Ce trebuie spus si cand este bine sa intervenim?
Inainte de a concretiza mai precis continutul si mijloacele educative corespunzatoare fiecarei grupe de varsta, sa amintim care este in esenta locul educatiei sexuale, in dezvoltarea armonioasa, fizica si mintala, a copiilor.
Obiectivul primordial al educatiei sexuale a copiilor si tineretului consta in formarea unei conceptii corecte, stiintifice, a unei comportari demne si. responsabile in relatiile dintre sexe si totodata consta in pregatirea pentru casatorie, pentru ata de familie.
Este necesar ca, treptat, copilul sa inteleaga ca instinctul sexual reprezinta ceva normal si natural, ca la om, spre deosebire de animale, acest instinct are valente specifice afective, rationale si etico-sociale.
Numai indrumandu-l pe copil pe aceasta cale sprijinim integrarea lui lina si sanatoasa in comunitatea sociala si favorizam o ata cu cat mai putine dezamagiri si
traume psihice.
Educatia
sexuala nu trebuie considerata ca ocupand un loc aparte, ci impletita cu educatia de ansamblu prind dezvoltarea personalitatii copilului. Deci, cu orice ocazie, in orice situatie educativa, parintii vor putea integra aspecte ale educatiei sexuale fti asa fel incat aceasta sa constituie, efectiv, o parte componenta a educatiei generale.
Un copil, un tanar crescut in spiritul responsabilitatii, al autostapanirii, al respectului reciproc, al altruismului, va constitui un teren propice pentru cultivarea unui comportament similar si in problemele sexualitatii. De aceea, este foarte important sa-l informam, sa-l inzestram din timp cu cunostinte clare asupra fenomenelor naturale fiziologice, asupra reproducerii, fecun-datiei,
nasterii etc. Dar tot atat de necesara, poate chiar mai importanta, este formarea copilului, adica inradacinarea unor obisnuinte, unor practici, unei purtari care sa dena o parte integranta a comportamentului sau moral, a fondului sau afectiv, a conduitei sale sociale.
Pentru ca influenta parintilor sa se exercite in mod real, sa dea roade, este necesar sa se creeze o atmosfera de incredere si sinccriiale intre parinti si copii. ili asa fel ca, Qri de cate ori au "probleme\", copin sa apeleze cu nadejde la parintii lor. in acest scop parintii vor eta informarile incorecte, glumele, jignirile. Explicatiile lor se vor baza pe elemente reale, stiintifice. Este necesar, de asemenea, ca aceste probleme sa fie discutate fara nici o rezerva sau reticenta. Crearea impresiei ca aceste chestiuni ar face parte dintr-un domeniu special, ca ar fi lucruri "rusinoase\" (se mai intalnesc si astfel de opinii) trebuie etata cu grija, fiind profund daunatoare. Un climat de discutie sincera, fireasca, serioasa, fara insinuari, subintelesuri si zambete ironice, fara termeni vulgari, conne cel mai bine abordarii problemelor de acest fel.
Oricat ar fi de prinsi de alte preocupari, parintii sunt datori sa gaseasca ragazul necesar pentru a sta de vorba cu copin lor in mod calm, creandu-le sentimentul ca nu sunt dezbatute decat probleme naturale ale etii lor. Nimic n-ar fi mai putin potrit pentru sanatatea
mintala a copiilor decat admonestarea, dojana sau chiar batjocura, (se mai intampla si cate una ca asta!), atunci cand el se intereseaza in mod deschis, spontan, de unele probleme sexuale. Ocolirea raspunsurilor, amanarea lor, incercarile de a schimba vorba sunt tot atat de putin indicate. De aceea, este recomandabil ca parintii sa se informeze din timp, sa fie mai intai ei insisi bine edificati asupra celor pe care le au de spus si de facut. Fara indoiala e greu, complicat. Dar daca ne calificam mereu mai bine pentru actitatea noastra profesionala, oare nu s-ar cuveni sa acordam aceeasi atentie si calificarii noastre pentru \"meseria\" de parinte?
Desigur, e nevoie de o pregatire speciala in acest scop. Caci trebuie depasita parerea multor parinti care considera ca varsta, experienta lor de ata si personala le-ar fi indeajuns spre a-i face atotstiutori in aceste probleme. Daca un parinte desconsidera continutul stiintific al educatiei sexuale si isi inchipuie ca ar fi destul sa se bizuie in exclusitate pe experienta personala, "sfaturile\" lui risca sa dena la fel de periculoase ca informarea copilului sau din sursa "strazii\".
