Deoarece problemele nutritionale sint atit de frecnte in societatea noastra, ele au fost subiectul unor cercetari intense atit in comunitatile stiintifice, cit si in cele de afaceri. Oricine poate oferi un mod rapid si usor de a controla greutatea corporala are sansa de a obtine profituri imense si chiar s-a intimplat sa apara succese uimitoare in acest domeniu, cel putin pe termen scurt. Dar vreau sa subliniez inca o data importanta dorintei sincere si a trezirii spirituale in orice incercare de rezolvare definitiva a unui comportament dependent.
Cred ca urmatoarea postire ilustreaza bine limitele unei abordari pur mecaniciste a problemei dependentei de mincare. E relatata de medicul Andrew Weil si Winifred Rosen in excelenta lor sectiune From Cbocolafe fo Morphine (De la
ciocolata la morfina).
O femeie tinara era dependenta de ciocolata de multa vreme. Pur si simplu, trebuia sa manince ciocolata de citeva ori pe zi, iar viata ei ajunsese sa se organizeze in jurul acestui impuls. Daca se trezea in miezul noptii si isi dadea seama ca nu mai are nici un pic de ciocolata in casa, nu ezita sa se urce in masina si sa se duca la cel mai apropiat supermarket nonstop pentru a-si satisface nevoia. Dupa mai multi ani, a plecat la o clinica specializata in tratarea problemelor nutritionale. Tratamentul s-a dodit a nu fi deloc ceea ce astepta ea, dar era totusi destul de eficient. Dupa ce s-a angajat sa urmeze zece sedinte la acea clinica, i s-a cerut sa se aseze in fata unei oglinzi mari. I s-a dat o cantitate de ciocolata si i-a fost montat la incheietura miinii un aparaf care transmitea incontinuu un curent de intensitate scazuta, nedureros. Timp de 30 de minute trebuia sa se urmareasca in oglinda mincind ciocolata ' dar, in loc sa o inghita, trebuia sa scuipe fiecare inghititura intr-o farfurie de hirtie. La inceput aceasta procedura i s-a parut oarecum absurda si primele sapte sedinte nu au avut nici un efect. Dependenta tinerei de ciocolata era la fel de serioasa ca intotdeauna, ea continuind sa se duca la clinica doar pentru ca platise cele zece sedinte. Dupa opt sedinte a observat totusi ca incepe sa-i scada interesul pentru ciocolata si, desi pare incredibil, impulsul ei a disparut complet pina la sfirsitul celei de-a zecea sedinte. Au trecut citiva ani si dependenta ei de ciocolata nu a renit. Dar, din pacate, acum era dependenta de prajituri!
V-am postit aceasta istorioara cu intentia de a va arata atit posibilitatile, cit si limitele abordarilor pur behavioriste in ce priste dependenta de minca-re, de fapt, in ce priste orice dependenta. Aceste abordari sint, cu siguranta, ingenioase. S-ar putea sa fie si eficiente in tratarea problemei intr-un sens re-strins. Dar comportamentul dependent este doar eprimat, in timp ce nevoia spirituala care se ascunde in spatele sau nu a fost satisfacuta. Radacina dependentei nu a fost atinsa si aproape ineviil ea isi va gasi o alta forma de manifestare.
Adevarata sursa a oricarei dependente si adevarata sansa de dezvoltare pozitiva pentru orice fiinta umana sint accesibile numai prin intermediul spiritului. In legatura cu aceasta afirmatie, eu citez adesea exemplul cuiva care asculta Beethon la radio si apoi incepe sa demonteze radioul pentru a-l gasi pe Beethon. Dar el nu e in radio, iar creierul, sistemul nervos central, sistemul digestiv si toate acele suruburi si piulite\" ale organismului nu sint chiar suruburi si piulite\". Sint expresii ale unui nil superior al sinelui, care pot fi atinse prin intentie sincera. Oricit de puternica ar fi dependenta, ea poate fi alungata de puterea spirituala care exista in fiecare.
