1. Cele mai frecvente
tumori benigne ale rectului sunt reprezentate de adenoame, care nu numai ca nu sunt rare, dar se pot si asocia cu cancer rectal sau pot evolua spre transformare neoplazica.
Adenoamele sunt de obicei polipoide si variaza considerabil in dimensiuni, forma si grad de diŽfeŽrentiere histologica. Toate adenoamele au punctul de plecare la nivelul unei singure cripte (microŽadenoamE), crescand gradat in dimensiuni. Adenoamele tubulare, bine diferentiate, sunt cele mai frecvente si sunt mai ales pediculate, mai ales cand sunt mari; pot atinge dimensiuni suficiente pentru a prolaba prin anus. Prin contrast, adenoamele viloase, mai putin diferentiate, sunt mai putin frecvente si invariabil sesile, intinzandu-se frecvent pe mai multi centimetri. Intre cele 2 forme descrise se situeaza adenoamele tubulo-viloase.
Adenoamele viloase mai ales pot produce simptome dramatice datorita depletiei elecŽtroŽlitice; simptomele sunt datorate predominant productiei de mucus care se maniŽfesta ca o descarcare rectala, uneori colorata cu sange, sau ca
diaree mucoasa. Leziunile din jumaŽtatea joasa a rectului sunt palpabile; tipic un adenom vilos se simte moale si catifelat; inŽduratia unei parti a leziunii sugereaza modificare maligna, un eveniment relativ coŽmun in leziunile mai mari de 2-3 centimetri in diametru. Vazuta pritr-un sigmoidoscop, aceasta leziune are o culoare mai intunecata decat muŽcoasa normala si poate fi reŽcuŽnosŽcuta suprafata viloasa. Principalele tehnici pentru detectia bolii adenomatoase sunt enŽdoscopia si
clisma baritata cu dublu contur.
2. Tumori mezenchimale benigne rectale:
- lipoame: nu sunt rare; de obicei sunt o descoperire intamplatoare la colonoscopie, cu toate ca unele pot dobandi un pedicul si protruzioneaza, determinand ocluzie si durere; tabloul lezional este net diferit de cel al unui adenom: polipul este neted, acoperit cu mucoasa de aspect norŽmal; cand este mare si protruzioneaza in lumen, se poate produce infarctizarea;
- leiomioame: sunt rare, asimptomatice si descoperite intamplator; prezinta risc mic de sanŽgeŽraŽre, spre deosebire de leiomioamele gastrice.
- hemangioame: pot fi raspunzatoare de prezenta unei sangerari intermitente.
3. Polipi hiperplazici/metaplazici: polipii metaplazici sunt cei mai frecventi polipi mici intalniti la nivelul rectului si sigmoidului distal; sunt frecvent multipli, de obicei de aproximativ 5 mm sau mai putin in diametru; sunt usor mai elevati fata de mucoasa normala inconjuratoare; sunt paŽlizi si uniformi, ceea ce permite identificarea cu usurinta si diferentierea de adenoŽm. ImporŽtanŽta cuŽnoasŽterii lor consta in diferentierea de adenoame, deoarece primele sunt inoŽfensive, fara poŽtenŽtial maŽlign si nu determina simptome.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
