In tratamentul tumorilor maligne care afecteaza partile moi ale fetei sau oaselor maxilare se pot folosi mai multe metode care au drept scop pe de o parte indepartarea sau distrugerea celulelor canceroase, iar pe alta parte stimularea fortelor de aparare ale organismului pentru prevenirea recidivelor si metastazelor.

1. Tratamentul profilactic
Desi etiologia bolii canceroase nu este pana in prezent bine cunoscuta, profilaxia acesteia este posibila si ea se poate realiza in mai multe etape care corepund evolutiei afectiunii.
Astfel, intr-o prima etapa, sub actiunea factorilor cancerigeni se produce fenomenul de cancerizare care determina transformarea tesutului sanatos in tesut canceros. Acest proces se petrece de regula mai multe faze intermediare care se manifesta clinic sub forma leziunilor cu potential de malignizare. In aceasta etapa se poate face profilaxia primara care consta in identificarea si suprimarea agentilor cancerigeni (exemplu:substante chimice, alool, tutun, radiatii etC), precum si in depistarea, dispensarizarea si evbentual tratamentul proceselor patologice cu potential de malignizare, care consta in general in indepartarea lor chirurgicala.
Profilaxia secundara, se aplica dupa aparitia leziunii maligne propriu-zise si consta in descoperirea acestei intr-o faza cat mai precoce cand tratamentul da rezultate foarte bune si prevenirea evolutiei spre fazele incurabile.
Profilaxia tertiara consta in diagnosticul precoce al recidivelor si metastazelor in scopul aplicarii unor metode corespunzatioare de tratament.
Rolul medicului stomatolog in profilaxai localizarilor bucomxilofaciale ale tumorilor maligne este deosebit de important,el avand posibilitatea ca in cursul practicii curente de cabinet sa depistrze precoce atat afectiunile precanceroase cat si leziunile canceroase aflate inca in perioada de debut. Acest obiectiv poate fi atins in primul rand printr-un examen clinic atent si complex al tuturor pacientilor si, in functie de necesitati, utilizarea unor metode suplimentare de diagnostic precoce.

2. Tratamentul curativ
Pentru tratamentul curativ al tumorilor maligne se pot utiliza urmatoarele procedee :
A. metode chirurgicale
B. tratamentul cu agenti fizici (rontgenterapie, cobaltoterapie, curieterapie, etc.)
C. chimioterapie

D. imunoterapie

A.Tratamentul chirurgical al tumorilor malgine are ca scop indepartarea tesuturilor neoplazice in totalitate. Numai in rare cazuri, de tumori inoperabile, metodele chirurgicale se pot aplica in scop paleativ.
Tratamentul chirurgical consta in extirparea radicala a tesuturilor maligne pana in tesut sanatos. Sacrificiul de tesuturi este cu atat mai mare cu cat tumora se afla intr-un stadiu mai avansat de evolutie.
In afara de extirparea tumorii primare, tratamentul chirurgical include si evidarea limfonodulilor loco-regionali (submandibulari, laterocervicali, supraclavicularI).
Intrucat metodele chirurgicale folosite pentru diferite localizari ale tumorilor maligne au fost deja prezentate vom sublinia faptul ca evidarea limfonodulilor locoregionali se poate face in aceeasi sedinta cu extirparea tumorii sau mai bine, dupa interval de 2-4 saptanani. Evidarea ganglionara este indicata in cazul carcinoamelor cu adenopatie locoregionala evidentiata clinic. Tumorile aflate in stadiul T2T3 necesita evidarea profilactica, chiar daca lifonodulii nu sunt mariti de volum.
Dupa extirparea tumorilor maligne raman defecte intinse osoase sau de parti moi.
Acoperirea primara a defectelor chirurgicale se poate face prin:
- simpla afrontare a marginilor plagii;
- rotarea sau alunecarea unor lambouri din vecinatate;
- folosirea unor lambouri de la distanta (abdomen, brat, torace etC);

- grefe cutanate libere.

Acoperirea secundara a defectului se poate practica fie precocefie dupa mai mult timp de la extirparea tumorii, in acest ultim caz existand avantajul ca este posibila o mai buna supraveghere a regiunii operate si depistarea precoce a eventualelor recidive.
Defectele osoase se corecteaza prin diverse procedee de osteoplastie (autotransplante, homotransplante etc.), fie prin metode protetice.
B.Tratamentul cu agenti fizici
Radioterapia consta in utilizarea diferitelor tipuri de radiatii ionizante in scopul distrugerii celulelor canceroase. La baza utilizarii acestei metode sta constatarea ca radiosensibilitatea celulelor canceroase este mult mai mare decat a celulelor normale datorita metabolismului crescut, mitozelor frecvente si vascularizatiei bogate a tesutului tumoral. Eficienta tratamentului radical depinde de factori multiplii, printre care citam :
- gradul de diferentiere a celulelor maligne (cu cat tumora este mai nediferentiata, cu atat ea este mai radiosensibilA);
- tipul histologic (ex:limfosarcomul raspunde mult mai bine la radioterapie decat sarcomul osteogeN);
- profunzimea tumorii;

- localizarea tumorii etc.

Pentru aplicarea tratamentului radiant se pot folosi mai multe tehnici, dintre care semnalam :
. radioterapia externa, conventionala sau cu particule de inalta energie (gama, beta, electronI) se aplica in doze de 6-8000 R. Aceasta metoda are dezavantajul unei frecvente crescute a efectelor secundare datorita afectarii de catre radiatii a tesuturilor normale din jurul tumorii. Pentru diminuarea acestui dezavantaj, se face iradierea pe campuri diferite , iar in ultimul timp se folosesc mai ales radiatii de inalta energie, care sunt mai penetrante siu afecteaza mai putin straturile superficiale;
. radioterapia de contact (ChaouL) folosita in trecut pentru tumorile maligne superficiale ale tegumentelor fetei sau mucoasei bucale, nu se mai practica in prezent;
. curieterapia (radioterapia intertitiala, endocurieterapia si curieterapia de contacT), utilizeaza fie Radium, fie diferiti izotopi radioactivi (Aur 198, cobalt 60 etc.) care se aplica direct in tumora prin implantare (sub forma de granule, acE) sau in contact cu tumora cu ajutorul unor proteze cu casete special confectionate. Aceasta metod]a are avantajul unei bune dozari si unei maxime iradieri a tesutului tumoral, cu diminuarea considerabila a efectelor secundare asupra tesuturilor peritumorale.
Tratamentul radiant se poate aplica :
- in scop curativ pentru tumori de mici dimensiuni sau cu localiuzari ce contraindica abordarea chirurgicala;
- in asociere cu metodele chirurgicale fi pentru reconversiunea tumorilor inoperabile, fie pentru consolidarea rezultatelor postoperatorii;
- in scop paleativ, in tumorile inoperabile, pentru reducerea ratei de crestere a tesutului neoplazic si prelungirea duratei de supravietuire a bolnavului.

C. Chimioterapia
Consta in utilizarea anumitor substante chimice numite medicamente citostatice care au proprietate de a actiona asupra celulelor canceroase impiedicand inmultirea celulelor neoplazice. Principalul dezavantaj al citostaticelor se datoreaza lipsei de specificitate, in afara celulelor tumorale fiind afectate si alte tesuturi cu activitate proliferativa intensa (maduva hematogena, glandele, tegumentele etC).
In practica se folosesc un numar mare de citostatice, care din punct de vedere farmacologic pot fi grupate in urmatoarele categorii :
1. antimetaboliti (Methotrexat, 5-Fluorouracil, Citozin-Arabinozida, Hidroxiureea etC)
2. agenti alchilanti (Ciclofosfamida, Melfalam, Cloranbucil, Busulfan, Tio-Tepa etC);
3. antibiotice antitumorale (Bleomicina, Mitomicina C, Actinomicina D, AdrianmicinA);
4. alcaloizi din plante (Vincristina, VinblastinA)
5. alte citostatice (Procarbazina, L-Asparaginaza etC).
Medicamentele citostatice pot fi administrate atat pe cale generala cat si pe cale intraarteriala direct in tumora. Administrarea intraarteriala determina cresterea eficientei citostatice, diminuarea efectelor secundare si posibilitatea asocierii cu tratamentul chirurgical. In ultimii ani au fost identificate si experimentate un numar de substante chimice cu capacitate anticarcinogenetica, care permit initierea unei chimioprofilaxii a cancerului. Folosirea acestor substante poate fi indicata atat la persoane cu risc crescut pentru cancer, cat si la populatia generala.
Dintre numeroasele substante cu proprietati anticarcinogenetice au inceput sa fie utilizate datorita eficientei lor :
- acidul ascorbic (Vit.C)

- sarurile de seleniu

- alfatocoferolul (Vit.E)
- etoxichinul (inclus deja in S.U.A. si alte tari in alimentatia populatiei si animalelor domesticE);
- derivati ai acidului retinoic.

D. Imunoterapia
Imunoterapia este o metoda de tratament care se bazeaza pe stimularea resurselor imunitare antitumorale ale bolnavului.
In functie de mijloacele utilizate in vederea atingerii acestui scop, in practica se utilizeaza doua procedee:
1. Imunoterapia nespecifica utilizeaza diferite preparate cu structura antigenica mai mult sau mai putin asemanatoare cu antigenele tumorale, care determina o stimulare globala a productiei de anticorpi. Dintre diferitele prepareate experimentate au dat unele rezultate vaccinurile BCG si Corynebacterium - parvum.
2. Imunoterapia specifica utilizeaza antigene tumorale obtinute dupa tehnica autovaccinurilor, fie din celule neoplazice totale, fie din fractiuni celulare (nucleii, mitocondrii, etc.) obtinute prin tehnica ultracentrifugarii.
Cele doua procedee semnalate nu s-au dovedit pana in prezent foarte eficiente, motiv pentru care imunoterapia se utilizeaza numai in asociere cu celelalte metode de tratament.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor