A-i da un medicament unui copil poate fi o aderata lupta, chiar si atunci cand medicamentul are gust bun. Nenumarati parinti s-au luptat cu cate un copil de un an-doi, care urla si strange disperat buzele ca sa scape de medicament. A-i strecura o lingurita printre gingiile stranse in timp ce copilul scutura din cap dintr-o parte intr-aha este un test de rabdare pentru orice parinte - in special cand acesta sfarseste manjit din cap pana in picioare cu niscai sirop lipicios.
Prin urmare, cum putem transforma administrarea medicamentelor intr-o treaba mai putin stresanta? Probabil ca aparitia seringii dozatoare de uz oral este pentru parinti cel mai folositor gadget. Aceste seringi vi se dau in farmacii daca doza de medicament prescrisa este de sub 5 ml - capacitatea unei lingurite obisnuite. Seringile pot fi si cumparate - sau vi le poate prescrie doctorul. Ele au un adaptor care se fixeaza pe gatul sticlutei cu medicamente si au gradatii de 0,5 ml de la i la 5 ml pentru a putea administra doze mai mici de 5 ml.
Cand ii dati medicamentul cu aceasta seringa, copilul trebuie sa stea neaparat in sezut. Pozitia culcat poate fi periculoasa, deoarece copilul risca sa inhaleze lichidul in loc sa-l inghita. Introduceti rful seringii prin coltul gurii si apasati pistonul foarte incet. In nici un caz nu improscati tot lichidul deodata in fundul gurii, caci in mod aproape sigur ii veti provoca copilului reflexul de rsatura.
Daca folositi o lingurita normala de 5 ml, aveti grija s-o umpleti daca doza specificata in instructiuni este de 5 mi. Din pacate, designul multor lingurite aflate in cutiile de medicamente este complet anapoda. Doza este cea corecta numai cand lingurita este complet plina, insa e aproape imposibil sa-i da copilului o lingurita plina iara s-o rsati. Exista in comert unele lingurite cu
buza mai inalta, asa ca, daca nu utilizati o seringa dozatoare, ganditi- sa cumparati o asemenea lingurita.
Cat de usor sau de greu este sa administrati medicamentul depinde de multi factori, in principal de rsta copilului. Dar si atitudinea dumneavoastra are o influenta enorma. Daca dati impresia ca medicamentul e neplacut, copilul fi inclinat sa reactioneze nefavorabil. Se intampla cam la fel ca atunci cand mergeti la dentist. Multi parinti ii inta efectiv pe copii sa se teama de dentist folosind expresii de genul AĞsa fii cuminteAğ sau AĞdaca esti cuminte iti iau bomboaneAğ - expresii pe care nu le-ati folosi cand mergeti spre parc. Copilul nu e prost. Daca este nevoie sa-l mituiti, presupune ca e vorba de ce neplacut. Asa ca incercati sa pastrati un ton neutru si nu strambati cand luati chiar dumneavoastra medicamente.
Unii parinti gasesc ca c mai usor sa puna o lingurita de medicament intr-un paharel cu o alta bautura si sa-i dea copilului continutul putin cate putin. Totusi nu e prea bine sa-i puneti medicamentul intr-un volum mare de bautura fiindca s-ar putea sa nu bea tot. E preferabil, daca este nevoie, sa aveti la indemana o alta bautura pe care sa i-o dati imediat dupa medicament.
Daca nimic nu-l convinge pe copilul de un an sau doi sa inghita macar vreo picatura de medicament, aveti nevoie de ajutor. Unul dintre parinti poate tine copilul astfel incat sa-i imobilizeze bratele, in vreme ce celalalt ii da medicamentul. Insa niciodata nu incercati sa pacaliti copilul spunandu-i ca medicamentul e altce decat este. Smecheria poate functiona la prima doza, insa data viitoare veti avea o batalie si mai acerba. In ultima instanta, cand copilul nu suporta sub nici o forma gustul unui medicament, sunati doctorul si intrebati-i daca nu exista un preparat asemanator cu un gust mai placut.
Picaturi de pus in urechi. Cand trebuie sa-i puneti picaturi in urechi, culcati copilul pe o parte sau aplecati-i capul in partea opusa celei cu urechea in care-i puneti picaturi. Apropiati pipeta de ureche si apasati delicat para de cauciuc a pipetei, astfel ca picaturile sa curga direct in canalii! auditiv. Este bine sa tineti copilul in aceasta pozitie timp de cate minute si numai apoi sa repetati operatiunea, daca e nevoie, pe cealalta paite.
Picaturi de pus in nas. Pentru bebelusi cea mai buna pozitie este sa asezati, sa culcati micutul perpendicular pe genunchi, cu ceafa pe una dintre coapse. Ridicati-i un pic capul cu o mana, in vreme ce cu cealalta introduceti pipeta in nara si eliberati numarul de picaturi necesar, dupa care repetati manevra pentru cealalta nara. La copin mai mari este de preferat sa-si sufle mai intai nasul, dupa care sa se culce pe spate privind in sus, cu capul sprijinit de o perna indoita, astfel incat capul sa fie aplecat un pic spre spate. In aceasta pozitie este usor sa-i puneti picaturile. Tineti copilul in aceeasi pozitie aproximativ un minut inainte de a-l iasa sa se ridice.
Picaturi de pus in ochi. Este bine sa luati un ajutor daca trebuie sa puneti picaturi in ochi copiilor mici, in afara cazurilor in care acestia sunt neobisnuit de cooperanti. Unul dintre parinti tine capul copilului nemiscat, iar celalalt tine pipeta, cu mana asezata pe fruntea copilului. Cu aratatorul celeilalte maini trage usor in jos pleoapa inferioara. Se pun apoi picaturile in zona dintre ochi si pleoapa departata, fara a atinge ochiul cu pipeta. Daca trebuie sa aplicati un unguent de ochi, folositi o tehnica similara: dupa ce trageti pieoapa inferioara in jos, stoarceti din tub o cantitate mica de-a lungul interiorului pleoapei, la fel cum puneti pasta de dinti pe periuta. Copilul clipi, ceea ce intinde unguentul pe toata suprafata ochiului.
