Numeroase afectiuni primitive ale maduvei spinarii, ale nervilor respiratori periferici si ale muschilor respiratori produc un sindrom de hipoventilatie cronica (vezi tabelul 263-1). Hipoventilatia se instaleaza de obicei gradat, pe durata a luni sau ani, si de cele mai multe ori se manifesta cand apare
insuficienta respiratorie severa, ca urmare a unei cresteri mici a travaliului ventilator (in
obstructia usoara a cailor respiratoriI), in anumite afectiuni (boala neuronului motor, miastenia gravis si distrofia muscularA), interesarea nervilor sau a muschilor respiratori este o faza de obicei tardiva a unei afectiuni mai generale, in alte boli, interesarea respiratiei poate fi un element precoce sau chiar izolat si deci afectiunea de baza nu este luata in seama. Din aceasta categorie fac parte sindromul postpolio (o forma de insuficienta respiratorie cronica care apare dupa 20-30 de ani dupa poliomielitA),
miopatia asociata deficientei de maltaza a adultului si paralizia idiopatica a diafragmului.
De obicei, afectiunile respiratorii neuromusculare nu duc la hipoventilatie cronica decat in prezenta unei afectari severe a diafragmului. Trasaturile caracteristice ale hipotoniei bilaterale a diafragmului sunt ortopneea, miscarea paradoxala a abdomenului in pozitie de decubit si miscarea paradoxala a diafragmului la examenul fluoroscopic. Totusi, absenta acestor elemente nu exclude hipotonia diafragmului. Datele de laborator constau din deteriorarea rapida a ventilatiei in timpul unei manevre de ventilatie voluntara maximala si reducerea Pimax si PEmal (vezi figura 263-2). Multe investigatii mai sofisticate demonstreaza: reducerea sau absenta presiunilor transdiafragmatice, calculate prin masuratori simultane ale presiunilor in esofag si stomac; reducerea raspunsurilor EMG ale diafragmului (inregistrate printr-un electrod esofagiaN) la stimularea transcu-tana a nervului frenic; hipopneea marcata si desaturarea arteriala in oxigen in timpul somnului cu miscari rapide oculare, cand in mod normal exista inhibitia fiziologica a tuturor muschilor respiratori nediafragmatici si cand respiratia depinde exclusiv de activitatea diafragmului. Sindroame de hiperventilatie
1.Hipoxemia
. Altitudine ridicata
. Boala pulmonara
. Sunturi cardiace
2. Afectiuni pulmonare
. Pneumonie
. Pneumonita interstitiala, fibroza, edem
. Embolie pulmonara, afectiuni vasculare
. Astm bronsic Pneumotorax
. Afectiuni ale peretelui toracic
3. Afectiuni cardiovasculare
. Insuficienta cardiaca congestiva
. Hipotensiune
4. Afectiuni metabolice
. Acidoza (diabetica, renala, lacticA)
. Insuficienta hepatica
5. Afectiuni neurologice si psihice
. Hiperventilatia psihogena sau de anxietate
. Infectii,
tumori ale sistemului nervos central
6. Induse de medicamente
. Salicilati
. Derivati metilxantinici
. Agonisii beta-adrenergici
. Progesteron
7. Diverse
. Febra, sepsis
. Durere
. Sarcina
Tratamentul hipoventilatiei alveolare cronice datorate bolilor respiratorii neuromusculare presupune tratamentul bolii de baza, atunci cand este posibil, si asistarea mecanica a ventilatiei la fel ca in sindroamele de hipoventilatie alveolara primare. Totusi, stimularea electrofrenica a diafragmului este contraindicata in aceste afectiuni, cu exceptia leziunilor medulare cervicale inalte, in care neuronii motori frenici inferiori si nervii frenici sunt intacti
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
