De-a lungul timpului, terapia dermatologica, dar si
cosmetica au evoluat de la o exprimare empirica la una stiintifica, in functie de progresele inregistrate in domeniul biochimiei si farmacologiei de sinteza, in prezent dezvoltandu-se o adevarata industrie concurentiala de topice cutanate.
Daca la inceputul secolului XX, farmacistul combina mai multe substante dupa prescriptia medicului, in prezent, aceste retele, numite "magistrale\", sunt din ce in ce mai rare, locul lor fiind luat de produse cu eficienta asemanatoare sau crescuta, preparate industrial.
Tratamentul extern (local, topic) este propriu disciplinei dermatologice si cosmeticii, Iar aplicarea lui corecta da masura valorii specialistului care il prescrie. Exista o multime de forme de aplicare a substantelor acti in tratamentul extern, folosite diferentiat in functie de natura problemei cutanate specifice. Cele mai cunoscute forme de prezentare sunt pudrele, mixturile, lotiunile, uleiurile, gelurile, lacurile, sapunurile, pastele, cremele, pomezile (unguentele), colorantii, sprayurile.
Pentru ca un preparat topic sa fie util in scop profilactic si curativ, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
- sa fie inofensiv, adica sa nu contina substante iritante, alergizante, toxice etc;
- sa poata incorpora substante biologic acti, carora sa le faciliteze patrunderea in piele;
- sa nu se altereze cu usurinta;
- sa corespunda tipului de piele (normala, uscata, grasa, seboreica) si tipului de leziune cutanata.
Nu se aplica creme grase pe o piele seboreica sau pe leziuni zemuinde, ci doar creme antiseboreice, pentru ten gras, sau lotjuni, sprayuri, pudre. Pe o piele uscata sunt indicate formulele speciale pentru ten uscat, atopic, sensibil, care ajuta la hranirea, hidratarea si emolierea pielii.
Preparatele topice au, in general, doua componente: principiul activ, constituit din una sau mai multe substante cu activitate biologica, si excipientul, adica hiculul.
Excipientii sunt inactivi din punct de dere terapeutic si ajuta la formarea masei preparatului respectiv. Ei nu trebuie sa reactioneze cu substantele acti, modificandu-le proprietatile. Pot spori actiunea terapeutica a principiilor acti, favorizand transportul si absorbtia lor.
Excipientii pot fi grasi, pulrulenti (pudre) si lichizi.
Excipientii grasi, dupa origine, pot fi minerali, obtinuti prin distilarea fractionata (rafinarea) petrolului, cum ar fi parafina solida, vaselina, uleiul de parafina ori de vaselina. Excipientii grasi pot fi de origine animala, de pilda, untura de porc (axungia, seul), ianolina, ceara de albine, spermantetul (albul de balena, cetaceumui), untura de peste {oleum jecoris). Excipientii grasi getali sunt untul de cacao {butyrum cacao), colesterolul, stearina, uleiul de floarea soarelui, de in, masline, ricin, arahide, trandafir (bergamote), de soia, avocado,
migdale dulci etc. Glicerina, produs rezultat prin saponificarea grasimilor getale si animale, este un excipient uleios miscibil cu apa, Are un rol emolient, hidratant, calmant si decongestionant, fiind folosita la prepararea diferitelor lotiuni, mixturi, creme, unguente.
Excipientii pulrulenti sunt reprezentati de pudrele inerte, care pot fi
minerale (talc, oxid de zinc, caolin, bioxid de titan, sincat de magneziu) si getale (amidon din faina de grau sau orz, carbune getal, licopodiu). Din amestecul acestora cu lichide rezulta mixturile, iar din amestecul cu grasimi, pastele.
Excipientii lichizi sunt reprezentati, in principal, de apa, dar si de alcoolul etilic, eter, cloroform, benzen. Ei formeaza solutiile apoase, alcoolice sau hidroalcoolice folosite in badijonari, comprese umede (prisnite), lotiuni capilare, bai. Actiunea lor este superficiala si bine tolerata de tegumente.
Alta grupa de excipienti cu rol de liant intre dirsele componente ale unui amestec sunt agentii emulgatori sau de dispersie, care ajuta la formarea de
emulsii sile. Emulsiile sunt un sistem dispers cu doua faze, formate din doua lichide nemiscibile - fazele apoasa si uleioasa. Dupa predominanta uneia sau alteia dintre faze, exista emulsii de tip apa in ulei (A/U) si emulsii de tip ulei in apa (U/A).
