Foarte frumos, ar putea sa riposteze cate un parinte. Pana acum mi-ati spus o scrie de lucruri pe care nu trebuie sa le fac. Dar cum sa procedez ca sa-l tin in frau pe zvapaiatul meu de copil, sa-l educ, sa-l dirijez pe calea cea dreapta? Ca nici sa-l las de capul lui nu pot, si alta metoda nu cunoscIn primul rand. trebuie sa cunoasteti, e datoria dumneavoastra de parinte. Apoi. nici nu exista propriu-zis alte ..metode\". Principalul este sa gheati la asigurarea conditiilor care favorizeaza dezvoltarea normala a copilului si formarea deprinderilor, fiecare la timpu] potrivit. E nevoie, fireste, de calm si de multa rabdare, fiindca unele deprinderi se formeaza mai greu, pretind un anumit timp. Copilului nu-i este suficient sa / se ordone, el are dreptul sa i se explice, pe masura puterii lui de intelegere, ce are de facut, cum si de ce. Trebuie, deci, ca parintii sa-si gaseasca neaparat timpul necesar si, entual, chiar sa-si impuna unele renuntari pentru a sta de vorba cu copilul, a-i arata incredere, a-l stimula in asa fel ca fiecare convorbire sa-i faca placere si sa-i ramana intiparita in memorie. De la varsta de trei ani, copilul poale fi antrenat la mici treburi ale casei si el raspunde cu placere la solicitari, mai ales daca i se da ocazia sa aiba eu ce si se mandreasca. indrumat cu consecnta si ajutat indeaproape in primii sai pasi, copilul ajunge mai usor sa faca singur deosebirea dintre ceea ce este bine si ceea ce este rau in comportarea lui si simte dorinta launtrica de a se perfectiona, de a fi mereu ascultator si a€˛cuminte\", spre a-i multumi pe cei mari si pentru a se simti si el insusi multumit.
Un bun efect stimulator fl are aprecierea meritelor copilului, intr-o situatie sau alta. De pe acum, el este sensibil la elogii si va simti dorinta sa culeaga si altele. De fapt, nici nu este bine sa i se pretinda copilului si sa se obtina de la el o supunere oarba, neconditionata: ai sa faci asa pentru ca asa iti spun eu! Aceasta risca sa-l formeze in spiritul supuseniei, al conformismului, al malcabititatii prea mari la influente din afara. care nu totdeauna vor fi cele de dorit. Micile reactii de neascultare, de a€˛nu vreau\", sunt inerente varstei. Ele nu trebuie dramatizate, dar nici lasate fara raspuns, pentru a nu stirbi din autoritatea parintilor.
E bine sa se mai stie ca masurile educati cel mai inteligent aplicate nu au totdeauna un efect imediat, ci pretind rabdare si insistenta. Daca survine, totusi, o imprejurare in care sanctiunea apare de neocolit, ea trebuie aplicata. Dar, administrarea pedepsei ' sub forma unei restrictii si niciodata a unei represiuni ' trebuie facuta sobru, fara manifestari de manie si enervare. Mai este de dorit ca sancpunra, spre a da roade, sa aiba un motiv accesibil intelegerii copilului, sa nu ia in inchipuirea lui infatisarea unui aci arbitrar, de nedreptate.
Toate acestea, fireste, reclama un anumit efort. E mai usor sa aplici la repezeala un precept educariv gala fabricat, decat sa te concentrezi pentru a analiza Ja obiect\" problema ridicata de comportarea copilului si sa rraolvi cu capacitatea de a te transpune in lumea psihica a ceior mici, deocamdata gurnata de alte legi decal ode dupa care se conduce comportamentul adultilor. Dar nuniai in felul acesta se poate atinge cel mai bine un obiectiv, esential dupa parerea noastra, anume \'acela de a-i forma de timpuriu copilului constiinta apartenentei sale Ja echipa\" pe cate o reprezinta familia, ca membru ai drepturi egaie, dar si cu anumite indatoriri. Evident, acest sislem educativ poale fi aplicat cu succes nuniai daca este impecabil asigurata conditia de baza: existenta unei trainice legaturi afecti reciproce intre copil si ambii sai parinti, intre copil si toate celelalte persoane din casji.
|
