Se numeste
otita localizarea unui proces inflamator la nivelul unui segment al urechii.
OTITELE EXTERNE
Otitele externe sunt afectiuni dermatologice care se manifesta la nivelul urechii externe.
FURUNCULUL DE CONDUCT
Furunculul de conduct este inflamatia foliculului pilosebaceu, cel mai frecvent de origine stafilococica. Insamantarea germenilor este datorata cel mai adesea leziunilor de grataj.
Simptomatologia:
otalgie violenta, care impiedica somnul, accentuata de miscarile de masticatie si atingerea pavilionului
hipoacuzie
febra moderata
Obiectiv:
la otoscopie se observa o mica proeminenta rosie, al carei varf in 2-3 zile devine alb, aici fiind locul pe unde se va elimina dopul de necroza (burbionuL)
preauricular-adenopatie satelita
Tratamentul consta in administrarea de antibiotice antistafilococice (Penicilina, Eritromicina, Oxacilina sau cefalosporinE)
Local se aplica revulsive (Alcool boricat 4% sau RivanoL), iar cand
furunculul este colectat se poate inciza.
Pentru cazurile de furunculoza recidivanta se pune problema vaccinoterapiei.
OTITA EXTERNA DIFUZA
Otita externa difuza este de obicei post-traumatica si favorizata de clima umeda sau de patrunderea apei in ureche (piscina, apa mariI).
Simptomatologia:
otalgie
otoree sero-purulenta
Obiectiv:
congestia si tumefactia tegumentelor conductului, cu ingustarea lumenului
adenopatie preauriculara
Vindecarea spontana survine in 2-3 saptamani, dar uneori poate evolua spre stenoza de conduct.
Tratament:
indepartarea secretiilor cu tampon pe stiletul portvata sau prin aspirare
aplicatii locale de revulsive (alcool boricat 4%) si a meselor imbibate in antibiotic (Neomicina, Colimicina, GentamicinA) si hidrocortizon.
Cazurile cu febra si/sau adenopatie satelita se trateaza si cu antibiotice pe cale generala.
OTITA EXTERNA MALIGNA
Otita externa maligna apare la oameni in varsta, debilitati sau la pacientii diabetici.
Este in fapt o osteomielita a osului temporal, cauzata cel mai frecvent de bacilul pioceanic, insa si de anaerobi.
Afectiunea cu debut local la nivelul cartilajului si a osului subiacent, devine extensiva la articulatia temporomandibulara, regiunea parotidiana, mastoida, nervul facial si in final la baza craniului cu prinderea nervilor cranieni cu sfarsit letal
Clinic bolnavul prezinta:
-otalgie
-otoree fetida
- hipoacuzie
-artrita temporomandibulara
- tesut de granulatie la nivelul istmului conductului
Diagnosticul pozitiv:
80% dintre pacienti sunt diabetici
otita externa trenanta
leziuni granulomatoase in conductul auditiv extern
osteomielita de conduct confirmata radiologic
examenul bacteriologic din secretia otica-piocianic
biopsie
Diagnosticul diferential cu tumorile maligne ulcerate impune examenul histo-patologic, elucidator.
Diagnosticul precoce si instituirea rapida a terapiei salveaza viata bolnavului.
Tratamentul se face cu antibiotice (consult cu medicul infectionisT), preferabil dubla asociere antipiocianica, timp de 6-8 saptamani. Alegerea antibioticelor se face dupa antibiograma.
Tratamentul local consta in toaleta si debridarea tesuturilor, putandu-se ajunge la mastoidectomie extinsa cu craniectomie
Important este tratamentul diabetului (consult cu medicul diabetoloG).
ECZEMA DE CONDUCT
Eczema de conduct, cu substrat alergic, sau secundara stagnarii secretiilor purulente in conduct, se prezinta in doua forme: acuta si cronica.
In forma acuta bolnavul prezinta:
prurit intens
otalgie
tegumentele conductului congestionate
leziuni tegumentare superficiale, zemuinde
cruste galbene
In forma cronica, tegumentul conductului este subtiat, uscat si acoperit de depozite crustoase rezultate in urma procesului de descuamare
Si in aceasta forma acuza principala este reprezentata de
pruritul auricular suparator.
Tratamentul este preferabil sa fie condus de un dermatolog, iar bolnavul sa evite patrunderea apei in ureche si gratajul.
IMPETIGO
Impetigo este o
dermatoza produsa de streptococ sau stafilococ si care apare frecvent la copiii cu supuratii auriculare sau prin extinderea la ureche a unui impetigo al fetei sau pielii capului.
Subiectiv pacientul acuza prurit iar leziunile impetiginoase apar sub forma unor pustule purulente, care repede devin cruste galbene, aderente si care desprinse lasa o secretie galbena. Ele sunt localizate in conca, santul helixului si retroauricular.
Afectiunea este insotita constant de adenopatie satelita.
Tratamentul este deasemenea de competenta dermatologului si consta in:
decaparea crustelor
dezinfectia locala
aplicarea de pomezi, unguente cu antibiotice
PERICONDRITA PAVILIONULUI
Pericondrita pavilionului este frecvent post-traumatica, insa poate fii si o complicatie a otitei cronice externe sau a supuratiilor auriculare trenante.
Germenele incriminat este Pseudomonas Aeruginosa (bacilul piocianiC), a carui condrofilie este recunoscuta.
Bolnavul febril acuza dureri la nivelul pavilionului, care prezinta tegument rosu, este tumefiat cu fistule prin care se scurge puroi.
Palparea pavilionului este extrem de dureroasa si pune in evidenta si adenopatia satelita, iar palparea instrumentala prin traiectul fistulos, deceleaza cartilajul denudat.
Tratament:
profilactic consta in menajarea pavilionului in cursul interventiilor otologice
chirurgical, incizii largi cu extirparea de portiuni cartilaginoase necrozate
general, cu antibiotice
radioterapie antiinflamatorie
interventii plastice corectoare asupra pavilionului deformat
OTOMICOZA
Otomicoza este inflamatia tegumentelor conductului cu fungi si in special cu Aspergillus (Candida albicanS).
Factorul favorizant al aparitiei bolii il constituie mediul umed sau stagnarea apei in conduct.
Simptomatologia:
senzatie de plenitudine auriculara
otalgie
otoree purulenta sub forma de dop cu "conturul inmuiat
hipoacuzie
Tratament:
aspiratii zilnice sau chiar usoare spalaturi auriculare
instilatii locale de alcool iodat
instilatii locale de solutii antifungice conform antifungigramei (Clotrimazol, Pimafucin, NystatiN).
OTITELE MEDII
Otitele medii reprezinta un proces inflamator localizat la nivelul urechii medii.
Patogenia lor este covarsitoare prin disfunctie tubara la care se pot adauga: terenul alergic, deficientele imunologice.
Anatomoclinic se clasifica in:
1. Otite medii cu timpan inchis
otite catarale
otite seroase
otita barotraumatica
2. Otite medii cu timpan deschis
otita medie supurata
OTITA MEDIE CATARALA ACUTA
Otita medie catarala acuta apare la toate varstele, insa cu predilectie la copil.
Etiologic, cel mai adesea este urmarea unei adenoidite acute, rinite sau faringite acute sau a unei viroze respiratorii.
Mecanismul patogenic este reprezentat de disfunctia tubara prin inflamatia si
obstructia trompei ca o extensie a inflamatiei mucoasei nazale la rinofaringe. Resorbtia aerului din casa timpanului, presiunea devenita negativa plus inflamatia casei timpanului, determina la acest nivel aparitia unui exudat pe fondul mucoasei casei edematiate, iar membrana timpanului se retracta.
Simptomatologie:
senzatie de plenitudine auriculara
otalgie
senzatie de lichid in ureche mobil
autofonie
hipoacuzie de tip transmisie
vertij
La otoscopie membrana timpanica este congestionata discret la nivelul epitimpanului sau de-a lungul manerului ciocanului, cu triunghiul luminos al lui Politzer modificat, rar putandu-se evidentia nivelul de lichid sau bule de aer in spatele timpanului.
Evolutia se poate face in trei directii:
1. vindecare in 7-14 zile
2. cronicizare
3. devine otita purulenta
Tratament:
Profilaxia consta in inlaturarea factorilor favorizanti ai inflamatiei rinofaringiene (vegetatii adenoide, polipi nazali, deviatii de sepT).
Tratamentul curativ vizeaza repermeabilizarea trompei prin dezinfectie nazala si decongestionante nazale. Se recomanda deasemenea caldura locala si inhalatii.
OTITA MEDIE CATARALA CRONICA (OTITA SEROASA)
Otita medie catarala cronica se intalneste frecvent la copii, existand studii care arata ca peste 30% din copiii pana la varsta de 2-3 ani fac unul sau mai multe pusee de otita seroasa. De obicei este urmarea otitei acute catarale prin persistenta factorilor favorizanti (vegetatii adenoide, alergie,
tumori de cavuM).
Lichidul prezent in urechea medie este vascos, galbui si steril. Chiar daca s-a reusit repermeabilizarea trompei, lichidul nu mai poate fi evacuat spontan.
Simptomatologia:
hipoacuzie de tip transmisie
autofonie
senzatie de lichid in ureche, mobil cu miscarile capului
La otoscopie timpanul este retractat si putem observa nivelul de lichid sau bule hidroaerice in casa timpanului.
Impedantmetria prezinta curbe de tip B.
Evolutia este cronica, iar daca este interesata si urechea interna, apare hipoacuzie de tip mixt.
Evolutia locala, pentru afectiunea netratata este spre leziuni ireversibile cu membrana timpanului alipita de promontoriu sau prin aparitia de pungi de retractie, viitoare matrice de colesteatom.
Suprainfectarea lichidului determina aparitia unei alte entitati gnosologice: otoreea tubara sau catarul tubotimpanic.
Tratamentul:
indepartarea cauzelor favorizante (vegetatii adenoide, polipi nazali etc.)
disfunctia trompei se trateaza cu insuflatii tubare sau drenaj transtimpanic, metoda care consta in introducerea unui tub de plastic intr-un mic orificiu al membranei timpanice avand rolul de a permite patrunderea aerului in urechea medie si facilitarea eliminarii exudatului prin trompa
tratamentul general cuprinde: antihistaminice, corticoizi si eventual antibiotice Fig.nr 9
SINDROMUL DE TROMPA EUSTACHE BEANTA
Sindromul de trompa Eustache beanta este cel mai adesea secundar scaderii tonusului muschiului peristafilin extern (muschi tensor al valului palatiN) ce poate produce deschiderea trompei la o presiune mai mica de 20 mm H2O.
Bolile grave, cu prabusirea starii generale (febra tifoida, tifos exantematiC) pot produce hipotrofii ale structurilor anatomice nazale si faringiene cu scaderea tonusului muscular la acest nivel.
Simptomatologie:
Bolnavul percepe miscarile membranei timpanice, inauntru si in afara, sincrona cu miscarile respiratorii. Deasemenea poate acuza autofonie.
Obiectiv:
Aceste zgomote se pot ausculta cu stetoscopul sub forma unui murmur.
Tratamentul vizeaza micsorarea deschiderii tubare si se realizeaza prin injectarea de teflon, rasini in orificiul tubar.
OTITE MEDII SUPURATE ACUTE
Otita medie supurata acuta este abcesul cald endotimpanic si defineste o inflamatie acuta supurata a casei determinata de germeni microbieni: streptococ, stafilococ, haemophilus influenzae, pneumococ, insa si piocianic, proteus sau coli.
Este mai frecventa la copii, iar factorii favorizanti sunt reprezentati de inflamatii acute sau cronice rinosinuzale, faringiene, alergie, tumori rinofarigiene. Virozele respiratorii, dupa o evolutie de 5-6 zile se suprainfecteaza microbian, secretiile devin mucopurulente si mecanismul patogenic al aparitiei supuratiei auriculare este propagarea infectiei pe calea trompei.
Mecanismul de insamantare este reprezentat adesea de modul incorect de suflare a nasului, cu putere excesiva si simultan pe ambele fose nazale, astfel proiectandu-se infectia din cavum prin trompa in urechea medie.
Alte mecanisme patogenice ale aparitiei supuratiei auriculare sunt reprezentate de leziunile traumatice ale membranei timpanice cu propagarea directa a infectiei sau exceptional pe cale sanguina, consecinta a unui proces septicopioemic in boli infectocontagioase.
Anatomopatologic, leziunile de debut ale mucoasei sunt reprezentate de hiperemia difuza, care evolueaza spre edem cu producerea unui exudat in casa timpanului. Prin suprainfectie microbiana exudatul devine sanguinolent apoi mucopurulent. Deci, in cavitatile casei timpanului se aduna puroi sub tensiune, leucocitele elibereaza fermenti proteolitici care necrozeaza membrana timpanului si apare perforatia cu eliminarea puroiului in conduct. In formele grave apar si procese necrozante osteitice cu interesarea oscioarelor sau a peretilor casei timpanului.
Simptomatologia este diferita in functie de faza evolutiva a otitei supurate.
In prima faza, faza preperforativa bolnavul este febril, cu stare generala alterata, inapetent, cu transpiratie abundenta, agitat, palid. La aceste semne generale se adauga suferinta otica tradusa prin otalgie pulsatila deseori nocturna si cu sediul in fundul conductului auditiv extern, hipoacuzie cu autofonie, rar vertij, convulsii.
Obiectiv, initial membrana timpanica prezinta congestie intensa difuza ca imediat timpanul sa se infiltreze, sa-i dispara reperele, iar puroiul din casa timpanului, sub presiune bombeaza membrana in totalitate sau numai intr-o anumita portiune. Dupa 2-3 zile se produce perforatia timpanului cu ameliorarea starii generale. Durerea retrocedeaza si apare otoree purulenta in conduct.
La otoscopie, dupa aspiratia secretiilor din conduct se constata aspectul timpanului si sediul perforatiei, care daca este mica se prezinta sub forma unui mic punct stralucitor pulsatil.Fig.nr 10
Examenul bacteriologic al secretiei auriculare si antibiograma sunt importante pentru tratament si prognostic.
Examenul functiei auditive deceleaza prezenta unei hipoacuzii de transmisie.
Examenul de laborator arata in hemograma o hiperleucocitoza cu devierea la stanga a formulei leucocitare si un VSH crescut.
Examenul radiologic al mastoidei poate arata dupa 10-14 zile de evolutie a bolii distrugerea septurilor osoase intercelulare mastoidiene, deci a aparitiei complicatiei mastoidiene.
Evolutia poate fi in 2-3 saptamani spre vindecare completa, cu timpanul intact (perforatia se inchide spontaN) sau poate evolua spre cronicizare sau se poate complica.
Forme clinice:
Functie de evolutie:
subacuta sau latenta
acuta
supraacuta
Functie de varsta
otita acuta a sugarului
otita adultului
otita batranului determinata de pneumococul mucos, discreta clinic insa cu importante leziuni osoase
Se mai descriu forme clinice:
Functie de sediul perforatiei
Functie de agentul cauzal (streptococ, stafilococ, proteus, piocianic, coli, anaerobI)
Tratament:
In faza preperforativa:
antibiotice
antiinflamatorii si antipiretice
dezinfectie nazala si inhalatii
pansamente otice uscate sterile
timpanotomie (paracenteza timpanuluI) - incizia membranei timpanice sub anestezie locala sau generala.
In faza perforativa:
antibiotice conform antibiogramei
aspiratia secretiei din conduct
pansamente otice sterile cu solutii dezinfectante sau cu antibiotice de asemenea dupa antibiograma, dar evitandu-se cele ototoxice.
OTITA NOU NASCUTULUI SI SUGARULUI (OTOANTRITA)
Patogenie
Trompa scurta si larga a nou nascutului si
sugarului reprezinta cauza favorizanta a patrunderii secretiilor sau chiar a laptelui din rinofaringe la alimentatia in pozitie orizontala. Deasemenea, la sugar, prin prezenta in casa a resturilor embrionare mezenchimale, apar cloazonari ale aticii sau aticoantrale cu stagnarea puroiului la aceste nivele. Daca la aceste deficiente anatomice se adauga prematuritatea si/sau distrofia,
sugarul poate face o forma grava de otita acuta in situatia unui tratament inadecvat ca durata si doza cu antibiotice pentru o rinofaringita , care se numeste otita latenta sau astenica.
Deci sugarul prezinta doua forme clinice de otoantrita:
1. forma manifesta, stenica
2. forma latenta, astenica
Simptomatologie si tratament
Forma stenica este identica cu cea a adultului, insa cu o evolutie mai indelungata si cu un procent de cronicizari mai mare.
Forma astenica este caracterizata prin gravitatea semnelor generale care se manifesta prin trei sindroame:
1. sindromul infectios cu stare febrila prelungita inexplicabila
2. sindromul neurotoxic cu torpoare sau agitatie, paloare, hipertermie, polipnee, tahicardie, extremitati reci, convulsii la care se pot adauga si fenomene digestive: varsaturi, diaree cu deshidratare secundara
3. sindromul casectizant in care sugarul, pe un fond subfebril se casectizeaza.
Simptomatologia generala trebuie sa-i atraga atentia pediatrului asupra eventualitatii unei supuratii auriculare. Examenul ORL si in special otoscopia nu deceleaza modificari importante ale membranei timpanice, care poate fi ingrosata, cu reperele sterse sau poate fi mat-galbui.
Examenul radiologic al regiunii mastoidiene remarca voalarea antrului mastoidian.
Diagnosticul este dificil si se bazeaza pe:
anamneza ce semnaleaza o infectie acuta de cai respiratorii superioare incorect tratata cu antibiotice
prezenta unuia sau a mai multor sindroame din cele anterior amintite
radiografia mastoidelor
urmarirea cazului de catre otorinolaringolog si pediatru
Evolutia este grava cu deteriorarea accentuata a starii generale sau prin aparitia complicatiilor endocraniene.
Tratamentul este chirurgical, interventia (antrotomiA) fiind singura care poate vindeca sugarul tratat intensiv pentru redresarea starii generale si echilibrare hidroelectrolitica.
OTITELE MEDII ALE BOLILOR INFECTO-CONTAGIOASE
Dupa momentul aparitiei complicatiile otice in cadrul bolilor infecto-contagioase sunt: preeruptive si secundare.
Otita scarlatinoasa, grava, cu evolutie fulgeratoare, caracterizata prin leziuni necrozante cu perforatii largi in timpan, necroza osiculara si parietala.
Sechelele anatomice si functionale chiar in eventualitatea unui tratament corect si rapid instituit (antibiotice in doze marI), sunt importante.
Otita gripala poate fii precoce sau secundara gripei. In epidemii otitele apar in proportie de 30%.
Simptomatologie:
otalgie
cefalee
algii trigeminale
otoree sero-hemoragica
hipoacuzie
Otoscopic pe suprafata timpanului, dar si pe tegumentul conductului auditiv extern se remarca prezenta unor flictene hemoragice.
Lichidul sero-hemoragic care se scurge in conduct, chiar exteriorizandu-se provine din flictenele care se sparg.
In urechea medie, uneori, se colecteaza un exudat sero-hemoragic, membrana timpanica avand un aspect de hemotimpan, care ulterior se poate infecta cu germeni microbieni si otita se transforma in otita purulenta.
Uneori survine si afectarea urechii interne, virusul gripal fiind neurotrop, aparand astfel hipoacuzia neurosenzoriala.
Tratamentul otitei gripale este cel general, cunoscut, iar local se fac pansamente uscate sau imbibate cu hidrocortizon. In prezenta exudatului retrotimpanic se adauga antibiotice de protectie
Otita rujeolica, urliana si din tusea convulsiva sunt initial congestive se pot suprainfecta cu germeni banali, determinand otite supurate.
Atat otita gripala cat si cea rujeolica pot avea caracter grav necrozant, iar virusul urlian cu tropism marcat pentru urechea interna, poate produce hipoacuzii unilaterale de tip neurosenzorial, fara afectarea urechii medii.
In cursul epidemiilor de varicela, difterie, febra tifoida, tifos exantematic pot apare si complicatii otice.
Zona Zoster apare sub forma eruptiei flictenulare in conca si conductul auditiv extern. Otalgia este intensa. Prin localizarea virusului in ganglionul geniculat al nervului facial apare paralizia faciala periferica.
Boala poate afecta si nervul acusticovestibular cu hipoacuzie neurosenzoriala si vertij
OTITE MEDII SUPURATE CRONICE
Otitele medii supurate cronice sunt inflamatii cronice supurative ale urechii medii in care anamnestic supuratia auriculara este veche de 3-6 luni si reprezinta cronicizarea unei otite acute, care a aparut dupa o infectie acuta de cai respiratorii superioare.
Etiologia este microbiana, cu germeni conditionat patogeni: stafilococ, piocianic, proteus si coli.
Clasificare:
1. Otita medie supurata cronica simpla
2. Otita medie supurata cronica propriu-zisa
OTITA MEDIE SUPURATA CRONICA SIMPLA
Alte denumiri: mezotimpanita, otita medie cronica benigna, otoreea tubara.
In general debutul bolii este in copilarie prin cronicizarea unei otite acute banale sau prin infectarea unei otite catarale, seroase.
Patogenie
Cronicizarea unor otite acute banale este determinata de mai multi factori:
infectii rinofaringiene persistente
rinite cronice
vegetatii adenoide
deviatii de sept
alergia rinosinuzala
imunitate deficitara
Patogenia recunoaste un mecanism tubar, mecanism sustinut si prin faptul ca fiecare puseu inflamator nazal sau faringian determina acutizarea procesului supurativ otic.
Anatomie patologica
Leziunile mucoasei casei timpanului sunt cu caracter exudativ cu sporirea celulelor secretorii, cu distructii ale lantului osicular, insa fara ulceratii ale mucoasei sau leziuni osteitice, astfel caracterul conferit bolii este benign.
Simptomatologia:
subiectiv:
otoree mucopurulenta, filanta, galben-verzuie, nefetida
hipoacuzie
acufene
obiectiv:
secretii in conduct, eventual eczeme prin stagnarea secretiilor
perforatie a membranei timpanice in pars tensa, centrala, care nu atinge cadrul osos timpanal, avand forme si marimi diferite
aspiratia secretiilor evidentiaza prin perforatie mucoasa casei congestionata
hipoacuzie de tip transmisie
in evolutiile indelungate, dupa mai multi ani, hipoacuzia capata si o componenta neurosenzoriala, deci prezinta caracter mixt
examenul radiologic al mastoidei constata diminuarea sau chiar absenta sistemului pneumatic mastoidian (mastoida eburnatA)
Evolutia
Evolutia desi benigna se poate desfasura de multe ori toata viata cu perioade de stagnare a supuratiei, intrerupte de pusee acute, provocate fie de patrunderea apei in ureche, fie de viroze respiratorii, reaparand otoreea abundenta.
Tratamentul are ca obiective:
suprimarea supuratiei
evitarea recidivelor
efectuarea interventiei chirurgicale functionale
Local se aspira secretiile purulente, preferabil sub microscop si se instileaza substante dezinfectante (alcool boricat 4 %), antibiotice sau antibiotice in combinatie cu hidrocortizon.
Se trateaza cauzele favorizante nazale sau faringiene.
Daca urechea se mentine uscata timp de un an de zile se poate efectua timpul functional chirurgical, timpanoplastia.
OTITA MEDIE SUPURATA CRONICA PROPRIU-ZISA
Alte denumiri: epitimpanita, otita medie cronica maligna, otoreea purulenta.
Anatomopatologic caracteristic acestei forme este prezenta colesteatomului. Acesta se prezinta sub forma unor pungi tegumentare, dispusa cu stratul germinativ la exterior si cu cel descuamativ la interior.
Patogenia colesteatomului recunoaste trei mecanisme:
1. colesteatom primitiv dezvoltat din incluziuni epiteliale tegumentare restante in urechea medie
2. colesteatom format prin inaintarea epidermului conductului prin perforatia preexistenta a membranei timpanice
3. colesteatom format prin mecanism tubar (obstructie cronicA), cel mai frecvent si care se constituie ca urmare a scaderii presiunii aerului din casa timpanului prin invaginarea portiunii superioare a membranei timpanice (epitimpaN) in urechea medie.
Stratul descuamativ din interior produce, iar elementele descuamative aglutinate, maresc "punga" in volum. Mucoasa casei este vatamata, iar stratul germinativ al colesteatomului (matriceA) este in contact cu osul. Consecinta este liza osului, atat prin distrugerea prin marirea de volum a colesteatomului, cat si prin mecanisme de distructie osoasa ale matricei.
Continutul pungii tegumentare se infecteaza, matricea este erodata si puroiul in contact direct prin liza osoasa, poate interesa dura mater, nervul facial, labirintul.
Datorita caracterului distructiv al colesteatomului, acesta a fost asemuit unei tumori, denumit keratom, iar forma de malign a acestei entitati isi gaseste justificarea.
Simptomatologia
subiectiv
otoree de timp indelungat, in cantitate redusa, fetida
hipoacuzie
otalgie discreta sau absenta
obiectiv
perforatia membranei timpanice este superioara, in pars flaccida, marginala, in contact cu osul prin osteita parietala
secretia este fetida sub forma de lamele albicioase
pe marginea perforatiei sau poate sa o obstrueze pot fii granulatii sau polipi, de culoare rosie
hipoacuzia de tip transmisie
Diagnosticul comporta un bilant atent al tuturor semnelor si simptomelor de suferinta auriculara, examenul otologic clinic si functional, examenul bacteriologic al secretiei auriculare si examenul radiologic care pune in evidenta leziunile distructive ale peretilor casei timpanului si mastoidei. Computer tomografia si rezonanta magnetica nucleara (superioare privind informatiile asupra partilor moi sunt foarte utile.
Evolutia poate fii indelungata, toata viata, cu perioade de aparenta liniste, cand pare otoreea a disparut, insa perioadele acute reapar, cu un alt germene. Bolnavul acuza otalgie si otoree abundenta, acum fiind momentul aparitiei temutelor si frecventelor complicatii.
Prognosticul acestor forme de otita nu este favorabil.
Tratament
Profilactictratarea corecta a disfunctiilor tubaretratarea corecta a otitelor seroase
Curativ
conservator; numai in conditiile unui serviciu de specialitate dotat cu aspirator si microscop se poate tenta aspiratia secretiilor, eventuale blande spalaturi auriculare si instilatii locale de antibiotice.
chirurgical
Este tratamentul de baza. Interventia se numeste evidare petromastoidiana, scopul primordial al operatiei fiind suprimarea infectiei. Conservarea functiei auditive sau restaurarea ei sunt secundare.
Evidarile petromastoidiene sunt partiale sau totale, functionale sau radicale, in functie de extinderea leziunilor.
Evidarile petro-mastoidiene partiale sunt:
1. aticotomia - la copil
2. antroaticotomia cu conservarea cadrului timpanal (HeatH)
3. antroaticotomia cu ruperea cadrului timpanal (SourdillE)
4. evidarea antro-aticala (RamadieR)
5. evidare antro-aticala cu mastoidectomie (Fleury-CotiN)
Evidarea petro-mastoidiana totala deschisa, clasica, transforma urechea medie si mastoida cu conductul auditiv extern prin meatoplastie intr-o cavitate unica.
Pentru auz interventia este dezastruoasa, pierderea de auz fiind de 60 dB, practic nerecuperabila.
Pentru conservarea functiei auditive tehnicile actuale, numite inchise, efectuate numai sub microscop, permit rezectia in totalitate a leziunilor colesteatomatoase, osteitice, polipoase din mastoida si casa timpanului cu conservarea peretelui posterior al conductului, astfel devenind posibila o interventie ulterioara functionala.
OTITELE MEDII SPECIFICE
TUBERCULOZA URECHII MEDII
In prezent, extrem de rara, este secundara tuberculozei pulmonare insamantarea urechii facandu-se pe cale hematogena sau prin continuitate, pe calea trompei lui Eustache.
Anatomie patologica
Caracterul cronic al afectiunii de la debut prezinta particularitati anatomo patologice bine definite. Se disting doua tipuri de leziuni ale mucoasei si ale osului, ambele putand imbraca caracter infiltrativ - cazeos si/sau necrozant. Tuberculii miliari cenusii sau alb-galbui sunt primele leziunii ale mucoasei casei timpanului, care apoi se cazeifica si ulcereaza cu producerea de perforatii timpanice multiple, cu tendinta la unificare pana la distrugerea in totalitate a timpanului si care lasa sa se evidentieze mucoasa casei, palida.
Leziunile osteitice, secundare leziunilor mucoasei, intereseaza atat lantul osicular cat si peretii casei si/sau mastoidei. Caria osoasa este alba si produce formarea de sechestre evoluand inspre tabla externa a mastroidei cu abces subperiostal sau in conductul auditiv extern (fistula GellE) sau in profunzime cu lezarea nervului facial si al labirintului.
Simptomatologia :
- bolnavi cu tuberculoza pulmonara ;
- supuratie auriculara cu debut insidios, cu otoree grunjoasa, fetida cu evolutie torpida neinfluentata de tratamentele obisnuite ;
- hipoacuzie precoce , accentuata si progresiva, componenta neurosenzoriala adaugandu-se repede hipoacuziei initiale de tip transmisie ;
- absenta otalgiei ;
- aparitia paraliziei de nerv facial.
Obiectiv :
- timpan cu perforatii multiple sau distrus in totalitate ;
- mucoasa casei palida ;
- caria osoasa a peretilor casei evidentiata palpatoriu cu stiletul butonat ;
- adenopatie preauriculara si apoi subangulomandibulara .
Diagnosticul pozitiv mai comporta :
- examene radiologice ;
- examenul secretiei auriculare cu identificarea bacilului Koch prin coloratie Ziehl-Nielsen ;
- biopsia mucoasei casei timpanului ;
- proba terapeutica specifica cu tuberculostatice.
Tratamentul este medicamentos antituberculos si este de competenta medicului specialist ftiziolog.
Se poate interveni chirurgical pentru inlaturarea sechestrelor osoase sau pentru denudarea nervului facial.
SIFILISUL URECHII MEDII
Manifestarea obisnuita a sifilisului auricular este sub forma unei meningoneurolabirintite, de regula bilaterala, cu surditate brusca, care progreseaza rapid, insotita de acufene si vertij. Ocazional, se poate manifesta sub forma unei periostite a urechii medii care apare in perioada secundara a sifilisului sau, extrem de rar in sifilisul tertiar dobandit.
Simptomatologie :
- otoree murdara, fetida ;
- leziuni distructive mastoidiene ;
- absenta otalgiei ;
- hipoacuzia precoce, predominant de tip neurosenzorial.
Diagnosticul pozitiv mai comporta :
- ancheta epidemiologica pentru lues, pozitiva ;
- eventualele stigmate de lues congenital ;
- testele serologice pozitive.
Tratamentul este de competenta medicului specialist venerolog, iar eventuala interventie chirurgicala este necesara numai pentru a indeparta sechestrele osoase.
