INTRODUCERE:

Aceasta Sectiune cuprinde un numar de tulburari mentale grupate impreuna pe baza etiologiei lor demonstrabile, constand fie in boala sau afectare cerebrala, fie in alte perturbari ce produc disfunctii cerebrale. Disfuncaia poate fi primara, ca in boli, leziuni sau traumatisme ce afecteaza direct si/sau cu predilectie creierul, sau secundara, ca in bolile sau tulburarile sistemice ce afecteaza creierul numai ca unul din multiplele organe si sisteme afectate.

Tulburarile cerebrale cauzate de alcool sau drog desi, logic, apartin acestui grup, sunt clasificate la F10 - F19 datorita avantajului practic de a pastra tulburarile datorate utilizarii substantelor psihoactive intr-o singura sectiune.

Desi spectrul manifestarilor psihopatologice incluse aici este larg, trasaturile esentiale ale acestor tulburari formeaza doua clustere (masive, grupuri marI) principale. Pe de o parte, exista sindroame in care trasaturile cele mai proeminente si invariabil prezente sunt: tulburarile functiei cognitive, cum ar fi memoria, intelectul, capacitatea de invasare, sau tulburarile senzoriale, ale capacitatii de concentrare si atentiei. Pe de alte parte, exista sindroame in care cele mai pregnante manifestari sunt in sfera perceptiei (halucinatiilE), continutului gandirii (delirurilE), dispozitiei si emotiei (depresia, elatia, anxietateA) sau in patternul general al personalitatii si comportamentului, in timp ce disfuncaia cognitiva sau senzoriala este minima sau greu de sustinut. Ultimul grup de tulburari are un loc mai nesigur in aceasta sectiune comparativ cu primul grup, deoarece multe din tulburarile incluse sunt simptomatologic similare cu starile clasificate in alte sectiuni (F2-F6), si care sunt cunoscute ca aparand fara ca o patologie sau disfunctie cerebrala masiva sa fie prezenta. Totusi, dovezi tot mai certe ca o varietate de boli cerebrale sau sistemice sunt cauzal corelate cu aparitia unor astfel de sindroame, ofera o suficienta justificare pentru includerea lor aici, intr-o clasificare orientata clinic.

Majoritatea tulburarilor din aceasta sectiune, cel putin teoretic, pot debuta la orice varsta, exceptand poate mica copilarie. In practica, majoritatea acestor tulburari tind sa apara la varsta adulta sau inaintata. In vreme ce unele din ele sunt, dupa cunostiinaele actuale, ireversibile si progresive, alte tulburari din acest grup sunt tranzitorii sau raspund la terapiile actual disponibile.

Termenul de "organic" utilizat aici nu implica faptul ca starile din alte sectiuni ale acestei clasificari sunt "non-organice", in sensul de a nu avea un substrat cerebral. In contextul prezent, termenul de "organic" inseamna doar ca sindromul astfel clasificat poate fi atribuit unei boli sau tulburari cerebrale sau sistemice diagnosticabile in mod separat. Termenul "simptomatic" este utilizat pentru acele tulburari mentale organice in care afectarea cerebrala este secundara unei boli sau tulburari sistemice extra-cerebrale. Apare clar, din cele de mai sus, ca, in majoritatea cazurilor, inregistrarea unui diagnostic al oricarei din tulburarile din aceasta Sectiune, va necesita utilizarea a doua coduri, unul pentru sindromul psihopatologic si celalalt pentru tulburarea de fond. Codul etiologic trebuie selectat din capitolul corespunzator din clasificarea globala ICD - 10.

DEMENTA:
O descriere generala a dementei este data aici pentru a indica minimul necesar pentru diagnosticul dementei de orice tip, fiind urmata de criteriile ce conduc la diagnosticul tipurilor de dementa.

Dementa este un sindrom datorat unei boli a creerului, de obicei de natura cronica sau progresiva, in care exista o deteriorare a multiplelor functii corticale superioare, incluzand memoria, gandirea, orientarea, intelegerea, calculul, capacitatea de a invasa, limbajul si judecata. Campul de constiinta nu este denivelat. Deteriorarile functiei cognitive sunt in mod obisnuit acompaniate si ocazional precedate, de deteriorarea controlului emotional, comportamentului social sau a motivatiei. Acest sindrom apare in boala Alzheimer si boala cerebro-vasculara ca si in alte afectiuni ce afecteaza primar sau secundar creierul.

Trebuie avuta o grij_ speciala in stabilirea prezenaei sau absentei dementei, pentru evitarea identificarii fals-pozitive. Factorii motivationali sau emotionali, in special depresia, in plus lentoarea motorie si fragilitatea somatica generala, pot explica esecul performanaelor (activitatiI) mai degraba decat pierderea capacitatii intelectuale. Dementa produce un declin apreciabil in functionarea intelectuala, si, de obicei, unele interferenae cu activitatile cotidiene uzuale, cum ar fi: spalatul, imbrscatul, alimentarea, igiena personala, inclusiv excretia. Modul de manifestare a acestui declin depinde in mare masura de nivelul social si cultural in care trtieste subiectul. Afectari ale performanaei rolurilor sociale, cum ar fi declinul abilitatii de a menaine sau a g_si o slujb_, nu vor fi folosite ca criterii de dementa, datorita marilor diferente transculturale care exista privind ceea ce este adecvat, si datorita existentei unor schimbari impuse din exterior legate de disponibilitatea muncii chiar in interiorul unei culturi date.

daca sunt prezente simptome depresive, dar criteriile episodului depresiv (F32.0, F32.3) nu sunt intrunite, prezenta lor poate fi inregistrata cu ajutorul celei de a 5-a cifre, la fel ca in cazul halucinatiilor si delirurilor.

F03 - Dementa nespecificata

.X0 - fara simptome aditionale

.X1 - alte simptome predominant delirante

.X2 - alte simptome predominant halucinatorii

.X3 - alte simptome predominant depresive

.X4 - alte simptome mixte

INDREPTARI DIAGNOSTICE:
Cerinaa de baza pentru dementa este dovada declinului atat a memoriei, cat si a gandirii, cu un grad suficient pentru a afecta activitatile personale din viata cotidiana, asa cum au fost descrise mai sus. Deteriorarea memoriei afecteaza caracteristic inregistrarea, stocarea si redarea noii informatii. Activitatile bine cunoscute si invasate anterior pot de asemenea sa fie pierdute, mai ales in stadiile tardive. Dementa e mai mult decat o dismnezie: exista deasemenea o deteriorare a gandirii, a capacitatii de rationare si o reducere a fluxului de idei. Procesarea inputului informational este afectata, individul constatand o dificultate crescanda a capacitatii de a fi atent la mai multi stimuli concomitent, cum ar fi in cazul participarii la o conversatie cu mai multe persoane, si are dificultati in a schimba focalizarea atentiei de la o tema la alte. daca dementa este un diagnostic unic, atunci este necesara dovada existentei unui camp clar de constiinta. Totusi, un diagnostic dublu, al delirului suprapus pe dementa, este posibil (F05.1). Simptomele si deteriorarile de mai sus trebuie sa fie dovedite ca avand o durata de cel putin 6 luni pentru a putea pune un diagnostic clinic cert de dementa.

Diagnosticul diferentiat considera:

- Tulburarea depresiva (F30 - F39), ce poate manifesta multe din trasaturile unei demenae incipiente, mai ales afectarea memoriei, incetinirea gandirii, lipsa spontaneitatii;

- Delirium (F05)

- Retardarea mentala usoara sau moderata (F70 - F71)
- Stari de functionare cognitiva subnormala, atribuibila unei ambianae sociale severe, impovaratoare, cu educatie limitata;
- Tulburari mentale iatrogene (medicamentoasE)

Dementa poate urma dupa orice alte tulburare mentala organica (clasificata in aceasta SectiunE) sau sa coexiste cu unele dintre ele, mai ales cu deliriumul (a se vedea F05.1).

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor