O tulburare specifica de dezvoltare in care abilitatea copilului de a utiliza limbajul vorbit expresiv este marcat sub nivelul adecvat varstei sale mentale, dar in care intelegerea limbajului este in limite normale. Pot exista sau nu anormalitati in articulare.
INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Cu toate ca exista variatii considerabile in dezvoltarea normala a limbajului, neutilizarea cuvintelor intregi (sau aproximarea cuvinteloR) in jurul varstei de 2 ani, si incapacitatea formularii propozitiilor simple, de doua cuvinte, la varsta de 3 ani trebuie considerate ca semne semnficative de intarziere a dezvoltarii. Dificultatile ulterioare includ: dezvoltarea unui vocabular limitat; utilizarea excesiva a unui set redus de cuvinte cu sens general; dificultati in selectarea cuvintelor potrivite si utilizarea substitutiei pentru cuvintele necunoscute; pronunaie prescurtata; structura sintactica copilareasca; erori de sintaxa, in special omiterea terminatiei cuvintelor si a prefixelor; folosirea gretita sau omiterea elementelor gramaticale cum ar fi prepozitiile, pronumelor, articolelor si a conjugarilor verbelor si substantivelor. Poate aparea deasemenea si o generalizare gretita a regulilor gramaticale, precum si o lipsa a fluenaei frazei si dificultati in secvenaierea evenimentelor trecute.
Se intampla frecvent ca alterarile limbajului vorbit sa fie insotite de intarzieri sau anormalitati in producerea sunetelor.
Diagnosticul trebuie pus numai cand severitatea intarzierii dezvoltarii limbajului expresiv este in afara limitelor variatiilor normale pentru varsta mentala a copilului, iar abilitatile limbajului receptiv sunt in limite normale (chiar daca deseori nivelul lor este mai scazuT). Utilizarea mijloacelor non-verbale (zimbete si gesturI) ti a limbajului "intern" reflectat in joc imaginativ trebuie sa fie relativ intacte, iar abilitatea sociala de a comunica fara cuvinte trebuie sa fie relativ neafectata. Copilul incearca sa comunice in ciuda afectarii limbajului si cauta sa compenseze lipsa vorbirii prin demonstratii, gesturi, mimica si vocalizare non-verbala. Totusi, la copii de varsta scolara apar frecvent dificultati in relatiile cu ceilalti, perturbari emotionale, dezorganizare comportamentala cu sau fara hiperactivitate si neatentie. Intr-un mic numar de cazuri exista unele pierderi asociate (partialE) de auz (frecvent selectivE), dar severitatea lor nu este suficienta pentru a le socoti drept cauza a intarzierii limbajului. Implicarea neadecvata in conversatii sau o deprivare ambientala mai generala pot juca un rol major sau pot contribui la afectarea dezvoltarii limbajului expresiv. Cand este cazul, factorii cauzali din mediul ambient trebuie notati folosind codul adecvat Z din Cap. XXI al ICD-10. Afectarea limbajului vorbit trebuie sa fi fost evidenta din mica copilarie si fara o faza prelungita si clara de utilizare normala a limbajului. Totusi, nu rareori se intalnesc cazuri cu o istorie aparent normala de utilizare a limbajului format din doar cateva cuvinte izolate, urmata de o regresie sau de o oprire a progresului.
Include: disfazia sau afazia de dezvoltare, de tip expresiv
Exclude: afazia dobandita cu epilepsie (sindromul Landau-Kleffner - F80.3); afazia sau disfazia de dezvoltare de tip receptiv (F80.2); disfazia si afazia NSA (R47.0); mutismul electiv (F49.0); retardarea mentala (F70-F79); tulburarile pervasive ale dezvoltarii (F84).
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
