Definitie

Pneumoniile sunt un grup de boli pulmonare determinate de diversi agenti patogeni care infecteaza parenchimul pulmonar pe cale aerogena sau diseminare hematogena.
Incidenta este crescuta la varstele extreme, mai mare la barbati, mai ales in anotimpurle reci.
Clasificarea pneumoniilor
Pot fi clasificate sub raport etiologic, in 2 mari grupe infectioase si neinfectioase si patogenic: primare si secundare:
. Pneumonii infectioase, de departe cele mai frecvente (bacterii, virusuri, micoplasme, fungi etc.):

1. Pneumonii bacteriene

2. Pneumonii virale

3. Pneumonii determinate de Chlamidii

4. Pneumonii determinante de Ricketsii

5. Pneumonii fungice

6. Pneumonii determinate de protozoare
Pneumoniile bacteriene sunt rare la subiectii sanatosi in absenta conditiilor favorizante. Pneumoniile cu Streptococcus Pneumonie (PneumococuL) sunt fie dobandite in colectivitate (raR), fie endogene, complicatii ale unor infectii ale tractului respirator superior.
Exista in mod normal o flora saprofita localizata in nazofaringe (de ex. pneumococul, haemofilus influenzae, enterobateriacee, pseudomonas, sA) care in anumite conditii, de scadere a rezistentei organismului sau dupa leziuni ale mucoasei bronsice (denudari in urma unor infectii viralE), devin patogene si determina o infectie a tesutuilui pulmonar.
. Pneumonii neinfectioase, foarte rare, determinate de agenti chimici, fizici sau prin materiale biologice aspirate.
Patogenie
Pneumoniile primare sunt pneumonii care se produc la persoane anterior sanatoase; ele sunt de tip lobar sau infiltrativ nesistematizat si foarte rar cu aspect bronhopneumonic. Calea de infectie este :
A) cel mai frecvent prin inhalare aeriana;

B) diseminare hematogena;

C) prin contaminare exogena a parenchimului pulmonar (traumatisme, iatrogen etC).
Pneumoniile secundare sunt pneumonii care apar in contextul unor factori predispozanti sau prin suprainfectie bacteriana si survin :
A) ca o complicatie a unor boli bronhopulmonare preexistente (brosiectazii, tumora pulmonara, fibroze pulmonare etc.),
B) ca o complicatie a unor infectii virale respiratorii (exemplu gripa, rujeola etc.),
C) pe fondul unor stari patologice care genereaza conditii locale de dezvoltare a pneumoniei (atelectazie, obstructie bronsica, staza pulmonara, bronhoaspiratie, bronhoplegie etc.
Patrunderea agentilor infectiosi la nivelul plamanului se face:
-cel mai frecvent pe cale aerogena prin inhalarea microorganismelor existente in particulele din aerul inspirat,
- inhalarea microorganismelor localizate initial in nazofaringe si in gura, de unde sunt aspirate ulterior in plaman
- mai rar, pe cale limfatica sau hematogena, germenii ajunsi la plamani fiind filtrati si eventual retinuti la nivelul capilarelor pulmonare.
Factorii de aparare locala, barierele anatomice naturale ale aparatului respirator, sun structurile limfatice, ramificarea cailor aeriene care asigura filtrarea hemodinamica a aerului inhalat, clearence-ul aparatului mucociliar , bronhoconstrictia acuta, tusea, factorii celulari: surfactant, macrofage PMN, IgA sa.
Factorii favorizanti ai infectilor respiratorii inferioare sunt:

. Fumatul,

. Poluarea atmosferica

. Consumul de alcool

. Frigul (vasoconstrictia mucoasei arborelui traheobronsiC)

. Staza pulmonara, hipoxia alveolara

. Obstructia bronsica
. Modificarea florei oro-naso-faringiene la bolnavii spitalizati, dupa tratamente antibiotice repetate
. Boli debilitante (ciroza hepatica, diabet zaharat, neoplazii, insuficienta renalA)

. Tratament cortizonic prelungit

. Tratamente citostatice, HIV sau alte conditii patologice cu imunitate deprimata sau compromisa (limfoame maligne, splenectomie, sindrom nefrotic, transplante de maduva sau de organE).
. Factori care tin de bacterii: dimensiuni, agresivitate etc;
. Malnutritie, debilitate fizica, varste extreme, ventilatie mecanica
. Conditii generale: sindroame de aspiratie in come, anestezii, convulsii, intoxicatii sa.
Pacientii spitalizati pot sa dezvolte pneumonii severe, in principal cu germeni gram negativi.
Infectia HIV sau tratamentul citotstatic predispune la infectii pulmonare cu Pneumocistis carinii, Mycobacteruim avium, cytomegalovirus sa.
Consumaorii de droguri dezvolta frecvent pneumonii cu Staphyloccocus aureus prin diseminare hematogena.
In pneumonile de aspiratie se asociaza infectii cu germeni anaerobi. Aspectul clinic variaza in functie de statusul imun al pacientului si de agresivitatea agentului infectios.

Pneumonia franca lobara

(pneumonia pneumococicA)

Cea mai frecventa este Pneumonia pneumococica sau pneumonia franca lobara.

Etiologie

Streptococcus pneumoniae (pneumococuL) este agentul etiologic al pneumoniei pneumococice. El este un germen gram pozitiv, asezat in diplo, lanceolat si incapsulat.
Capsula pneumococica contine un polizaharid pe baza caruia au fost identificate peste 80 de tipuri.
Patogenie
Infectia pulmonara cu pneumococ se face pe cale aeriana. Persoanele care fac pneumonie pneumococica sunt de obicei colonizate la nivelul orofaringelui cu germeni virulenti, care in conditiile scaderii mecanismelor de aparare ale aparatului respirator, tranzitorii sau cronice, si aspirarii pulmonare de secretii, dezvolta modificari patologice tipice.
Morfopatologie
Pneumonia pneumococica afecteaza, tipic, un singur lob sau la cateva segmente de obicei inferioare si posterioare, dar afectarea multilobara se poate intalni pana la 30% din cazuri.
Evolutia procesului inflamatorpneumonic se desfasoara de regula in 4 stadii: a. Stadiu de congestie se caracterizeaza prin constituirea unei alveolite catarale, cu spatiul alveolar ocupat de exudat bogat in celule descuamate, neutrofile si numerosi germeni. b. Stadiu de hepatizatie rosie se produce dupa 24-48 de ore. Plamanul in zona afectata are consistenta crescuta si culoare rosie-bruna. In spatiul alveolar se gasesc fibrina, numeroase neutrofile, eritrocite si germeni. De regula, leziunea de hepatizatie se asociaza cu afectarea pleurala. c. Stadiu de hepatizatie cenusie marcheaza inceperea procesului de rezolutie a leziunii. d. Stadiu final, de vindecare in cazurile necomplicate, se face cu restitutio "ad integrum".
Rareori evolutia clasic desrisa a procesului pneumonic poate fi complicata:
- evolutia spre supuratie - se constituie o arie de supuratie, prin distrugere tisulara si formarea unui abcces, insotit sau nu de empiem pleural
- evolutie spre o pneumonie cronica, rareori, prin resorbtia intarziata a exudatului alveolar, si organizarea sa prin interventia fibroblastilor
- diseminarea bacteriana si complicatii septice la distanta cu evolutie spre supuratie pulmonara: artrita, meningita, endocardita infectioasa sau alte determinari septice.

Tabloul clinic

Semnele cardinale din pneumonia pneumococica sunt:
Frisonul "solemn" poate marca debutul bolii: este de obicei unic, dureaza 30-40 minute, se poate insoti de: cefalee, varsaturi si este invariabil urmat de ascensiune termica.
Febra, 39-40oC, adesea "in platou" sau neregulata. Ea cedeaza de obicei rapid, in aproximativ 24 ore, la antibioticele la care pneumococul este sensibil. Febra persistenta sau reaparitia febrei dupa cateva zile de subfebrilitate, denota de obicei o pneumonie complicata.
Junghiul toracic apare imediat dupa frison; este de obicei intens, are sediu submamar si se accentueaza cu respiratia sau tusea si are caracterele durerii pleurale.
Tusea apare rapid dupa debutul bolii: este initial uscata, iritativa, dar devine productiva, cu sputa caracteristica ruginie aderenta de vas. Uneori sputa poate deveni franc hemoptoica sau purulenta.
La cel putin 10% din bolnavi se dezvolta herpes naso-labial, la buze sau nas, care atunci cand apare este un semn considerat caracteristic pneumoniei pneumococice.
Dispneea sau polipneea, de obicei moderata, se coreleaza cu intinderea condensarii pneumonice si cu statusul pulmonar anterior bolii. Mecanismul dispneei este atat central (toxic, hipoxiC), cat mai ales pulmonar (refleX), in special in formele extinse (prin cresterea rigiditatii tesutului pulmonaR).
Examenul obiectiv in perioada de stare a bolii, este caracteristic.
La examenul obiectiv se constatata un bolnav cu stare generala alterata, cu modificari variate ale starii de constienta, tegumente calde, febril pana la 39-40oC, uneori cu pozitii antalgice determinate de junghiul toracic. Respiratiile sunt superficiale de tip polipneic.
Tegumentele sunt calde si transpirate, fata congestionata cu roseata pometului de partea pneumoniei (semnul lui VacqueZ), herpes nasolabial, limba prajita, oligoanurie, hipotensiune arteriala sa.
Pot fi prezente sindromul de deshidratare, manifestari digestive nespecifice (dureri abdominale difuze, greturi varsaturI), mialgii severe, uneori meningism sa.
Examenul aparatului respirator releva date variate, in raport cu stadiul bolii.
De obicei in pneumoniile lobare se regasesc toate elementele unui sindrom de condensare pulmonara:
. reducerea ampliatiei respiratorii de partea afectata;
. matitate sau submatitate percutorie +/- sindrom pleural parapneumonic, de regula minim;
. vibratii vocale ccentuate in zona cu sonoritate modificata;
. respiratie suflanta sau suflu tubar (inconstanT);
. raluri crepitante la sfarsitul inspirului, accentuate de tuse, dispuse in coroana in jurul suflului tubar.
Datele obiective pot fi mai nete sau incomplete, in raport cu intinderea procesului pneumonic si stadiul evolutiv. In pneumonia varfului sau a lobului mediu sau in pneumonia care cuprinde segmentele axilare, semnele obiective pulmonare pot fi mai greu de identificat, daca examneul nu este riguros.
Daca bolnavul este exeminat la cateva zile de la debutul bolii suflul tubar sau respiratia suflanta se atenueaza iar ralurile subcrepitante medii (crepitante de intoarcerE) iau locul ralurilor crepitante clasice.
De asemenea, daca afectarea pleurala este semnificativa, pot apare frecaturi pleurale sau semne de revarsat pleural.
La examenul aparatului cardiovascular avem: tahicardie moderata - concordanta cu febra, hipotensiune arteriala. In formele severe de pneumonie pot sa apara: aritmii, semne de miocardita insotite sau nu de insuficienta cardiaca, hipotensiune arteriala semnificativa sau chiar colaps circulator.

Exporarile paraclinice

Date de laborator :
. In pneumonia pneumococica de regula exista leucocitoza (frecvent intre 12.000-25.000/mmC), cu deviere la stanga a formulei leucocitare si neutrofilie. Un numar normal de leucocite sau o leucopenie se pot intalni in pneumoniile pneumococice grave, dar pot sugera si o alta etiologie.
. VSH este mare, uneori peste 100mm/ora, iar fibrinogenul sau alte reactii de faza acuta (PCR, alfa-1), sunt crescute .
. Ureea sanguina poate fi crescuta tranzitor prin mecanism extrarenal: hipercatabolism, deshidratare cu hipovolemie sau mai rar, prin alterarea functiei renale.
Explorari imagistice
Aspectul radiologic in pneumonia pneumococica :
- clasic - opacitate omogena, de intensitate subcostala, bine delimitata de o scizura, ocupand un lob, mai multe segmente sau un singur segment, de forma triunghiulara cu varful in hil si baza la periferie
- uneori leziunea infiltrativa segmentara este mai putin omogena, aspect intalnit in perioda de rezolutie
- rareori opacitatea radilogica este bilaterala, dar tot lobara sau segmentara (pneumonie dublA)
- sau aspectul este bronhopneumonic, cu macronoduli bilaterali, de intensitate subcostala, neomogeni si cu limite imprecise.
- revarsatul pleural minim sau mediu, intalnit la aprox. 30% din bolnavi, poate modifica aspectul radiologic al pneumoniei pneumococice.

Alte proceduri diagnostice

- Coloratia Gram a sputei (Pn este un bacil Gram pozitiV) este foarte utila, inainte de administrarea antibioticelor. Pe frotiurile colorate Gram se coci gram pozitivi (izolati sau dispusi in diplO) in parte fagocitati de PMN neutrofile.

- Cultura sputei

- Teste Latex pentru determinarea antigenelor Pneumococice in sputa, ser, de 3-4 x mai sensibile decat culturile din sputa sau din sange ;
- Toracocenteza este rareori indicata pentru studiul lichidului pleural (de regula pleurezile para-pneumonice sunt micI). Analiza lichidului pleural arata o reactie de tip inflamator (Rivalta pozitiva, glucoza normala, polimorfonucleare in sedimenT), de regula negativa la cultura bacteriologica;
- Hemoculturile pot fi pozitive in 20-30% din cazuri, in special in primele zile de boala, inainte de introducerea antibioticelor corect recoltate (in frisoN).

Diagnosticul pozitiv de pn franca lobara

Este sugerat de : anamneza pozitiva (debut brusc cu frison, febra junghi, alterarea starii generalE) + datele clinice ale unui sindrom de condensare cu bronsie libera (murmur vezicular diminuat, suflu tubar, raluri crepitante, sindrom pleuraL) + aspect radiologic sugestiv (opacitate triunghiulara cu varful in hil si baza la peretele toracic. in forma franca lobarA) + sindrom biologic inflamator +/- evidentierea agentului patogen in sputa, teste erologice indirecte sa.
Diagnosticul etiologic este important deoarece majoritatea germenilor nu mai raspund in prezent la terapia cu antibiotice de tip penicilina de prima generatie.

Evolutie, prognostic

Figura3. Evaluarea pacientilor cu pneumonie dobandita in colectivitate

Adaptat dupa Fine, NEJ, 2002, pag. 2041.

Evaluarea pacientilor cu pneumonii contactate in colectivitate se face conform criteriilor din figura 3, in functie de scorul de severitate (tabelul 4) calculat dupa algoritmul din tabelul 5.

Tabel 4. Stratificarea riscului in pneumonii

STRATIFICAREA

RISCULUI CLASA

DE RISC SCOR MORTALITATE

Scazut I 0,1%

Scazut II sub 70 0,6%

Scazut III 71-90 0,9%

Moderat IV 91-130 9,3%

Crescut V Peste 130 27,0%

Tabel 5. Calculul scorului pentru aprecierea riscului pacientilor cu pneumonii

CARACTERISTICI

NR. DE PUNCTE

Factori demografici

-barbati

-femei

Varsta (in anI)

Varsta (in anI) -10

Boli asociate

Neopazii +30

Boli hepatice +20

IC congestiva +10

Boala cerebrovascuara +10

Boli renale +10

Modificari la examenul fizic

Alterarea statusului mintal +20

Rata respiratiei peste 30-min +20

TA sistolica sub 90mmHg +20

Puls peste 125b/min +10

Laborator

Ph arterial sub 7,35 +30

Uree peste 80mg/dl +20

Na sub 130mmol/l +20

PaO2 sub 60mmHg sau saturatia cu O2 sub 90% +10

Revarste pleurale +10

Adaptat dupa Fine, NEJ, 2002, pag. 2041.

Evolutia pneumoniilor este de regula limitata, dar :
 rareori fomele sunt severe, sau letale, mai ale la subiecti tarati sau in caz de virulenta exagerata a agentului patogen
 exista forme abortive sau fruste (care afecteaza 1-2 segmentE) la subiectii imunocompetenti care cedeaza rapid, in 2-3 sau 7 zile,
 sau fome trenante cu resorbtie lenta a procesului pneumonic la cei imunodeprimati sau tarati.
Diagnosticul diferential al pneumonilor se face cu:
- pneumoniile de diverse etiologii

- tuberculoza pulmonara

- embolia pumonara/infarctul pulmonar

- abcesul pulmonar

- neoplasmul pulmonar suprainfectat

- atelectazii

- infiltratul cu eozinofile Loffler

Complicatiile pneumoniilor :

Locale - prin contiguitate:

. Pleurezia serofibrinoasa parapneumonica apare concomitent la 25% dintre bolnavi, se resoarbe in 12 saptamani, poate fi cauza unui sindrom febril trenant sau pleurezia metapneumonica care apare ulterior prin diseminre septica (empiem pleuraL) cu lichid purulent la punctie situatie in care drenajul prin cateter pleural este obligatoriu
. Abcesul pulmonar - apare mai ales in pneumoniile de aspiratie;
. Forme prelungite de pneumonii cu rezorbtie lenta
La distanta - de regula prin diseminare hematogena:
. Miocardita, pericardita
. Poate precipita o insuficienta cardiaca latenta, mai ales la varstnici
. Meningita
. Nefrita - apare la 2-3 saptamani si are mecanim imunologic, mediat de complexe imune circulante
. Abcesul cerebral

. Artrita septica

. Hepatita intrainfectioasa

. Rareori hemoliza intravasculara, sa

Alte forme etiologice de pneumonii

Pneumonia cu Mycoplasma Pn (agentul EatoN)

Este relativ fecventa mai ales in colectivitati de tineri si adolescenti, in special la cei institutionalizati in internate, camine, armata sa. Se transmite aerian.
Are de obicei simptome prodromale: cefalee, curbatura, care preced instalarea bolii cu 1-5 zile. Tusea si semnele fizice pot fi absente la debut.
Aspectul radiologic arata afectarea, de regula, a lobilor pulmonari inferiori, rareori apar cazuri severe de afectare pulmonara bilaterala. De obicei este caracteristica absenta unei corelatii intre starea generala a pacientilor si aspectul radiologic - discordanta clinico radiologica.
Biologic leucocitele sunt normale. La 50% din cazuri apar anticorpi care aglutineaza (aglutininE) la rece. Diagnosticul pozitiv este serologic prin deterrminarea titrului de Anticorpi (AC) specifici.
Evolutia este de regula favorabila sub tratament cu eritromocina sau tetracicilina 500mgx4 pe zi timp de 7-10 zile, cu recuperarea pacientilor in 10-14 zile. Aspectul radiologic poate sa dureze mai multe saptamani si pot sa apara frecvent recidive.
Complicatiile extrapulmonare sunt frecvente, oricand in timpul evolutiei sau pot domina tabloul clinic: miocardita, pericardita, anemia hemolitica si trombocitopenia, meningoencefalita. Simptomele gastrointestinale sunt frecvente si nespecifice: greturi, varsaturi, dureri abdominale difuze, inapetenta.
Penumoniile virale
Sunt produse de virusuri gripale, mai ales virusul Haemophilus influenzae A sau adenovirusuri. Starea generala este moderat alterata. Pacientul acuza dureri toracice difuze, febra, sindrom de impregnare virala (cefalee, mialgii, curbatura, inapetenta, frisoane sau frisonetE), febra moderata.
La examenul obiectiv semnele respiatorii sunt sarace, posibil un murmur vezicular innasprit.
Tabloul clinic : debut brusc, stare generala alterata, mialgii, cefalee, (tuse iritativa sau cu striuri sangvinolentE) este discordant cu aspectul radiologic destul de amplu: afectare pulmonara bilaterala, aspect pieptanat al imaginii radiologice: de salcie plangatoare, imagini reticulare hiliobazale sa. Evolutia este autolimitata.
Medicatia este simptoamtica. Antibioterapia este indicata in formele cu suprainfectie bacteriana certa sau dovedita: persistenta sau reaparitia febrei, sputa mucopurulenta si/sau aspect radiologic de pneumonie bacteriana.
Profilaxia se face vaccinare in colectivitati de copii si varsnici, persoane tarate.
Haemophilus influentzae
Este identificat frecvent in sputele galben verzui din acutizarile bronsitelor cronice sau la pacienti cu emfizem pulmonar. Pneumonia poate fi difuza sau lobara. Raspunde bine la tratamentul cu amoxicilina.
Chlamydia psittaci
Apare la cei care lucreaza cu pasari infectate. Incubatia este de 1-2 saptamani si poate debuta cu subfebrilitate a la long. Radiologic apare aspectul de pneumonie segmentala sau difuza c aspect de tip bronhopneumonic. Poate asocia hepatosplenomeglie si se confirma prin reactii de fixare a complementului seric (RFC). Tratamentul specific este cu Tetraciclina.
Pneumonia cu Stafilococul Auriu
Este relativ rara si apare dupa infectii virale (mai frecventa in epidemiile de gripA) sau in infarctele septice determinate prin insamantare hematogena in cadrul bacteriemiilor din septicemii.
Debutul este insidios, cu tuse si febra moderata. Ulterior febra creste cu alterarea starii generale.
Infectia debuteaza in bronsii cu tendinta la confluare si formarea de veritabile abcese (aspecte chistice "pneumatocele" la ex. RX).
Simptomele respiratorii sunt sarace: tuse iritativa, respiratii superficiale. Pacientii au stare generala extrem de severa, uneori stare septica, cu manifestari de insuficienta respiratorie. Este extrem de grava, cu mortalitate crescuta.
Complicatiile sunt frecvente : tendinta la abcedare; empiemul pleural apare frecvent prin contiguitate si impune drenaj chirurgical; abcesul pulmonar impune lobectomie.
Tratamentul este specific, daca este posibil conform sensibilitatii germenului si conform antibiogramei, la care se adauga terapia de sustinere a functilor vitale sau cea a socului septic.

Legionella pneumofila

Creste in apa la peste 25 grade si se transmite prin aerosoli in sistemele de aer conditionat, rareori apar cazuri sporadice la imunodeprimati. Profilaxia este clorinarea corecta a apei.
Tablou clinic : 50% au simptome digestive cu diaree, greturi, varsaturi, dar de regula nu sunt boli severe ci dau forme moderate de boala.
Supozitia diagnostica apare cand avem:
- Perioada prodromala de impregnare virala cu anamneza sugestiva pentru conditii de contaminare
- Tuse uscata la care se asociaza diaree si sindrom confuzional

- Limfopenie fara leucocitoza

- Alterarea probelor hepatice.
Diagnosticul pozitiv este serologic. Se poate face un diagnostic prin imunofluorescenta directa a bacteriei in lichidul pleural, sputa, lavaj bronsic. Nu se coloreaza Gram si cultura dureaza 3 saptamani.
Tratamentul de electie se face cu Eritromicina, Rifampicina. Majoriatea evolueaza autolimitat. Mortalitatea este mare la varstnici.

Pneumoniile cu germeni gram-negativi

Sunt de regula intraspitalicesti, extrem de severe.

Klebssiella pneumoniae (B. FriedlandeR)

Apare la pacientii vartsnici, diabetici, cu boli pulmonare cronice, exces de alcool sau neoplazii. Microorganismul este prezent in sputa sau in sange.
Debutul este acut cu manifestari sistemice. Tabloul clinic este sever, pana la soc septic. Sputa este purulenta, gelatinoasa, hemoptoica cu aspect ciocolatiu.
Radiologic apare o imagine radioopaca, extinsa care depaseste un segment pulmonar, afecteaza mai ales lobii superiori si are caracter extensiv, cu clarefieri centrale mici, sub 1 cm.
Este extrem de garva, cu mortalitate crescuta si complicatii frecvente, pana la soc septic.

Pseudomonas aeruginosa (PiocianiC)

Este o pneumonie bacteriana relativ rara.
Piocianicul este un saprofit al cailor aeriene superioare, sensibil la Tobramicina si este cel mai frecvent germen care contamineaza mediile intraspiatlicsti sau aparatura din sectiile de terapie intensiva.
Infectia este mai frecventa in fibroza chistica si la pacientii cu neutropenie dupa citostatice.
Tabloul clinic este de bronhopneumonie, localizata mai ales in lobii inferiori, cu teninta frecventa la abcedare +/- revarsat pleural.
Bacterii anaerobe
Pneumoniile sunt mai frecvente la diabetici si se asociaza de obicei cu aspiratia unor particule infectate in anumie conditii favorizante: alterarea starii de constienta, tulburari neurologice, anestezie, paradontopatii, igiena precara a cavitatii bucale sa.
Este sugerata de halena fetida, sputa fetida mucopurulenta, cu tendinta extensiva spre abcedare. Prognosticul depinde de factorii precipitanti.

Infectiile cu germeni oportunisti

Pneumocistis Carinii este cea mai frecventa bacterie oportunista, prezenta in tractul respirator inferior, de regula nepatogen. Este responsabila de peste 80% din infectiile respiratorii ale parenchimului pulmonar la pacientii cu HIV, sau la copii cu malnutritie protein-calorica.
Se pare ca infectia cu acest germene se produce in copilarie prin inhalare si ramane latent timp de mai multi ani devenind activ atunci cand scade imunitatea organismului.
Momentul de debut este marcat de febra ridicata, dispnee, scadere ponderala, diaree si caracteristic, hipoxemie severa.
Diagnosticul se pune prin bronhoscopie si lavaj bronsic cu aspiratie. Prognosticu este grav.
Pneumonia de aspiratie
Aspirarea continutului gastric in plaman produce o pneumonie severa, deseori letala.
Pneumoniile nozocomile
Penumoniile nozocomiale sunt pneumonii intraspitalicesti cu Pseudomonas, Klebsiella, Proteus, Escherichia coli, Stafilococ aureu, Hemophilus Influenzae, sa.
Pneumonita specifica cu Mycobacterium TBC
Forma pneumonica a TBC (lobita TBC), este mai frecventa la tineri, are evolutie grava si de regula BK este pozitiv in sputa.
Principii generale de tratament in pneumonii

A. Masuri profilactice:

- evitarea aglomeratiilor

- evitarea umezelii si a frigului

- vaccinarea anti-pneumococica, in special a personelor tarate, cu suferinta pumonara sau cardio-respiratorie cronica, atunci and exista riscul sa dezvolte forme severe de boala
- pracicarea gimnasticii respiratorii la pacientii cu suferinta respiratorie cronica, pentru amelioarea drenajului secretiilor bronsice
B. Masuri curative:
Pneumonia dobandita in colectivitate se trateaza
 in cazurile usoare ambulator
 in cazurile moderate sau grave si/sau complicate: in cazul afectarii pulmonare multilobare, in cazul semnelor clinice de insuficienta respiratorie (polipnee, cianozA), hipotensiune arteriala, boli asociate semnificative, varste extreme prin internare in spital.

Masuri generale:

- repaus la pat in formele severe cu spitalizare, sau reducerea activitatii fizice in pneumoniile usoare dobandite in colectivitate

- toaleta riguroasa a gurii

- pacientul trebuie ingrijit in majoritatea timpului in pozitie sezanda, daca starea generala o permite
- tusea trebuie incurajata daca este productiva, nu se dau antitusive centrale decat pentru a permite odihna pacientului
- durerea pleuritica necesita de regula antalgice ; antalgicele majore de tip opiaceu se vor administra cu prudenta deoarece pot sa produca depresia centrului respirator prin mecanism central
- hidratare orala adecvata pentru a evita deshidratarea, daca are toleranta digestiva, mai ales in cazurile cu hiperpirexie, peste 1500-2000 ml (+ 500ml/grad de febrA)
- umidifierea atmosferei prin montarea de dispozitive specifice sau vase cu apa calda, prosoape umede pe calorifer sau sursele de caldura

- aerisirea incaperii

- tapotaj pentru favoizarea eliminarii secretiilor

- drenaj postural

- aspiratie bronsica - daca este cazul
- oxigenoterapie pe masca sau intubatie in cazurile cu insuficienta respiratorie clinc manifesta
- alimentatie usoara pe perioada febrei cu multe sucuri naturale si fructe proaspete, supe de legume bogate in vitamine
Tratamentul specific consta din administrarea de antibiotice in pneumoniile bacteriene si antivirale in pneumoniile virale.
1. In pneumoniile usoare contactate in colectivitati se poate incepe terapia oral cu Amoxicilina.
2. In formele severe, de regula spitalizate, sputa trebuie trimisa la cultura inainte de administarea antibioticelor. Terapia cazurilor severe se se incepe imediat fara sa asteptam rezultatele specifice din culturile de sputa sau hemoculturi.
Un numar mare de germeni care dau pneumonii nu raspund la peniciclina (Mycoplasma Pneumoniae, Hemofilus Influenze, Legionella pneumophfilA). De aceea tratamentul initial al pneumoniilor contactate in colectivitati este empiric si se vor da de la inceput asociatii de droguri bactericide cu spectru cat mai larg, in doze suficiente care sa cupeze procesul infectios din primele stadii:
- Cefalosporina de generatia III (ceftriaxone 1-2 g/zi ; ceftizoxime 1-2 g la 8 sau 12 ore, cefotaxime 1-2 g la 6 sau 8 orE)
+ macrolid (azitromicina 500mg/zi, eritromicona 500mg la 6H)/sau doxiciclina (200 mg la 12 ore initial apoi 100mg la 12 orE)/ sau Fluorochinolona antipneumococica (moxifloxaciN)
+/- inhibitor de betalactanmaza : Ampicilina-sulbactam (1,5-3g la 6 orE).
Terapia orala poate fi la fel de eficienta ca si cea administrata i.v. daca toleranta digestiva este buna.
Tratamentul nu este invariabil, dozele se vor adapta in functie de evolutie si de raspunsul la tratament: ameliorarea starii generale, afebrilitate, semne clinice, in general dureaza 10-14 zile.
In cazul pneumoniei pneumococice este recomandata continuarea terapiei cu antibiotice inca 7 zile cu jumatate din doza terapeutica initiala.
Este utila in scop profilactic vaccinarea antipneumococica la toti pacientii peste 65 de ani sau la paceintii tarati, cu risc de a face forme severe de boala

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor