1.ORGANIZAREA GENERALA A SISTEMULUI LIMFATIC
Din punct de vedere didactic in cadrul sistemului limfatic pot fi distinse trei compartimente majore:
- compartimentul celulelor susa - care initial este reprezentat de ficatul fetal, iar ulterior de maduva hematogena, unde se gasesc celule susa limfocitare cat si ale celorlalte linii hematopoietice (eritrocitara, granulocitara, trombocitara, monomacrofagica etc.);
- compartimentul organelor limfatice centrale - reprezentate de timus, bursa Fabricius sau echivalentele bursale;
- compartimentul organelor limfatice periferice - reprezentat atat de organe capsulate ca
splina si ganglionii limfatici cat si tesut limfoid difuz asociat tubului digestiv (GALT = Gut - Associated Lymphoid TissuE), cailor respiratorii (BALT = Branchial Associated Lymphoid TissuE) sau tesutului cutanat (SALT = Skin-Associated Lymphoid TissuE).
2. COMPARTIMENTUL CELULELOR SUSA
Celulele susa ale liniei limfoide deriva din celulele
stem pluripotentate (CSP) care sub influenta diversilor stimuli hormonali genereaza diversele linii celulare sanguine.
Primele celule susa se formeaza in sacul vitelin de unde, initial, migreaza catre ficat: la om aceasta migrare are loc incepand cu cea de a 8-a saptamana de sarcina. La randul lor, intre saptamanile 10-11 si saptamana 20 de viata embrionara, aceste celule migreaza din ficatul fetal catre maduva hematogena, unde prolifereaza si dau
nastere printre altele, la limfocitele pre-T si pre-B.
3. COMPARTIMENTUL ORGANELOR LIMFATICE CENTRALE
Timusul si functiile sale
Situat in mediastinul anterior, acest organ este format din doi lobi, fiecare dintre ei fiind divizat in mai multi lobuli ce sunt constituiti dintr-o zona corticala periferica si o zona medulara centrala. Timusul are o structura limfoepiteliala. Din punct de vedere embriologic, componenta epiteliala ia nastere in endodermul celei de a treia pungi branhiale sub forma a doi muguri epiteliali care, in jurul celei de a 8-a saptamani de gestatie, isi pierd legatura cu epiteliul de emergenta si migreaza in torace aparand la inceput ca o aglomerare de celule epiteliale, care ulterior se organizeaza in grupuri separate. Aceste celule prezinta prelungiri care, in ansamblu, creaza un aspect de retea reticulara (de aici si numele de celule reticularE), in ochiurile careia migreaza limfocitele pre-T (celule precursoarE) si care vor da nastere prin multiplicare si diferentiere limfocitelor T (helper, supresoare, contrasupresoare si citotoxicE). Celulele epiteliale sunt cel mai bine reprezentate la nivelul medularei timusului, ele exprima pe surpafata lor moleculele MHC de tip II si prezinta in citoplasma lor granulatii ce contin din abundenta
hormoni timici. Alaturi de aceste celule, timusul contine numeroase macrofage, care ca si precedentele, exprima la suprafata membranelor lor molecelule MHCII. Limfocitele care in mod progresiv colonizeaza timusul sunt initial distribuite in ariile corticale, aici ele fiind limfocite imature care, pe masura ce migreaza catre zonele medulare, prolifereaza si sufera in paralel un proces de maturatie.
Timusul joaca un rol bine definit in procesul de maturatie si diferentiere a limfocitelor T, cel putin in perioada initiala a dezvoltarii ontogenetice (perioada fetala, neonatala si primii ani de viatA). Rolul timusului este sustinut de observatii si experiente, care actualmente sunt clasice:
A) - deprimarea raspunsului imun celular si a raspunsului umoral la Ag timodependente determinate de anumite anomalii congenitale sau ereditare ale dezvoltarii timice (soarecii nuzi, sindrom Di GeorgE); aceleasi tipuri de raspunsuri imunologice sunt sever alterate ca urmare a timectomiei neonatale experimentale;
B) timectomia realizata mai tarziu poate de asemenea sa altereze raspunsul imun dar cu o intensitate mult mai mica; practicata la varsta de adult, ea afecteaza mai ales mecanismele de control ale raspunsului imun, cea mai interesata fiind functia de supresie, ceea ce poate conduce la elicitarea unor raspunsuri imunitare dirijate fata de antigenele proprii (autoimunintatE).
In esenta, participarea timusului la mentinerea hemostazei imune, poate fi rezumata la doua aspecte functionale fundamentale:
A) realizeaza maturatia precursorilor limfocitari T;
B) este implicat in distributia limfocitelor T catre anumite arii ale organelor limfoide periferice, gratie receptorilor de tip "homing", pe care aceste celule ii achizitioneaza pe tot parcursul pasajului lor intratimic, celulele T ocupand sectoare ale sistemului imun diferite de cele ale limfocitelor B.
Bursa fabricius si echivalentele bursale
Bursa Fabricius este un organ limfo-epitelial care la pasari este situat in partea terminala a cloacei. El este populat de limfocite pre-B care se diferentiaza in limfocite B (bursodependentE) mature care, in final, ca urmare a stimularii antigenice sunt capabile sa se transforme in celule producatoare de Ac (plasmocitE). Rolul bursei Fabricius este pus in evidenta prin experientele de bunsectomie neonatala care, daca nu afecteaza raspunsul imun celular, induce in schimb o supresie aproape totala a capacitatii de rapuns prin Ac.
La om diferentierea limfocitelor B se pare ca nu necesita nici o etapa intermediara, maturatia lor realizandu-se direct chiar la nivelul ficatului fetal, iar mai tarziu la nivelul maduvei hematogene, aceasta ipoteza fiind acreditata de existenta unor deficite ale imunitatii umorale (agammaglobulinemia sex-linkatA) de origine pur medulara.
La nivelul organelor limfoide centrale, limfocitele pre-B se divid extrem de rapid (la fiecare 4-5 orE) si sufera modificari importante la nivelul genomului (recombinari si mutatii somatice, deletiI) care conduc la realizarea extremei diversitati repertoriale a anticopilor. Dupa aceasta faza de expansiune, limfocitele pre-B se diferentiaza in limfocitele B care exprima pe membranele lor Ig, mai intai de tip IgM (saptamana a 9-a de viata embrionarA) si ulterior (saptamanile 11-12) de tip IgG si IgA .
4. COMPARTIMENTUL ORGANELOR LIMFATICE PERIFERICE
Splina
Splina este delimitata la exterior de catre o capsula care contine numeroase fbre musculare netede si care trimite catre interiorul organului multiple septuri sau trabecule. In cadrul perenchimului splenic se disting doua sectoare distincte atat ca structura cat si ca functie: pulpa rosie la nivelul careia se realizeaza distructia eritrocitelor senescente si pulpa alba care contine tesut limfoid, acesta fiind dispus in jurul unei arteriole centrale, de aceea poarta numele de stratul limfoid periarteriolar (PALS - Periarteriolar Lymphoid SheatH). In cadrul PALS, zona imediat limitrofa arteriolei centrale este populata de catre limfocite T, iar teritoriul de la periferia PALS contine aproape in exclusivitate limfocite B. Acestea sunt grupate, formand foliculi, fie primari constituiti din celule B nestimulate, fie secundari formati din limfocite B activate antigenic constituind ceea ce se mai numeste centru germinal. Printre limfocitele B se gasesc din abundenta, fie macrofage, fie celule dendritice foliculare, ele fiind esentiale pentru cooperarea celulara absolut necesara marii majoritati a raspunsurilor imune umorale. Limfocitele din ambele zone pot parasi PALS prin capilarele de la nivelul zonei marginale care reprezinta "mantaua" PALS, aici existand un amestec al ambelor categorii de limfocite. Unele din limfocitele B stimulate antigenic si transformate in limfoblasti pot trece dincolo de zona marginala si sa patrunda in pulpa rosie care, in afara de eritrocite care sunt celulele majoritare mai contine macrofage, trombocite sau limfocite si plasmocite.
Ganglionii limfatici
Ganglionii limfatici facand parte dintr-o retea, se dispun sub forma unor multiple filtre dispuse in serie, prin care sunt drenate
lichidele tisulare si limfa in drumul lor de la periferie catre canalul toracic.
Din punct de vedere structural ganglionii limfatici sunt mici organe limfoide delimitate de catre o capsula, care, ca si in cazul splinei, trimite numeroase septuri catre interiorul perenchimului. In cadrul acestuia pot fi delimitate trei zone distincte: cortexul constituit din limfocite B, zona paracorticala populata aproape in exclusivitate de limfocite T si medulara care contine limfocite B, T si plasmocite. Cortexul, care este o zona limfocitara B, este organizat in foliculi primari si foliculi secundari sau centri germinali, acestia avand o structura foarte asemanatoare omonimilor lor splenici din PALS (Peri-Arteriolar Lymphatic SheatS). Limfocitele B din centrii germinali exprima Ig de suprafata, mai ales din clasa IgM si sunt in contact cu APC (antigen presenting cellS). mai ales de tipul celulelor dendritice, cat si cu limfocite T CD4+ (helpeR), toate trei participand la cooperarea celulara necesara raspunsului imun umoral.
Zona paracorticala cuprinde nu numai limfocite T dar si numeroase APC ce exprima din abundenta pe suprafetele lor moleculele MHCII (complexul major de histocompatibilitatE), iar zona medulara contine un amestec de limfocite T si B si din abundenta celule fagocitare, acestea fiind dispuse de-a lungul sinusoidelor de la acest nivel (12).
SISTEMELE LIMFOIDE ASOCIATE MUCOASELOR SI PIELII (IMUNITATEA LOCALA)
Actualmente se face o distinctie clara intre
imunitatea sistemica la care participa esentialmente splina si ganglionii limfatici si ai caror factori efectori (anticorpi si limfocitE) sunt vehiculati pe cale sanguina si imunitate locala sau asociata mucoaselor si pielii care este asigurata de celule, ce fac parte integranta din structura acestor tesuturi, factorii solubili elaborati de catre acestea fiind produsi si actionand in cea mai mare parte local. Importanta acestui sistem imun rezida nu numai din faptul ca el reprezinta un mijloc eficient de aparare la nivelul principalelor porti de intrare ale organismului ci si din punct de vedere cantitativ, aportul sau la mentinerea homeostaziei imune nu este deloc neglijabil, intrucat el controleaza contactul cu o multitudine de Ag la nivelul a 1,70 m2 de suprafata tegumentara si mai mult de 100 m2 de mucoasa respiratorie (pentru a lua numai aceste doua exemplE).
Ca si in cazul imunitatii sistemice, functia acestui sistem imunitar depinde de participarea acelorasi doua categorii de factori efectori :
anticorpii si limfocitele .
Celule implicate in raspunsul imun
Limfocitele
Indiferent de particularitatile functionale, toate limfocitele provin din organele limfoide primare (timus si maduva hematogenA), productia zilnica fiind de 109 celule/24h. O parte din aceste celule trecand in circulatia periferica, migreaza catre organele limfoide secundare (splina, ganglioni limfatici, amigdale si tesuturile limfoide necapsulatE), iar restul raman pentru o perioada in circulatia generala ca limfocite circulante unde ele totalizeaza aproximativ 25% din elementele figurante albe. Intre limfocitele circulante si cele aflate in organele limfoide secundare nu exista o separare completa ci numai de moment, intrucat intre cele doua sectoare exista o recirculare celulara permanenta controlata de mecanisme specifice operante atat in conditii fiziologice cat si in situatii patologice declansate de o stimulare antigenica. O parte din aceste limfocite au o durata de viata lunga apreciata la cativa ani, ele recirculand in permanenta intre cele doua sectoare ca celule cu memorie.
Fig. 14. Reglarea sistemului imun, cu evidentierea rolului central al limfocitelor T Helper
Desi examinate microscopo-optic celulele limfoide sunt foarte asemanatoare intre ele, limfocitele reprezinta totusi o populatie celulara cu un pronuntat caracter heterogen, ceea ce a permis desigur impartirea acestora in clase si subclase celulare.
Limfocitele T iau nastere in timus si reprezinta aproximativ 70-80% din limfocitele sangelui periferic, respectiv 90% din cele aflate in ductul toracic. La nivelul ganglionilor limfatici se distribuie in ariile paracorticale si reprezinta carn 30-40% din totalul limfocitelor, iar la nivelul splinei limfocitele T sunt predominante in zonele periarteriolare ale pulpei albe (PALS ¬- Peri-Arteriolar Lymphatic SheatS), ele reprezentand in jur de 20-30% din limfocitele aflate in acest organ.
Limfocitele B iau nastere in maduva hematogena si formeaza aproximativ 10-15% din totalul limfocitelor circulante, iar in ganglionii limfatici ele sunt regasite cu predilectie in centrii germinativi.
Unele limfocite T indeplinesc functii unice, cum ar fi limfocitele implicate in imunoreglare ca limfocitele T helper (TH), supresoare (TS) si contrasupresoare (TCS) sau cele implicate in functiile efectoare propriu-zise ca limfocitele T citotoxice (TC), celulele LAK (lymphokine activated killer cellS), celulele populatiilor limfocitare mixte etc. Tot in aceasta categorie pot fi incluse si celulele implicate in supravegherea imunologica (anticanceroasA) si apararea fata de infectia virala ca celulele naturale ucigase (NK- natural killers cellS). Altele, insa pot indeplini functii aparent disparate ca limfocitele B care, nu numai ca sintetizeaza si secreta o gama larga de Ig (plasmocitelE), dar pot functiona si ca celule prezentatoare de Ag (APC - antigen presenting cellS) (12).
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
