INTRODUCERE:
Retardarea mentala este o stare de oprire sau de dezvoltare incompleta a minaii care se caracterizeaza in special prin afectarea abilitatilor, manifestata in special in cursul perioadei de dezvoltare, care contribuie la nivelul global de inteligenas, adica a capacitatilor cognitive, de vorbire, motorii si sociale. Retardarea poate apare cu sau fara orice alte tulburare mentala sau somatica. Totusi, indivizii retardati mintal pot trti gama deplina a tulburarilor mintale si prevalenaa celorlalte
tulburari mentale este de cel putin de 3-4 ori mai mare in aceasta populatie decat in populatia generala. In plus, indivizii retardati mental au un risc crescut pentru exploatare si abuz fizic/sexual. Comportamentul adaptiv este intodeauna afectat, dar in ambianae sociale protejate in care suportul este disponibil, aceasta afectare poate sa nu fie de loc evidenta la subiectii cu retardare mentala usoara.
Al 4-lea caracter al codului poate fi utilizat pentru a specifica extensiunea afectarii comportamentale, daca aceasta nu este datorata unei tulburari asociate:
F7x.0.- Nu exista deficite comportamentale, sau ele sunt minime;
F7.x.1.- Afectare comportamentala semnificativa, necesitand atentie sau tratament;
F7.x.8.- alte afectare comportamentala;
F7.x.9.- fara menaionarea afectarii comportamentale.
daca cauza retardarii mentale este cunoscuta, atunci trebuie utilizat un cod aditional din alt capitol al ICD-10 (de ex. F72-retardare mentala severa + EOO- sindromul deficienaei congenitale de iodinA).
Prezenta retardarii mentale nu trebuie sa excluda diagnostice aditionale codificate in alte parte a prezentului volum. Totusi, dificultatile de comunicare fac probabil necesara bazarea diagnosticului, mai mult ca de obicei, pe simptomele observabile in mod obiectiv, cum ar fi, pentru un episod depresiv, retardarea psihomotorie, pierderea apetitului si cea ponderala si tulburarea somnului.
INDREPTAR DIANGNOSTIC:
Inteligenaa nu este o caracteristica unitara, ci este constituita pe baza unui numar mare de abilitati diferite, mai mult sau mai putin specifice. Desi tendinaa generala pentru aceste abilitati este de a se dezvolta la un nivel similar in fiecare individ, pot exista mari discrepanae, mai ales la persoanele retardate mental. Acesti oameni pot manifesta afectari severe intr-o arie particulara (de ex. limbajuL) sau putem avea o arie paritculara de inalte abilitati (de ex. la probele simple audio-spatialE) pe un fundal de retardare mentala severa. Acest lucru ridica probleme in determinarea categoriei de diagnostic in care trebuie incadrata o persoana retardata. Evaluarea nivelului intelectual trebuie sa se bazeze pe toate informatiile disponibile, incluzand rezultatele examinarilor clinice, comportamentul adaptiv (evaluat in contextul substratului cultural al individuluI) si performantele la testele psihometrice.
Pentru un diagnostic cert trebuie sa existe un nivel redus al functionarii intelectuale, avand ca rezultat o capacitate scazuta de a se adapta la cerinaele zilnice ale ambiantei sociale normale. Tulburarile mentale si somatice asociate au o influenas majora asupra tabloului clinic si a utilizarii fiecarei abilitati. Categoriile diagnostice alese trebuie sa fie bazate, din acest motiv, pe o evaluare globala a abilitatilor, si nu pe o singura arie (oricare ar fi eA) a unei afectari specifice sau a unei abilitati specifice. Nivele QI date au doar rol de ghidare, si nu trebuie aplicate in mod rigid, in perspectiva problema validitatii transculturale. Categoriile date mai jos sunt divizari arbitrare ale unui continuum complex, si nu pot fi definite cu precizie absoluta.QI-ul trebuie determinat in urma unor teste de inteligenas, administrate individual, standardizate, pentru care au fost determinate norme culturarle locale, si trebuie sa fie selectate teste adecvate, bazate pe nivelul individual de functionare, si conditii handicapante specifice aditionale, de ex.: probleme ale limbajului expresiv, afectarea auzului, implicarea fizica. Deasemenea, daca este posibil, trebuie completate teste de maturitate sociala si adaptare, standardizate local, interviind pacientul sau apartinatorii care cunosc abilitatile pacientului in viata cotidiana. daca nu se folosesc procedurile standardizate pentru nivelul intelectual si adaptarea sociala, diagnosticul trebuie considerat provizoriu.
 |  | |
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
