In episoadele depresive tipice cu cele 3 varietati descrise mai jos (usoara:F32.0, moderata:F32.1, severa:F32.2 ti.3), Subiectul sufera de obicei de o dispozitie depresiva, pierderea intereselor si bucuriilor si o reducere a energiei ce duce la o fatigabilitate crescanda si la o activitate diminuata. O oboseala accentuata dupa un efort mic este obisnuita. alte simptome comune sunt:
(A). reducerea capacitatii de concentrare si a atentiei;
(B). reducerea stimei si increderii de sine
(C). idei de vinovatie si lipsa de valoare (chiar in episoadele de severitate usoarA);
(D). viziune trista si pesimista asupra viitorului;
(E). idei sau acte de auto-vatamare sau suicid;
(F).
somn perturbat;
(G). apetit diminuat.
Dispozitia scazuta variaza putin de la o zi la alte, si este adesea non-respondenta la circumstante, dar poate totusi manifesta o variatie diurna caracteristica. Ca si in cazul episoadelor maniacale, aspectele clinice manifesta marcate variatii individuale, manifestarile atipice fiind comune in special in adolescenta. In unele cazuri, anxietatea, suferinaa si agitatia motorie pot fi uneori mai proeminente decat depresia, iar schimbarea dispozitiei poate deasemena fi mascata de trasaturi aditionale cum ar fi iritabilitatea, consumul excesiv de alcool, comportamentul histrionic, exacerbarea simptomelor fobice sau obsesionale preexistente, sau a preocuparilor hipocondriace. Pentru episoadele depresive, indiferent de gradul de severitate, este necesara pentru stabilirea diagnosticului de o perioada de minimum 2 saptamani, dar pot fi acceptate perioade de timp mai scurte daca debutul este rapid, iar simptomele neobisnuit de severe.
Unele din simptomele de mai sus pot fi marcate si dezvolta trasaturi caracteristice care sunt larg acceptate ca avand semnificatie clinica speciala. Cel mai tipic exemplu il reprezintaacele simptome "somatice" ( a se vedea Introducerea SectiuniI), care sunt pierderea interesului sau a plscerii in activitati in mod normal placute; lipsa reactie i emotionale la circumstante si evenimente externe placute; trezirea matinala cu 2 ore mai devreme decat de obicei; agravarea matinala; dovezi evidente si obiective de lentoare sau agitatie psihomotorie (remarcate sau afirmate de altiI); scaderea marcata a apetitului, pierderi in greutate (frecvent definite ca 5% din greutatea corporala sau mai mult, in ultima luna; scaderea marcata a libidoului. De obicei, acest sindrom somatic este luat in considerare numai daca sunt prezente cel putin 4 simptome de acest tip.
Categoriile de episod depresiv usor (F32.0), moderat (F32.1) si sever (F32.2 si F32.3) descrise detailat in continuare, ar trebui utilizate numai pentru un episod depresiv unic (primuL). Urmatoarele ar trebui clasificate intr-o subdiviziune a tulburarilor depresive recurente (F33.-).
Gradele de severitate sunt specificate pentru a acoperi o paleta larg_ de stari intalnite in diferite modalitati de practica psihiatrica. Subiectii cu episoade depresive usoare apar de obicei la nivelul asistenaei primare si a cabinetelor de medicina generala, in timp ce spitalele de psihiatrie se ocup_ de pacientii suferind de episoade severe.
Actele de auto-vatamare asociate cu tulburarile dispozitiei (afectivE) (cele mai obisnuite fiind intoxicatiile voluntare cu medicatia prescrisA) ar trebui sa fie inregistrate prin intermediul unui cod aditional din cap.XX al ICD-10 (X60-X84). Aceste coduri nu fac diferenta intre tentativele suicidare si "parasuicid", ambele fiind incluse in categoria generala de auto-vatamare.
Diferentierea intre episoadele depresive usoare, moderate sau severe, se bazeaza pe o judecata clinica complicata ce implica numarul, tipul si severitatea simptomelor prezente. Gradul activitatilor obisnuite, sociale si de munca, este adesea un ghid general util pentru gradul probabil de severitate al episodului, dar particularitatile individuale, sociale si culturale care afecteaza relatia fragila dintre severitatea simptomelor si perfomanta sociala sunt suficient de comune si de puternice pentru a face ca includerea performanaei sociale printre criteriile esentiale de severitate sa fie nerecomandabila.
Prezenta dementei (F00-F03) sau a retardarii mentale (F79) nu inlatura diagnosticul unui episod depresiv tratabil, dar dificultatile de comunicare vor face probabil necesara bazarea, mai mult ca in mod obisnuit, pentru diagnostic pe simptomele somatice observate obiectiv, cum ar fi lentoarea psihomotorie, pierderea apetitului si cea ponderala, si tulburarile de somn.
Include: episodul unic de reactie depresiva,
depresia majora fara simptome psihotice, depresia psihogena sau depresia reactiva (F32.0, F32.1 sau F32.2).
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
