Balneoterapia reprezinta tratarea unor afectiuni de sistem, arsuri, dereglari psihice si boli ale pielii, cu ajutorul procedurilor pe baza de apa (bai) si prin folosirea unor ape
minerale naturale sau pregatite artificial; balneoterapia este o componenta a hidroterapiei.
Factorii balneari sunt priviti ca o terapie patogenetica, stimulatoare, datorita influentei lor generale si variate asupra organismului.
Din categoria apelor minerale fac parte apele naturale care exercita o actiune terapeutica asupra organismului uman, determinata de structura ionica, salina si gazoasa, de continutul crescut in componente biologice acti, precum si de proprietati specifice (radioactivitate, temperatura, reactia mediului).
Dupa compozitie, apele minerale sunt:
-sulfuroase si carbonice, cu concentratie diferita de hidrogen sulfurat liber;
- cu radon;
- natrio-clorurate; -cu silicon;
- feroase;
- cu arsenic;
- brom-iodate;
- ape fara componente si proprietati specifice.In functie de temperatura, apele minerale se impart in: reci, calde si fierbinti.
Mineralizarea generala a apei reprezinta suma tuturor componentelor dizolvate in ea (in afara de gaze) exprimata in grame/ litru (g/l). in functie de gradul de mineralizare, apele sunt:
- cu mineralizare redusa - de la 2 la 5 gr./l;
- cu mineralizare medie - de la 5 la 10 gr./l;
- cu inalta mineralizare - de la 10 la 35 gr./l.
Dar si apele cu mineralizare mai redusa pot aa efect terapeutic, deoarece in componenta lor sunt prezente, in cantitate mai mare, substante acti din punct de dere biologic (brom, fier, iod, arseniu etc.) sau componente specifice (substante organice de tipul bitumurilor, acizilor huminici etc).
De exemplu, la Piatigorsk exista ape cu mineralizare diferita: redusa (in principal, apele izvoarelor cu radon), medie (apele sulfurate si o parte din cele carbonice) si inalta (apele carbonice de genul celor din Essentuk).
Apele minerale create de natura sunt cele mai bune modele de solutii saline naturale in care exista microelemente suficient studiate, ce isi manifesta activ influenta asupra functiilor vitale aie organismului.
Dupa cum se stie, microelementele din apele minerale, in stare disociata (ioni), au o incarcatura electrica negativa sau pozitiva, ceea ce prezinta o deosebita insemnatate din punct de dere biologic si terapeutic. Numai acidul silicic si cel boric actioneaza ca molecula nedisociata.
Se stie ca granita dintre apele dulci si cele minerale poate fi silita nu numai in functie de gradul de mineralizare, dar si dupa existenta in apa, in anumite cantitati, a unor microelemente relativ raspandite, cu efect terapeutic asupra organismului uman. Marimea concentratiei unuia sau altuia dintre microelementele existente in apa este cea care ii determina denumirea, chiar daca mineralizarea generala este redusa.
Datele de mai jos ofera o imagine in privinta concentratiei conntional acceptate a unor microelemente in functie de care se sileste granita dintre apele dulci si cele minerale si se sileste denumirea apei.
-ape cu litiu -0,001-0,005 gr./l litiu;
- ape feroase - 0,001-0,010 gr./l fier;
- ape cu arseniu - 0,0001-0,001 gr./l arseniu;
- ape cu brom - 0,005-0,025 gr./l brom;
- ape cu iod - 0,001-0,010 gr./l iod;
- ape cu bor - 0,005-0,050 gr./l acid boric;
- ape cu siliciu - 0,025-0,050 gr./l acid silicic. Indicatorii limitelor inferioare ale microelementetor
mentionate sunt, totodata, si un criteriu care permite incadrarea respectilor ape in categoria celor minerale, chiar daca continutul in ioni de sare nu atinge limita de concentratie necesara (1,0 g/l) pentru a determina denumirea respectii ape minerale.
Aceleasi criterii exista si pentru fractiunea gazoasa a apelor minerale. Limita minima a continutului de gaze, care permite includerea unei ape minerale in categoria celor medicinale (la o mineralizare a sa sub 1 g/l, si avand denumirea principalei componente gazoase) este:
1) gaz de acid carbonic (diluat) 0,5 g/l - ape carbonice;
2) hidrogen sulfurat si hidrosulfura - 10,0 mg/l - ape sulfuroase;
3) radon - 5 pCi/1 (200 Bq/1) - ape de radon.
Pentru unele microelemente s-au silit limite conntionale ale concentratiei lor in apa, deasupra carora folosirea acesteia pentru baut nu se recomanda fara experimente fiziologice prealabile pe animale.
Aceste limite (mg/l) sunt urmatoarele:
l)fluor=l,5;
2) arsenic = 0,5;
3) zinc =15,0;
4) aluminiu a0,l;
5) cupru =3,0;
6) plumb = 0,3;
7) mangan = 0,1;
8) fier = 15,0 si mai mult;
9) strontiu = 0,1-0,5;
10) siliciu = 50 si mai mult.In legatura cu celelalte microelemente, relativ raspandite in apele minerale - litiu, brom, iod, bariu, strontiu - se considera ca ele pot fi toxice la o concentratie de cateva sute de miligrame la litru, ceea ce in cazul apelor naturale nu se intampla.
Potrivit datelor din studii de lunga durata, inclusiv din ultimii ani, cantitatea in care se gasesc unele microelemente in apele minerale caucaziene, ativ cu apele dulci, este mult mai mare.
1) iod - de 250 de ori mai mare;
2) brom - de 24 de ori mai mare;
3) fluor - de 5 ori mai mare;
4) bor - de 100 de ori mai mare;
5) cupru - de 2 ori mai mare;
6) zinc - de 4 ori mai mare;
7) mangan - de 16 ori mai mare;
8) bariu - de 340 de ori mai mare;
9) litiu - de 160 de ori mai mare;
10) strontiu - mai mult de 160 de ori.
Cantitatea de arsenic este aproximativ aceeasi in apele minerale si in cele dulci.
Din datele mai sus prezentate, rezulta ca apele minerale caucaziene sunt destul de bogate in microelemente acti din punct de dere biologic, fapt de care trebuie sa se (ina seama neaparat atunci cand se recomanda folosirea lor, pentru uz intern si extern, in scop terapeutic.
Structura ionica a apei minerale are o mare importanta in definirea actiunii sale terapeutice. O apa minerala contine aproape toate elementele chimice solubile in apa, dar numai 6 dintre ele ii definesc caracteristica medicinala. Este vorba de 3 anioni -hidrocarbonati (HCO3), cloruri (CI), sulfati (SO4) si 3 cationi -sodiu (Na) si magneziu (Mg). Denumirea apei mineraie depinde de ionii dominanti din compozitia sa, exprimati in procente (nu mai putin de 20). De exemplu, cand in apa predomina anionii de clor si cationii de natriu, apa se va numi cloro-sodica; daca predomina hidrocarbonatii si natriul, apa se va numi hidrocarbonata sodica.
Densitatea apelor minerale radioacti depinde de continutul de radon. Exista ape cu un continut redus al acestui microelement, respectiv o concentratie intre 14 si 25 pCi/1, cu concentratie medie -70 pCI/1 si mare-213 pCi/l. Din punct de dere al structurii ionice, apele cu radon, din toate izvoarele, sunt de acelasi tip, dar ativ cu alte ape minerale, ele sunt mai putin mineralizate (1,0-2,8 gr./l) si contin o cantitate minima de acid carbonic (0,23-0,48 gr./l).In caracterizarea unei ape minerale, foarte importanta este reactia ei, respectiv acida si bazica, intrucat, la un anumit pH, se manifesta proprietatile terapeutice ale unora sau altora dintre componentele apei, cum ar fi hidrogenul sulfurat, acidul saiicic s.a.m.d. Pentru terapia cu apa poila, de exemplu, se da prioritate apelor minerale slab alcaline (pH - 7,2-8,5); in acelasi scop, se folosesc si apele slab acide (pH - 5,5-6,8) care, prin incalzire, se schimba in slab alcaline.
Temperatura, ca si celelate caracteristici ale apei minerale, are o mare importanta ca factor ce amplifica sau diminueaza proprietatile terapeutice ale acesteia - cantitatea de gaze, radioactivitatea, pH-ul.
Conform clasificarii dupa temperatura, apele se impart in 4 grupe:
1) ape reci -pana la 20°C;
2) ape calde (slab termale) - 20 - 35°C;
3) ape fierbinti (termale) - 35-42°C;
4) ape foarte fierbinti (puternic termale) - peste 42°C.
Apele minerale poile se impari in trei categorii:
- ape poile (mineralizare pana la 1 g/l);
- ape poile medicinale de masa (mineralizare de la 1 la 10 g/1);
-ape poile medicinale (mineralizare de la 10,1a 15 gr./l);
Metodele cele mai raspandite de folosire interna a apelor minerale sunt: terapia prin baut, spalarea stomacului si a intestinului, irigarea duodenala etc. Bautul apei minerale poile este principala metoda terapeutica in afectiuni ale organelor digesti, rinichilor, cailor urinare, precum si in boli de piele si meolice.
Efectul apelor minerale poile asupra organismului uman depinde de proprietatile lor fizico-chimice. De exemplu, apele cu mineralizare redusa se evacueaza mai repede prin stomac si sunt mai rapid absorbite de
intestin decat cele cu grad mediu si mare de mineralizare, ele avand, totodata, si efect
diuretic mai accentuat. In schimb, apele mai puternic mineralizate (cele cu mineralizare medie si ridicata) se absorb incet in intestin, excita receptorii mucoasei, intensificand peristaltismul si actionand ca un
laxativ usor.
Aceeasi importanta o are si temperatura apei; evacuarea apei reci din stomac in intestin se face mai repede decat a celei calde si fierbinti. Sub influenta apei reci se intensifica perislaltismul
intestinului si se manifesta actiunea usor laxativa. Apele calde si cele fierbinti se absorb mai repede, destind musculatura stomacului, intestinului, cailor biliare, inlaturand
spasmul sfincterului Oddi.
Proprietatile fizice, chimice si biologice ale apei minerale exercita o complexa actiune reflexa asupra organismului uman care se realizeaza pe cale neurohormonala, prin participarea activa a scoartei cerebrale si a formatiunilor subcorticale.
Nilul reactiei de raspuns la administrarea unei ape minerale depinde de tipui acesteia. in functie de compozitia chimica a apei minerale poile, in organism se produc modificari ale unor constante fiziologice (presiunea osmotica, structura ionica, pH-ul mediului) ceea ce exercita o anumita influenta asupra meolismului apei,
sarurilor si microelementelor.
Folosirea interna a apelor minerale imbunatateste considerabil starea morfo-functionala a multor organe si sisteme. Printre altele, in afectiuni ale tractului digestiv, au loc mutatii favorabile la nilul functiei secretoare si a celei motorii, se imbunatateste circulatia sangelui, precum si troficitatea mucoasei stomacale si a celei intestinale, ceea ce duce ia diminuarea fenomenelor inflamatorii si la cicatrizarea ulcerelor si a eroziunilor.
