Mantrele tamaduitoare, psalmii si incantatiile au origini foarte vechi si obscure. Si totusi, exemple ale unor realizari deosebite, obtinute gratie lor, razbat din intreaga istorie. Cunostintele cu prire la ritmuri, sunete si descantece au supraetuit secolelor de materialism, ele ramanand o mostenire e pentru itor.
Papirusurile medicale egiptene, datand de acum 2600 de ani, mentioneaza incantatiile ca tratamente pentru sterilitate, dureri
reumatice si muscaturi de insecte. in jurul anului 324 i. Hr., Alexandru cel Mare si-a recastigat sanatatea cu ajutorul unei muzici cantate la ura. Vechiul Testament mentioneaza ca, prin cantecul sau de harpa, Dad a reusit sa alunge tristetea regelui Saul. Esenienii* si ndecatorii Greciei antice foloseau cunte sacre in scop terapeutic, iar in cultura elenistica flautul era considerat un instrument al carui cantec avea capacitatea de a alina durerile de sciatica si de guta.
Cunoasterea sunetelor, ritmurilor si psalmilor reprezenta o componenta esentiala a fortei ndecatoare a samanilor, medicilor si preotilor ndecatori druizi, apartinand culturii celtice. Temele muzicale exprimand metaforic ordinea dina si frumusetea sunt foarte raspandite in literatura mistica a iudaismului, crestinismului, islamismului si gnosticismului.
