O traditie consfintita de vreme, prezenta in multe culturi din lume, larg raspandita in spatiu si timp, este traditia samanismului. Exista credinta ca samanul, barbat sau femeie, comunica direct cu lumea spirituala, adesea atunci cand se afla intr-o stare de transa sau extaz. Adesea, samanismul se implica in vindecare si in prorociri, precum si in alte probleme ale comunitatii, cum ar fi, de pilda, provocarea ploii necesare recoltelor. Sunetele produse de vocalizarile samanului, de vocile participantilor si spectatorilor, precum si cele produse de tobe sau de alte instrumente prezinta o importanta covarsitoare. Ele imbraca adesea forma unor incantatii repetiti.
Vindecatorul-saman constituie, deci, legatura dintre om si lumea spirituala. Cu timpul, acestor indivizi li s-au atribuit functii ecleziastice, pentru ei perioadele de privatiune si testele de curaj constituind ritualuri de initiere pentru atingerea privilegiului de dobandire a fortelor mistice de vindecare. Atunci cand cantecul izvoraste din inima, vindecatorul si comunitatea formeaza o singura unitate spirituala. Eliberarea spontana a incantatiei sacre confera vindecatorului si comunitatii o forta care este amplificata prin fiecare repetitie succesiva. Din amintirile despre necazuri si suferinta, vindecatorul poate "aduce la viata prin cantec\" pe cei care se afla in fata bolii si mortii. Incantatiile si cantecele acestea sunt aproape fiinte vii, "tovarasi de singuratate\", cantate de suflarea unor barbati si femei pentru care vorbele nu mai sunt de ajuns. Un vindecator explica: "Nu pot sa spun cate cantece port in mine atunci cand simt nevoia sa cant, imi amintesc atat de multe situatii de bucurie si necaz intreaga mea fiinta este un cantec.\"
Adanc, in cele mai tainice colturi ale mintii vindecatorului-saman, se afla poarta de trecere catre lumea spirituala. Prin aceasta usa - inchisa aproape intotdeauna pentru cei neinitiati -, celui care canta ii este permisa trecerea catre misterele cantecului si ale vindecarii. Cantecele de vindecare se nasc in liniste si tacere, cand cel care le compune mediteaza asupra unor "lucruri minunate\", inconjurat de paduri sau de munti. Melodiile, ritmurile si cuvintele se formeaza asemenea bulelor de aer din adancurile oceanului, care se ridica spre atmosfera de la suprafata pentru a-si pune in libertate forta. Cantecele de acest fel, care vin de pe taramul inconstientului, nu se nasc usor; vindecatorul trebuie sa patrunda in inaltimile si in adancurile necunoscute ale bucuriei, durerii, singuratatii si fericirii. Aceasta este o antura eroica; totusi, se spune ca "visul nu-i apare decat celui care este umil, iar in interiorul visului se afla intotdeauna un cantec\".
Fiecare dintre noi are capacitatea de a dezvolta macar un ecou al acestor puteri tamaduitoare. Visul care contine cantecul dumneavoastra va poate fi dedicat in intregime, dodindu-se a fi unic si personal, propria dumneavoastra "semnatura a vietii\". Visul se poate manifesta insa si sub forma unui cantec tamaduitor destinat unui cin suferind, poate fi o chemare la adunare a unui grup de persoane, un cantec solemn adresat unei intregi natiuni sau o
muzica ce misca intreaga lume.
