Afectarea organismului uman de catre
diabet este complexa si evolutiva. La persoana cu diabet, alaturi de hipergticemie care este anomalia meolica specifica, sunt prezenti numerosi factori de risc dintre care cei mai importanti sunt:
hipertensiunea arteriala, dislipidemiile, supraponderea/ obezitatea, inflamatia cronica subclinica, starea protrombotica si sindromul meolic. Acestia induc cresterea riscului cardiomeolic, ceea ce, in absenta unui control adecvat, favorizeaza aparitia complicatiilor specifice microangiopatice (retinopatia, nefropatia, neuropatia) si macroangiopatice (cardiopatia ischemica, boala cerebrovasculara, arteriopatia periferica) [1,2]. Dificultatile la nivel psiho-social si tulburarile emotionale se intalnesc frecvent in loul clinic. Treptat, sunt afectate majoritatea functiilor si organelor, evolutia spre handicapuri majore fiind uneori ineviila, fapt ce reduce semnificativ speranta de viata si de sanatate si poate afecta semnificativ calitatea vietii persoanei cu diabet.
Se explica astfel dificultatile de adaptare la viata profesionala, de armonizare la nivel familal si social a persoanelor cu diabet zaharat.
Caracterul evolutiv al acestui lou clinic atat de complex este evident in ambele tipuri de boala. in
diabetul zaharat tip 1, problemele psihologice/ psihice apar inca de la debutul clinic, fiind legate in special de acceptarea caracterului cronic al bolii si de initierea insulinoterapiei. Complicatiile microangiopatice apar dupa aproximativ 5 ani de evolutie a bolii, iar cele macroangiopatice mai tarziu, corelate cu debutul nefropatici. in
diabetul zaharat tip 2, factorii de risc mentionati si complicatiile cardiovasculare (micro-si macrovasculare) se depisteaza adesea chiar de la debutul clinic. Ei/ele evolueaza treptat, concomitent cu accentuarea deficitului de insulino secretie si cu accentuarea insulinorezistentei, ceea ce impune
regimuri terapeutice tot mai complexe [3]. Problemele psihologice/psihice se recunosc frecvent in cursul evolutiei bolii.
Din cele descrise se intelege ca persoana cu diabet zaharat este un cumul de anomalii si complicatii complexe si evolutive care, la randul lor, genereaza serioase probleme familiale, profesionale si sociale. O intrebare devine astfel fireasca: cum poate fi ajutata persoana cu diabet? Raspunsul este unul singur: prin ingrijire complexa si dinamica.Ingrijirea persoanelor cu diabet zaharat se refera la totalitatea actiunilor intreprinse pentru starea de bine a persoanei afectate, avand ca obiectiv controlul tuturor anomaliilor, complicatiilor si problemelor psihosociale mentionate. Aceste actiuni se grupeaza in trei categorii sub forma "triadei ingrijirii\" (ura 2.1):
1. diagnosticul si evaluarea completa a persoanei cu diabet zaharat, in scopul silirii obiectivelor medicale si psihosociale
2. managementul clinic, format din patru clemente care se regasesc in acronimul TEME [4]:
. Terapia propriu-zisa: optimizarea stilului de viata, farmacoterapie, terapie comportamentala
. Educatia terapeutica
. Monitorizarea efectelor terapeutice si a intregii evolutii clinice
■ Evaluarea realizarii obiectivelor silite- in functie de rezultate se vor reconsidera terapia, educatia si monitorizarea
3. suportul psihosocial, organizatoric, economic si legislativ este necesar pentru buna realizare a ingrij irii. Ei poate ajuta sau compromite actul medical propriu-zis.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o buna ingrijire sunt:
. sa fie complexa si comprehensiva, vizand toale aspectele mentionate, atat medicale cat si psihosociale
. avand in vedere caracterul cronic evolutiv al diabetului zaharat, ingrijirea trebuie sa fie continua, dinamica si flexibila. In acest fel, ea se va adapta permanent la loul clinico-biologic care este intr-o continua schimbare, favorabila sau nefavorabila
« structurarea interventiei sub forma "triadei\" ofera garantia aplicarii sale corecte in practica
. existenta echipei de ingrijire si integrarea ingrijirii prin colaborarea cu medicii de familie, medici din alte specialitati si psihologi. Cel mai important component al echipei este chiar persoana cu diabet care trebuie sa fie permanent instruita/educata pentru a deveni capabila sa se auto-observe si, in cadrul unor limite bine silite, chiar sa se auto-controleze. Astfel, persoana cu diabet devine nu doar beneficiar, dar si un membru activ al echipei de ingrijire
« coordonarea activitatii de ingrijire trebuie sa fie facuta de catre specialistul diabetolog care, la randul sau, trebuie sa colaboreze cu structurile politico-sanitare locale, regionale sau nationale, pentru asigurarea bazei materiale necesare.
Numai prin respectarea acestor conditii ale ingrijirii se va obtinu o bun» calitate a vietii care sa mentina persoana competitiva sub toate aspectele, cu o buna insertie familiala, profesionala si sociala, permitandu-i sa traiasca toata viata cu diabet, dar tara a fi bolna
