Ideea ca o substanta poate transforma realitatea are radacini adinci in imaginatia oamenilor. Literatura vedica face referire la lichidul mistic numit soma, nectarul zeilor, care da nemurirea oricui il gusta, iar in mitologia greaca ambrozia avea aceeasi putere. In sectiunea Exodului din Vechiul Testament, is-raelitii sufera de foame in desert pina cind Dumnezeu le da mana, o substanta care arata ca zapada si care putea avea gustul oricarui fel de mincare imaginabil.
Biblia contine mai multe idei care ne pot ajuta sa intelegem natura dependentei, mai aies a dependentei de droguri. Aceasta pune stapinire pe oameni, barbati si femei, a caror ata cotidiana este ca o ratacire prin desert, privati de orice placere si hrana spirituala. Cind ceva anume promite sa-i duca pe acesti oameni intr-o realitate complet diferita, multi accepta oferta pur si simplu pentru ca nu li se propune altceva. Dar, la fel cum am vazut in cazul alcoolului, una dintre ironiile dependentei este aceea ca incepe ca o cautare a placerii si adesea se transforma intr-o lupta permanenta pentru etarea suferintei. In stadiile cele mai avansate ale dependentei de droguri, nevoia de etare a efectelor devastatoare care apar in lipsa drogului este mult mai amenintatoare decit dorinta de atingere a starii de euforie - iar aceasta situatie dene imposibil de obtinut pe masura ce toleranta corpului la substanta creste. in curind, singura ratiune de a continua sa te droghezi va fi aceea de a tine sub control efectele care apar dupa consumul de
droguri si este edent ca aparentele porti ale paradisului de la inceput s-au deschis, pur si .simplu, spre un desert.
Abordarea dependentei ca pe o cautare inutila, -dar de inteles, intra in contradictie cu unele aspecte ale teoriei comportamentului dependent ca boala, pe care se bazeaza numeroase forme de tratament. Aceasta teorie subliniaza predispozitia genetica la "infectarea\" cu comportament dependent, care, odata instalat, actioneaza asupra ctimei ca oricare alta boala infecttoasa. Unii sustinatori ai acestei perspective spun ca o singura expunere la droguri provoaca o schimbare definitiva in echilibrul chimic al creierului consumatorului, care cauzeaza aparitia unei nevoi permanente pentru consumul repetat. Expunerea la droguri este asemanatoare cu muscatura unui tintor purtator de malarie sau de
febra galbena. Odata ce acest lucru s-a intimplat, boala a fost declansata, iar raul a fost facut.
Dar exista citeva diferente intre progresia unei dependente si cursul unei boli infectioase. Dupa ce a fost muscata de un tintar purtator ol bolii, ctima nu participa constient la instalarea deplina a bolii. Dar un consumator de droguri trebuie sa intreprinda o serie de actiuni mai mult sau mai putin voluntare, iar la fiecare pas exista ocazii de "evadare\", cel putin ca posibilitate fizica. Acest consumator trebuie sa gaseasca un traficant, sa plateasca
drogurile si adesea trebuie sa faca o serie de pregatiri complexe inainte de a folosi propriu-zis drogul. Dependentul mai trebuie si sa ia decizia de a se implica intr-o actitate care este stigmatizata atit legal, cit si moral de cea mai mare parte a societatii si care aduce riscul unor grave pedepse penale. Toti acesti pasi implica niste alegeri. Prefer sa cred ca acestea sint niste decizii constiente, existind astfel posibilitatea de a le inlocui cu altele.
Alegerea este, in opinia mea, punctul de plecare pentru ndecare. La fiecare nivel ai existentei indiduale trebuie sa facem alegeri, de la gindurile constiente care dirijeaza comportamentul nostru in lumea exterioara, pina la alegerile biochimice pe care le fac milioanele de celule din tot corpul. Dupa cum sublinia psihanalistul Thomas Szasz, de-a lungul istoriei, societatile au gasit diferite moduri de a pedepsi asa-numitele comportamente deante. Cel mai adesea, condamnarea se facea pe motive religioase, desi de multe ori impunerea dreptei credinte religioase era o masca pentru preluarea controlului si a puterii politice. increderea actuala in stiinta ne indeamna catre o terminologie diferita a dezaprobarii si vedem consumul de droguri ca pe o boala, nu ca pe o blasfemie. Eu cred ca ar trebui sa ne folosim de modelul dependentei ca boala cu multa precautie si trebuie sa ne amintim intotdeauna ca puterea de ndecare este in pacient, si nu intr-un anumit doctor, intr-un mediu de tratament sau medicament. Adevarata
sarcina a medicului este aceea de a crea conditiile in care puterile de ndecare naturale ale pacientului sa poata lucra eficient - adica acele conditii in care corpul si spiritul pacientului sa poata face alegerea fireasca de a fi sanatos, si nu bolnav, de a fi vesel, si nu indurerat.
Pe cind scriu aceasta sectiune, tocmai a fost inceputa o noua campanie impotriva heroinei de catre organizatia "Parteneriatul pentru o America fara droguri\", o alianta nonprofit de companii media si de publicitate care au creat si au sponsorizat timp de mai multi ani mesaje antidrog. Noile mesaje vor aparea atit in forma scrisa, cit si audio-zuala. Ele includ marturii ale unor fosti dependenti de heroina, precum si o ironica juxtapunere a efectelor devastatoare ale drogurilor cu imaginea stralucitoare pe care potentialii itori consumatori o pot avea despre ea. O campanie mediatica precum aceasta ridica semne de intrebare importante. In masura in care ea arata consumul de droguri ca pe o strategie prost gindita de a cauta placere sau putere personala, cred ca este bine tintita. Dar concentrarea pe distrugerile provocate de consumul de droguri este foarte posibil sa nu aiba nici un efect, la fel cum probabilitatea de a fi arestat nu ii afecteaza prea tare pe infractori. Oamenii din societatea noastra care folosesc heroina nu prea cad prada fricii de ceea ce li s-ar putea intim-pla. Sint speriati si distrusi de ceea ce li s-a intimplat deja, desi s-ar putea sa nu fie pe deplin constienti de aceasta. Sursefe adevaratei bucurii in etile lor sint atit de diminuate, incif, prin atie, placerile superficiale ale heroinei li se par marete. Chiar inainte de a se fi atins prima data de heroina, acesti oameni sufera profund. Ceea ce le trebuie lor este bucurie in sensul cel mai pur al cuntului. Ei stiu deja destule despre durere.
