Justificat de rezultatele foarte bune a 4 decade de aplicare a vaccinarii antipoliomielitice si de reducerea drastica sau chiar disparitia poliomielitei in unele zone ale globului, obiectivul OMS pentru anul 2000 este eradicarea globala a poliomielitei.
Profilaxia poliomielitei se bazeaza pe programe nationale de vaccinare, utilizand vaccinul antipoliomielitic inactivat de tip Salk cu administrare parenterala sau vaccinul antipoliomielitic viu atenuat de tip Sabin cu administrare orala.
Vaccinul antipoliomielitic inactivat ( VPI ) contine tulpini din serotipurile 1,2 si 3 de virus poliomielitic, inactivate cu formol, capabile sa stimuleze producerea de
anticorpi seroneutralizanti specifici. Realizeaza protectia fata de boala paralitica, fara sa induca imunitate locala prin IgA secretorii la nivel intestinal. Avand in vedere ca o parte a anticorpilor circulanti poate transsuda prin mucoasa faringiana, VPI poate limita infectia prin transmitere aeriana oral-orala, fara sa protejeze fata de reinfectia prin circuit fecal-oral, care reprezinta modalitatea de transmitere cea mai frecventa in majoritatea tarilor lumii. VPI nu reduce semnificativ circultia virusurilor salbatice si protejeaza strict la nivel individual, necesitand cuprindere in vaccinare de 100%. Imunogenitatea mai redusa face necesara continuarea imunizarii dupa cele 2 doze de primovaccinare cu rapeluri frecvente la 5 ani. Avantajul principal al VPI este totala sa inocuitate, lipsa riscului poliomielitei de vaccinare, ceea ce a facut ca anumite tari sa vaccineze in exclusivitate cu VPI in ciuda pretului de cost crescut si a dezavantajului administrarii parenterale. Desi in aceste tari s-a redus mut incidenta poliomielitei, se pare ca acoperirea vaccinala de 100% este foarte greu realizabila in practica.
Vaccinul antipoliomielitic viu atenuat ( VPOT ) imita infectia naturala, protejeaza prin inducerea imunitatii umorale realizata prin anticorpi neutralizanti ( circulantI ), insotita de o memorie imunologica persistenta si dublata de o imunitate locala prin stimularea formarii IgA intestinale. Datorita multiplicarii virusurilor vaccinale la nivel intestinal si eliminarii lor prin fecale, asigura protectia si fata de reinfectie, nu numai fata de boala paralitica. Primovaccinatii elimina prin scaun concentratii crescute de virus atenuat, timp de cel putin 3-6 saptamani. In cazul revaccinarii, eliminarea de virusuri vaccinale este in cantitate mult mai redusa si dureaza doar cateva zile.
Imunitatea locala se opune multiplicarii virusurilor salbatice, reducand sansele circulatiei acestora in favoarea celor vaccinale. Eliminarea prin fecale a virusurilor vaccinale multiplicate si difuzarea lor in anturaj "in pata de ulei" similara celei din infectia naturala poate realiza imunizarea oculta, libera, a celor din anturajul celui vaccinat ( imunitate de pasaJ ), ceea ce a fost cosiderat initial un avantaj ce ar permite reducerea gradului de cuprindere in vaccinare. Pasajele interumene repetate cresc insa riscurile de selectare a unor mutante neurovirulente, deci in strategia vaccinala actuala se vaccineaza cu VPOT toti eligibilii pentru vaccinare.
VPOT se supune fenomenelor de interferenta virala intre cele 3 serotipuri sau cu alte enterovirusuri. Pentru a evita neimplantarea la nivel intestinal sunt necesare mai multe administrari.
Administrarea facila, pe cale orala, pretul de cost redus al vaccinului reprezinta avantaje care determina utilizarea vaccinului, poliomielitic oral in majoritatea tarilor lumii.
Principalul neajuns al VPOT este riscul foarte redus, dar totusi existent, al aparitiei in timpul multiplicarii in organism al unor mutante neurovirulente ce pot da accidente paralitice, sindrom de neuron motor periferic, la vaccinati sau la contactii nevaccinati ai acestora.Acest risc este de 1 la 2,5 milioane de doze vaccinale si este mai mare la prima doza ( 1 la 700.000 dozE ). El creste de 2000 de ori la copii imunosupresati ceea ce face ca vaccinarea cu VPOT sa nu fie indicata la copii infectati cu HIV, copii cu imunodeficienta cunoscuta (
tumori hematologice sau solide, imunodeficienta congenitala, terapie imunosupresoare de lunga duratA ), precum si contactilor familial al acestora ( pentru a proteja de vaccinarea "oculta" a celui imunosupresat si nu pentru a evita o vaccinare normala pentru persoana contacta imunocompetentA ).Solutia ideala pentru o profilaxie eficienta, fara riscul reactiilor adverse, este utilizarea in paralel a celor doua preparate vaccinale: VPI pentru primovaccinare, VPOT pentru rapeluri; exista deja preparate de vaccin care respecta aceasta strategie sub forma vaccinurilor tetravalente DTP-VPI.
Vaccinul antipoliomielitic viu atenuat folosit in Romania intre anii 1962- 1990 preparat de Institutul Cantacuzino era un vaccin trivalent viu atenuat ( continea toate cele 3 serotipuri care induc imunitate fata de omologul salbatiC ) si compensat ( cele 3 serotipuri erau in proportii diferite cu scopul compensarii diferentelor de implantare la nivel intestinaL ). Era controlat in vederea depistarii agentilor contaminati si a mentineii caracterului de atenuare ale tulpinilor prin markeri in vitro si in vivo ( absenta neurovirulentei la maimutA).
Vaccinul se pastreaza congelat; dupa decongelare pastrat la 4-8°C se poate utiliza timp de o luna.
Schema de vaccinare:
Se incepe vaccinarea la imlinirea varstei de 2 luni .
Primovaccinarea cuprinde 3 doze a 0,2 ml ( 2 picaturI ) VPOT administrate per os la interval de 60 de zile, adica la varsta de 2,4 si 6 luni.
Reavaccinarea 1 se face cu 0,2 ml ( 2 picaturI ) VPOT la 6 luni de la primovaccinarea cu 3 doze de VPOT ( la varsta de 12 lunI ).
Revaccinarea 2 se practica la varsta de 9 ani ( in clasa a III-A ) cu 0,2 ml ( 2 picaturI ) VPOT.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
