Asa cum variola este caracterizata prin pustule la exterior, tot asa tifosul produce o eruptie in interiorul organismului. Distingem, dupa sediul bolii, tifosul capului si tifosul abdomenului inferior. in unele cazuri, abcesele apar, dar nu ajung la maturitate, dupa cum, in alte situatii, ele provoaca la un moment dat, o inflamatie ce curand dupa aceea dispare complet.In ceea ce priveste ndecarea, trebuie sa fim atenti la trei lucruri: inainte de orice este vorba de a impiedica febra sa progreseze, altfel toate fortele si toate umorile corpului vor fi consumate inti\'-un chip jalnic; apoi, straduiti-va sa provocati resorbtia pustulelor sau, daca inca nu exista asa ceva, sa le preveniti, cu alte cunte, sa eliminati substantele purulente care umplu pustulele; in fine, nu neglijati nici o clipa sa scapati cat mai repede de substantele purulente din corp.
Pentru atingerea acestui scop, nu exista mijloc mai sigur ca apa: fiindca ea racoreste, resoarbe, curata.
Jean a mers la inmormantarea fratelui sau, mort de tifos. El a comis imprudenta sa-si puna o haina de-a defunctului, si la putine zile dupa aceea s-a imbolnat de o forma foarte grava de tifos. Febra mare, anxietate inca si mai mare. Fara intarziere, Jean a cerut sa i se aseze langa pat o cada cu apa. De fiecare data cand fierbinteala si nelinistea sporeau, el intra in apa pentru cel mult un minut. Se aseza in cada in asa fel ca apa sa-i urce pana in zona ombilicala, isi spala rapid partea superioara a corpului cu ajutorul unui prosop gros, isi punea in mare graba o camasa curata, fara sa se usuce, si urca la loc in patul cald. Tratandu-se astfel, el se simtea foarte bine. A repetat adeseori aceasta operatiune timp de trei zile. El n-avea nevoie de ceas fiindca febra ii indica ora de baie: de sase ori in prima zi, de trei ori in a doua zi, o data in zilele urmatoare. Dupa cinci zile, tot pericolul trecuse. Dar iata ca si femeia convalescentului s-a imbolnat de tifos. A recurs si ea la aceeasi baie si in cateva zile era lecuita.
Ce au mancat si ce au baut cei doi bolna? Bautura lor consta in apa si lapte prins.
In ce priveste hrana, ei s-au abtinut complet de la ea pana la revenirea apetitului, iar atunci si-au permis numai mancaruri usoare: supa cu paine, supa cu lapte, alte supe, un cartof sau chiar doi. Dupa cateva zile, ei au reintrat in regimul obisnuit.
Max, un barbat urias, a mers sa-l ziteze pe cumnatul sau Jean, bolnav de tifos. El isi inchipuia ca o asemenea boala nu-l va putea afecta niciodata. Dar iata ca, opt zile mai tarziu, puterile au inceput sa-i scada iar curajul sau eroic sa se transforme in lungi bocete: Nu mai pot sa merg, nici macar sa ma tin in picioare; ma simt ca strans de menghina, ma doare peste tot!" Capatase tifos.
Max n-avea baie, ci numai un ciubar mare de lemn. ingenunchea in el si isi spala tot corpul (timp de aproximativ un minut) cu apa foarte rece si cu o carpa aspra, de fiecare data cand temperatura ii crestea. A continuat aceasta cura timp de opt zile. Din cea de-a sasea zi a cerut ciorba; dupa zece zile s-a ridicat din pat si, in putina vreme, toate puterile i-au revenit. Scapand astfel, a putut, mai apoi, sa-si impartaseasca experienta si altor persoane bolnave de tifos.
Intr-o perioada cand, in interval de cinci saptamani, aproape douazeci de persoane au fost ndecate prin metoda descrisa mai sus, un copil de doi ani s-a molipsit de tifos. Nimanui nu-i venea sa creada ca micutul ar putea scapa de la moarte. De fiecare data cand incepea sa ga, maica-sa il cufunda intr-o baie calduta si-l spala apoi cu apa rece; cand il infasura intr-o carpa inmuiata in apa calduta. Gingasa faptura s-a resilit in douasprezece zile.
Bolnalor pe care o spaima anterioara ar putea sa-i indeparteze in mod hotarat de folosirea apei reci, le acord cu draga inima permisiunea de intrebuintare a apei caldute pentru aplicatiile lor, dar numai pentru motivul indicat; fiindca este lucrul constatat ca in general apa cea mai rece, cea scoasa din fantana, din izvor sau din rau, aduce cele mai bune foloase.
O fetita este trimisa de la pension. Ea se ge de o durere olenta de cap, de frisoane si febra, de o diaree acuta. Este incapabila sa lucreze sau sa umble.
Tratament: in prima zi i-am spalat de trei ori spatele, pieptul si abdomenul inferior si i-am legat o data, timp de doua ore, o panza umeda in jurul abdomenului. A doua zi a facut bai de jumatate cu spalarea partii superioare a corpului, de fiecare data cand temperatura corpului crestea. A treia zi au fost suficiente doua astfel de bai, iar a patra zi n-a mai fost nevoie decat de una. Copila era in afara pericolului si s-a refacut foarte repede.
As putea sa citez mai mult de douasprezece cazuri in care bolnai, tratati atat prin metode traditionale cat si prin metode neconventionale, au sfarsit prin a deveni atat de vrednici de mila, si uneori, atat de epuizati, incat o resilire propriu- zisa devenea imposibila. Sinistrele somnifere, scumpa chinina etc. adusesera stomacul intr-o stare deplorabila.
Eu ii sfatuiesc pe convalescentii excesiv de slabiti de tifos sa bea 3-4 cescute de infuzie de pelin pe zi, ceea ce determina formarea unui suc gastric de buna calitate si abundent; apoi le prescriu sa fie spalati cu fermitate pe spate, pe piept si pe abdomen cu apa amestecata cu otet, de 3-4 ori pe zi.
Fara indoiala, trebuie o mare energie, pentru a connge un pacient, mai ales cand acesta apartine asa-zisei societati inalte, sa faca uz de apa rece, fata de care manifesta teama. Cand e vorba de suflete gingase, carora aceasta pretinsa cura dura ar putea sa le produca usoare inconveniente, le dau sfatul sa ia un burete, sa-l inmoaie in apa rece si sa-si spele cu el pieptul si abdomenul, asa cum isi spala in fiecare dimineata fata si mainile. Daca vor face o data aceasta operatiune, ii vor simti imediat efectul binefacator, vor prinde curaj si vor da de asemenea cu apa pe spate si pe alte parti ale corpului.
Daca un pacient nu se poate rezuma nici macar la acest minimum, daca gaseste acest procedeu prea aspru, ei bine, sa faca cum i se va parea ca-i bine si va suporta el insusi consecintele.
Mare agitatie se produce intr-o casa sau intr-o institutie cand se declara o boala contagioasa. Fara sa exagerez, eu pretind: daca, intr-un dormitor unde sunt cazati zece copii, unul dintre ei este bolnav de tifos, este sigur ca un al doilea nu va fi si el contaminat, cu conditia sa fie folosit tratamentul cu apa. Deoarece transmiterea bolii se produce in majoritatea cazurilor prin exhalatii nesanatoase ale corpului. Or, urmand metoda mea, panza uda absoarbe si inabusa din capul locului principiile contagioase. Daca incaperea este aerisita des si aerul mereu improspatat, nu prea exista motiv sa ne temem de respiratia bolnavului. Dar se intelege de la sine ca excrementele trebuie indepartate cat mai curand si aruncate in locuri izolate.
Un bolnav, francez de origine, imi scria ceea ce urmeaza: Am suferit mai multi ani de reumatism, precum si de un guturai localizat in zona nasului si a gatului; guturaiul mi-a atacat sL trompa lui Eustachio si mi-a deteriorat auzul. In 1877 si 1878 am facut timp de cate doua luni dusuri cu apa sulfuroasa la Aix-les-Bains, dar fara nici un rezultat. in 1879 am fost sfatuit sa fac o incercare cu aparatul stimulator al lui Baunscheidt.
Am ascultat sfatul si m-am supus, timp de 5-6 saptamani, la un adevarat martiriu: fiindca in fiecare saptamana mi se aplica aparatul pe intreg spatele, pe ceafa si dupa urechi. In urma tratamentului starea mea nervoasa si guturaiul s-au dublat in intensitate.In luna iulie 1878 am mers sa-I vad, la Strasbourg, pe cel mai bun specialist in boli de urechi, dar nici el n-a gasit mijloc de ndecare pentru catarul meu. Cum auzul lasa de dorit si catarul se accentua, cuprinzand si trompa lui Eustachio, am cautat un medic care sa ma poata ajuta. intamplator, am ajuns la Aix-la-Chapelle, unde doctorul S., specialist in bolile laringelui, a incercat timp de 3-4 saptamani sa ma ndece cu ajutorul cauterizarilor. in a treia saptamana m-am molipsit de tifos, fara indoiala ca urmare a excesivei mele sensibilitati
nervoase, provocata de piatra-iadului. Era tifos exantematic (cu pete rosii pe piele), maladie extrem de grava; febra a urcat la temperatura de 41,3 grade Celsius. Cand au inceput si hemoragiile, n-a mai existat nici o speranta de salvare. Nici nu vreau sa vorbesc despre numeroasele injectii cu tot felul de otravuri.
Dupa sase saptamani am revenit la ata, dar nu si la sanatate; fiindca, de cand am avut tifos (toamna anului 1879), am ramas mereu suferind. Stomacul si in general abdomenul sunt foarte sensibile. Alimentele cele mai usoare imi fac rau si nu pot merge niciodata la toaleta fara sa fi facut o clisma. Sunt asa de iriil, incat la cea mai mica emotie nici nu mai stiu carui sfant sa ma inchin. Somnul nu-mi ne niciodata inainte de miezul noptii. In urma tifosului, catarul si boala de urechi s-au agravat, am devenit aproape surd.
In 1880 m-ara dus la Paris sa-l co\'nsult pe doctorul D., un celebru specialist -dar fara succes. De la Paris am mers la Lyon, ca sa vad un alt specialist, doctorul J. - in zadar. Toate inhalatiile si cauterizarile la care el m-a supus timp de 5-6 saptamani au ramas fara efect.
In 1881 am petrecut cinci luni la un spital din Strasbourg. Medicul voia, inainte de orice, sa-mi ndece stomacul si abdomenul inferior. Dar, vazand ca-si pierdea vremea degeaba, a sfarsit prin a-mi prescrie un regim de lactate, cu care m-am tinut, de bine de rau, timp de patru ani".
Cand a venit la mine, acest bolnav semana cu un schelet ambulant. in asemenea cazuri invederate si disperate mai poate oare apa sa ndece, sau cel putin sa aline? Raspundem cu tarie: da! E de la sine inteles ca primele aplicatii trebuie sa fie de natura resorbanta si sa actioneze mai ales asupra picioarelor si a capului. In acelasi timp vom cauta sa realizam tot o resorbtie si in interiorul organismului iar, in intervalele libere, sa aplicam un procedeu reconfortant. Iata, cu aproximatie, seria.de aplicatii: baie de abur la cap, durand 24 de minute si urmata imediat de afuziune superioara si inferioara; baie de abur la picioare; afuziune superioara si inferioara; impachetare pe jumatate de corp; baie calda alternand cu baie rece; baie de abur la cap, compresa superioara si inferioara. in fiecare zi aplicam una sau (dupa starea pacientului) doua proceduri, si aceasta timp de 3-4 saptamani. Apoi, s-au adaugat in fiecare saptamana doua spalari in intregime (noaptea, la iesirea din pat), precum si o baie de jumatate durand 1-2 minute. In interiorul organismului, ndecarea a fost favorizata de doua infuzii, luate alternativ si constand una dintr-un amestec de coada-soricelului, sale si sunatoare, cealalta dintr-un amestec de bace de ienupar si patlagina. Fiecare infuzie a fost consumata de 3-4 ori pe saptamana.
Cred ca in acest loc trebuie sa adaug doua observatii. in cazul nostru concret trebuia sa zam mai ales o transpiratie abundenta, deoarece multe dintre simptomele semnalate la bolnav, cum ar fi: trasaturile descompuse ale fetei si edemul cu aspect spongios, tradau cu claritate existenta obstruarilor, dintre care unele se manifestau la exterior, in timp ce altele ramaneau ascunse in interiorul corpului. Printre aplicatiile cu apa nu veti intalni decat o data baia de abur la picioare, in timp ce baia de abur la cap se regaseste des. De ce? Deoarece capul era edematiat, in timp ce picioarele bolnavului (de talie herculeana) erau atat de subtiri incat semanau cu niste fuse. Puteam face deci, fara pericol, ca aburul sa
actioneze in diferite reprize asupra capului; el gasea aici un camp prielnic de actiune. Picioarele, dimpotriva, n-aveau nevoie de asa ceva: ele erau deja destul de slabe, iar temperatura de care duceau lipsa a trebuit sa fie adusa prin alte mijloace. In asemenea cazuri nu e de glumit cu baile de abur, care necesita intotdeauna circumspectie. Pentru organismele epuizate nu este decat un pas pana la tuberculoza. Pacientul simtea o ameliorare edenta a starii sale generale. El a plecat exprimandu-si toate multumirile.
