in Egiptul antic, hieroglifa corespunzatoare muzicii se folosea si pentru bucurie si bunastare. Carturarii de limba dica-sanscrita din strachea Indie, precum
* Categorie speciala de rituri legate de nastere, initiere, casatorie si moarte. (Eliade/ Culianu, Dictionar al religiilor, Ed. Humanitas, 1993). (n. trad.) si filosofii scolii lui Pitagora din Grecia antica priau toate formele fizice ca fiind manifestari ale muzicii. Dupa cum vom dea, proportiile relati existente intre sunetele muzicale sunt analoage proportiilor fizice ale formelor naturale si arhitectonice. Aceste doctrine strachi sustineau ca viata si sanatatea depind de un sir neintrerupt de proportii si relatii armonice care deriva din spirit, trec prin trup, catre societate si lumea din afara. Aceleasi proportii si armonice se manifesta sub forma de sunet si muzica. Aplicat corect, sunetul poate actiona in sens terapeutic, restaurand integritatea muzicala a trupului si a sufletului. Adeseori, retetele strachi indicau folosirea cantecelor ritmice si incantatiilor facand parte dintr-o selectie traditionala de secnte melodice sacre.
Carturarii apartinand culturilor strachi considerau
muzica terestra ca pe un ecou sau ca pe o rezonanta a muzicii cosmice, ce se supunea acelorasi legi divine. Daca aceste sunete terestre reflecta legile divine, ele au puterea de a alina durerea si suferinta si de a sustine sanatatea si vindecarea. in consecinta, cosmologia si teoria muzicala s-au dezvoltat pe principii paralele, principii care determina proiectarea si confectionarea instrumentelor muzicale, compozitia muzicala si arta instrumentala, precum si atitudinea ascultatorului. Aflata in cautarea armoniei unirsale, umanitatea isi poate acorda cantecul in asa fel incat acesta sa fie in consonanta cu astrele.
