Acestea sunt fobii limitate la situatii cu specificacitate particulara, cum ar fi proximitatea unor animale obisnuite, inaltimi, furtuna cu traznete, intuneric, zbor, spatii inchise, urnarea sau defecarea la toaletele publice, consumarea anumitor alimente, cabinetul stomatologic, vederea sangelui sau a leziunilor, si teama de a se expune la anumite boli. Desi situatia declansanta e distincta, contactul cu ea poate provoca panica, ca in agorafobie sau fobia sociala. Fobiile specifice iau
nastere de obicei in copilarie sau viata adulta timpurie, si daca raman netratate, pot persista decenii in sir. Seriozitatea handicapului rezultat depinde de cat de usor este pentru Subiect sa evite situatia fobica. Teama de obiectul fobic tinde sa ramane fixa, in contrast cu agorafobia. Boala de iradiere si
infectiile veneriene sunt subiecte comune ale bolii fobice, si, mai recent, SIDA.
INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Toate criteriile de mai jos trebuie intrunite pentru un diagnostic cert.
(A). Simptomele, psihologice sau vegetative, trebuie sa fie manifestari primare ale anxietatii, si nu secundare altor simptome ca deliruri sau ganduri obsesive;
(B). Anxietatea trebuie sa fie limitata la prezenta situatiilor sau obiectelor particulare;
(C). Situatiile fobice sunt evitate ori de cate ori este posibil.
Include: acrofobia; fobiile animale, claustrofobia, fobia de examene, fobia simpla.
Diagnostic diferentiat:
In mod obisnuit, alte simptome psihiatrice sunt absente, in contrast cu agorafobia sau fobia sociala. Fobiile de rani sangerande difera de celelalte prin faptul ca conduc la bradicardie sau uneori la sincopa mai degraba decat la tahicardie. Temeri de boli specifice, cum ar fi cancerul, boala cardiaca, sau infectiile venerice trebuie clasificate ca
tulburari hipocondriace (F45.2), daca nu sunt corelate cu situatii specifice unde boala poate fi dobandita. daca convingerea bolii dobandeste o intensitate deliranta, atunci se utilizeaza: tulburare deliranta (F22.0). Pacientii ce sunt convinsi ca ei au o anormalitate sau o desfigurare a unei sau mai multor parti corporale specifice (adesea facialE), si care nu sunt in mod obiectiv observate de ceilalti (uneori numita dismorfofobiE) trebuie incadrate la tulburarea hipocondriaca (F45.2) sau tulburarea deliranta (F22.0), in functie de forta si persistenta convingerilor lor.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
