Managementul clinic al dislipidemiilor are drept obiectiv major reducerea riscului
cardiovascular prin controlul parametrilor lipidici si al celorlalti factori de risc cardiovascular. Educatia terapeutica va fi adaptata acestui obiectiv si va urmari sustinerea teoretica si practica a persoanei in realizarea obiectivelor terapeutice prin optimizarea stilului de ata si medicatie.
Educatia este parte integranta a tratamentului, deci va fi continua si indidualizata. Se va baza pe particularitatile persoanei: cunostinte generale, dorinta, posibilitati. Conform ultimelor edente, farmacoterapia este tot mai mult sustinuta, deci va trebui ca in abordarea persoanei sa se tina cont si de posibilitatile acesteia de a sustine pe termen lung medicatia.
Constientizarea dislipidemiei si a riscului pe care aceasta il determina este un moment dificil dar foarte important pentru motivatie si implicarea ulterioara a persoanei. Dislipidemia \"pura\" nu doare, nu se vede, deci este pentru multe persoane ceva abstract, care nu declanseaza, in general, nici o reactie. De aceea, explicatiile trebuie mai mult ca oricand sa fie extrem de plastice, atiile sau metaforele folosite sa fie inspirate din mediul familial persoanei. Rareori exista insa dislipidemie pura, de cele mai multe ori este asociata cu alte elemente ale sindromului meolic. In acest caz, interpretarea dislipidemiei in contextul general si informarea persoanei asupra riscului global, pot induce motivatia.
Educatia presupune parcurgerea mai multor etape.
Initierea, este concomitenta cu silirea diagnosticului. Este situatia in care, odata silit diagnosticul complet si evaluat riscul cardiovascular, persoana va primi informatii despre:
» Ce inseamna dislipidemia, care sunt circumstantele de aparitie ale acesteia;
» Riscul cardiovascular pe care il presupune ;
» Beneficiile controlului lipidic
» Faptul ca tratamentul este cronic, presupunand un angajament de durata;
» Obiectivele terapeutice si metodele de tratament. Initierea optimizarii stilului de ata se va face prin oferirea deInformatii specifice legate de
alimentatie si actitatea fizica. Succesul in schimbarea stilului de ata depinde de flexibilitatea programului de educatie si adaptarea lui la necesitatile pacientului, la situatia socio-economica, nivelul cultural, gradul de insertie in familie, loc de munca, societate.
Educatia continua se va efectua cu ocazia fiecarei zite, fiind parte integranta a tratamentului. De fiecare data se va face o retrospectiva a alimentatiei si actitatii fizice, ^ precum si a medicatiei, daca aceasta a fost recomandata. In functie de necesitati, se vor face ajustarile si adaptarile necesare. Desigur, material scris, care sa cuprinda lista de alimente si continutul lor
lipidic este extrem de util.
(lHTobelul 13)
Selectarea alimentelor,
transpunerea in practica si mai ales in meniu a listelor, tine deja de deprinderile pe care persoana si le-a format in cadrul educatiei terapeutice. Sugestiile de gastrotehnie sunt extrem de utile.
Si in acest caz, completarea unui jurnal zilnic al alimentatiei, exercitiului fizic, medicatiei si observatiilor, este bine de sugerat.
Medicatia specifica si de durata este de cele mai multe ori o problema greu de negociat cu persoana. Datorita costului crescut si in conditiile unei simptomatologii specifice moderate sau absente, necesitatea medicatiei de durata, pentru atingerea obiectivelor terapeutice, va fi foarte bine explicata si motivata.
Situatiile speciale, care in ultimul timp nu mai sunt chiar asa de speciale, ci den tot mai mult parte a cotidianului, cum sunt calatoriile, serrea mesei la restaurant, necesita informatii suplimentare. Acestea se refera la :
» Alegerea de aperitive usoare sub forma salatelor de cruditati (dai fara maioneze sau sosuri), de ciorbe slabe fara carne, preparate de peste slab sau pui (la cuptor sau la gratar) cu garnituri simple de
cartofi natur, sau legume; iar ca desert, fructe proaspete sau compot (fara frisca)
» Limitarea consumului de alcool la 50 ml tarie sau 125 ml. n;
» Etarea produselor de patiserie, tartinelor cu creme, salamului;
» Etarea alimentelor de tip fast-food, preferandu-se fructele, produsele
lactate slabe preambalate (iaurt, sana), cornurile simple, cantitati mici de piept de pui sau curcan.
Evaluarea educatiei se face periodic. Vizeaza atat cunostintele teoretice cat si capacitatea de aplicare in practica a acestora, respectiv deprinderile. Se poate realiza printr-un simplu interu care sa zeze atat cunostintele teoretice cat si cele practice. Rezultatele obtinute vor fi interpretate in contextul datelor generale: examen clinic, biochimic. Metode de crestere a aderentei care pot fi luate in considerare sunt:
» Implicarea persoanei in silirea de obiective si in ul terapeutic;
» Structurarea si adaptarea ului terapeutic pe nevoile, posibilitatile socio-economice, in asa fel incat sa nu presupuna o modificare radicala a stilului de ata;
Identificarea, impreuna cu persoana in cauza, a schimbarilor
stilului de ata ce trebuie facute, ierarhizarea lor,
schimbarea lor progresiva;
Auto-monitorizarea implementarii schimbarilor stilului de
ata.
