in prezent, lipsesc metodele eficace de tratament al atrofiilor nerlor optici.
Topografic, nervul optic se imparte in 4 parti, inegale din punct de vedere al lungimii : cea intraoculara (1 mm), cea in-traorbitara (2'3 mm), cea intracanaliculara, care traverseaza canalul optic osos (4'9 mm), si intracraniana ' pina la locul incrucisarii cu chiasma (3'16 mm). Ultima parte cu grosimea cea mai mare (3'4,5 mm), este acoperita de toate cele trei foite ale creierului, fiind greu accesibila interventiilor chirurgicale din cauza vecinatatii sule cu vasele mari ale regiunii hi-potalamice si formatiunile regiunii seii turcesti.
Este in discutie problema existentei, in nervul optic al omului, a unor
fibre descendente, centrifuge. Numarul unor asemenea fibre, care se mai numesc si encefaloretiniene, atinge 100.000 ;ele merg spre celulele retinei (preponderent spre cele amacrine) atit de la structurile optice centrale (corticale si sub-corticale) cit si de la formatiuni cerebrale nespecifice (hipota-lamus, formatia reticulara). Pe aceasta cale se realizeaza reglarea actitatii retinei, adica feed-back-ul in sistemul optic.
Dupa sectionarea nervului optic sau cnuclearea ochiului, degenerarea caii optice are loc lent, in decursul a citeva luni sau chiar ani, cel mai mult mentinindu-se
fibrele fara tesut de sustinere si cele descendente encefaloretiniene. Este general admisa parerea asupra lipsei proceselor regenerative in nervul optic, care se deosebeste principial de toti ceilalti ner periferici si cranio-ccrebrali reprezentind o parte din substanta alba a creierului.
Datele asupra indicilor electrofiziologici ai actitatii nervului optic, probabil datorita dificilei accesibilitati pentru cercetare directa sint modeste.
Cauza principala care duce la perturbarile de troficitate a caii nervoase, se considera a fi comprimarea sa prin procese patologice in regiunea chiasmei sau a seii turcesti (tumori, arah-noidita opto-chiasmatica, sechele post-traumatice ceea ce provoaca perturbari ale irigarii sanguine a fibrelor nervoase, dezvoltarea unei hipoxii, care se insoteste la inceput de modificari functionale, apoi de cele morfologice ireversibile (demieli^ ni zare, descompunerea cilindra csilor etc).
Este important sa remarcam, lipsa unui paralelism intre gradul de perturbare a functiilor optice si exprimarea semnelor de atrofie a discurilor nerlor Optici oftalmoscopic. Uneori se observa o perturbare importanta a vederii cu un lou aproape normal al fundului de ochi si invers.
Metodele existente, conservative, de tratare a atrofiilor nerlor optici, desi siht diferite (vasodilatatoare, neurostimu-lare, poli tamine si fizioterapie, inclusiv actiunea ultrasunetelor) ramin putin eficace sau fara rezultate in leziunile grave ale caii zuale. Utilizarea terapiei prin ultrasunete nu este indicata in cazul atrofiei totale a nerlor optici, ca si in acele cazuri, in care lezarea lor este provocata de
tumori cerebrale.
Interventiile chirurgicale se realizeaza in cazul necesitatii de a indeparta o formatiune patologica, un focar, un proces care comprima neri optici si nu se supune unui tratament conservator ; de asemenea, in cazuri de tumori ale regiunii chias-mei si seii turcesti, in arahnoidita opto-chiasmatica ca si in cazul urmarilor unor traumatisme cranio-cerebrale cu comprimarea nerlor prin fragmente osoase, revarsari sanguine sau cicatrid.
In ultimul sfert de veac, se dezvolta o metoda de protejare functionala a vederii in cazurile de lezari ireversibile ale structurilor zuale periferice (ale retinei sau nervului optic) pe baza introducerii directe a informatiei in aria zuala din scoarta cerebrala. Esenta metodei consta in imtarea printr-o gaura de trepanatie in craniu, pe suprafata scoartei cercale a uneia sau a doua matrite hemisferice din 64'80 electrozi si electrostimularea acestora prin piele, in scopul obtinerii senzatiilor zuale elementare ' fosfene. Din acestea, ca dintr-un mozaic, este posibila formarea ia orbi a unor formatiuni zuale simple : suprafete verticale si orizontale, uri geometrice, unele litere sau semnele alfabetului Braille.
Trebuie, totusi sa remarcam ca metoda nu pare sa poata fi introdusa pe scara larga in ipractica clinica, din cauza marii variabilitati a plasarii fosfenelor in cimpul zual si a dificultatii silirii unei harti a fosfenelor\" demna de incredere, ceea te necesita utilizarea unor tehnici de computerizare.
O alta metoda de resilire a functiei nerlor optici ie-zati, este pe calea electrostimularii lor directe prin electrozii introdusi.
Bolnai cercetati au fost operati cel mai adesea pentru tumori ale regiunii chiasmo-selare, ca si pentru arahnoidita opto-chiasmatica si pentru sechele dupa traumatism cranio-ce-rebral. Aceste procese ipatologice au exercitat compresie asupra nerlor optici si au provocat lezarea grava a acestora uni- sau bilateral. Perioada de timp intre aparitia tulburarilor nete de vedere si operatia neurochirurgieala a fost intre 3'4 luni si 3 ani.
Dupa indepartarea formatiunilor patologice intracraniene, care comprimau neri optici s-au introdus electrozi bipolari de aur care au fost scosi po suprafata craniului si lasati 8'18 zile pentru stimulare.
