Denumiri populare: Arborele vietii.
Descriere: Arbore cu coaja alba, frunze argintii si crengi flexibile. Mesteacanul este cunoscut inca clin vechime ca o ta medicinala folosita in tratarea multor boli, incat pe drept cuvant era denumit si arborele vietii. Mesteacan
Se folosesc: Frunzele - Folia Betulae, care contin saponine, o substanta amara, mucilagii, tanin, ulei volatil si un glucozid. Se mai intrebuinteaza de catre unii autori si mugurii, coaja si seva.
Indicatii terapeutice: Actiune favorabila in reumatism, gula, inflamatii articulare, nefrite cronice,
litiaza renala si boli de piele.
Mod de administrare: Ceaiul de frunze de mesteascan, prin diureza pe care o produce, face sa se elimine toxinele din corp, stimuleaza schimburile organice, avand in acelasi timp si o actiune depurativa. Multe boli de piele sunt influentate in bine de o cura facuta cu acest ceai. Diureza produsa are o actiune favorabila in reumatism, guta, inflamatii articulare si nefrite cronice.
Dupa unii autori, ceaiul de
mesteacan are proprietatea de a dizolva piatra la rinichi (litiaza renala).
Infuzia de frunze de mesteacan se prepara in modul urmator: peste 20 g frunze maruntite (2-3 linguri) se toarna 200 ml apa clocotita. Se acopera si se lasa pana se raceste la temperatura de 40\"C si se adauga pentru dizolvarea substantelor rasinoase, un varf de cutit de bicarbonat de sodiu care ajuta la extragerea principiilor active. Dupa 6 orc se strecoara si se bea lichidul in doua-trei reprize, la un interval de 4 ore; decoct de scoarta (o lingura la 250 ml apa), o cana inainte de masa in
febra intermitenta; seva, 1/2 pahar in fiecare dimineata pe nemancate, timp de 15-20 de zile, in litiza renala.
Frunzele de mesteacan intra in compozitia ceaiurilor antireumatic,
diuretic si hipotensi
