Tratamentul cu antibiotice nu trebuie facut la intamplare, fara sa stim exact daca amigdalita, de exemplu, este virotica sau microbiana, de care anume germen este provocata si la ce antibiotic este acesta sensibil. De aceea se iau secretii sau puroi (din nas. gat, furun-culi etc), portiuni din scaun sau o cantitate de
urina si se fac ,,culturi\"j adica cresterea la cald. pe medii speciale, favorabile, ca sa se constate ce anume microb a cauzat boala.
Pentru a se sti apoi la ce este sensibil microbul, se iau din cultura respectiva anumite cantitati si se pun pe. niste placi de sticla. Se lasa sa se usuce 30 minute lai 37C\'C si apoi se pun pe fiecare microcomprimate (au j 0,017 g, 5 mm diametru. 0,75 mm grosime), care contin: diferite antibiotice ca : penicilina, streptomicina, clo- ; ramfenicol, tetraciclina, eritromicina. ncomicina. po-\' limixina B etc.
Placile se lasa apoi 20 orc la temperatura de 37\"\'C si in raport cu diametrul zonei de inhibitie\" (adica pe cart-
antibioticul a distrus microbul), se sileste sensibili-j tatea.
Astfel diametrul zonei de inhibitie de 1,2'2 cm inseamna ca microbii testati sunt foarte sensibili la antibioticul respectiv, caro deci este cel mai indicat. in cazul respectiv; diametrul ce 1'1.5 cm arata sensibilitate,, iar sub 1 cm inseamna rezistenta, deci antibioticul res-\', pectinu trebuie administrat. Uneori se noteaza sen- a- sibilitaiea cu 4- (-{--)--, --i-.-j.-4-).
