Eltianul Witmer B. considera ca sint trei scoli importante in domeniul amintit :
- scoala din Paris, cu reprezentanti cum sint : Offret, Saraux, Bloch-Michel, Campinchi, Haut, Hamard, Dhermy, Faure, Limon, Desmonts ;
- scoala americana in care s-au evidentiat Woods din Baltimore, apoi grupul din San Francisco prin Hogan, Ki-mura, O\'Connor, Arouson. La Baltimore, mai recent s-au evidentiat : Maumpnee, Knox, van Matre, Silrstcin, Nussen-blatt. Sint si alti americani cu succese in domeniu : Schlegel, Coles, Wacker, Marak, Ka, Golden, Kaufman, Franklin, Michelson, AUansmith.
- scoala de la Zurich este legata de numele lui Amsler, Verrey, Huber, Martenet si Witmer. Aceasta scoala a pus accentul pe imunologia UA in diferite louri clinice.
Bineinteles ca pe linga aceste scoli, au fost si sint oftalmologi, din diferite tari, cu rezultate noile.
Autorul imparte ultimii 40 de ani in trei perioade :
- prima perioada, din timpul si de dupa al doilea razboi mondial, aa notiuni foarte vagi asupra etiologiei. Cel mai frecnt se presupunea o infectie bacteriana. inceputurile tratamentelor cu antibiotice si corticosteroizi coincid cu aceasta ipoteza de iucrii :\'\'
- a doua, perioada, marcata de eforturi de cercetare in UA prin metode imunoiogice cantitati, cu rezultate destul de precare, ne-a indreptat incet-inect spre conceptia de auto-imunitate \',
. - ,a treia perioada, cea contemporana, se distinge prin cercetari rafinate asupra fenomenelor imunoiogice si celulare. ,\' Prirna perioada, este cea din timpul razboiului al doilea mondial si de dupa. Notiunile asupra uitelor erau destul de simple.. Marile boli infoctioase ; tuberculoza, sifilisul, gono-re\'ea, tifosul, paratifosul,
infectiile cu stafilo-, strepto- si pneumococi, brucelozele, le pto\'spi rozele nu erau inca invinse.
Ca urmare, uita era considerata ca o infectie si tratata ca atare. Dar tratamentele erau destul de ineficiente.
In principal, uitele erau considerate ca fiind legate de
sifilis si tbc, iar americanii sustineau dogma focarului de infectie prin germeni piogeni. Granuloamele dentare, amigdali-tele cronice, virozele reprezentau cauza multor afectiuni, printre care si uitele.
Sub influenta lucrarilor lui Woods, s-au facut teste cutanate cu tuberculina, brucelina, antigeni streptococi si stafilococi. Dintii si amigdalele erau sacrificati spre binele ochilor, uneori cu rezultate surprinzatoare, cel putin pina la prima resuta.In acest moment istoric au aparut sulfamidele, apoi
antibioticele : penicilina, streptomicina, PAS, izoniazida. Cu aceasta medicatie rezultatele nu au intirziat dar au fost si insuccese.
Acum Amsler si Verrey au initiat kcratocenteza ca examen de rutina in uite pentru studiul UA. Spre mihnirea lor, scopul principal al metodei - evidentierea bacteriilor in UA - nu a fost atins, ele neaparind decit in 5% din cazuri si deci teza infectiei hematogene a cazut.
Aparitia intre timp a electroforezei UA a permis analiza gamaglobulinelor. Middlebrock si Dubos au pus la punct © hemaglutinare cu tuberculina care permitea demonstrarea prezentei anticorpilor (Ac) antituberculoza.
Se putea face o atie intre titrul Ac in UA si in ser. Se credea ca se vor gasi Ac specifici in UA, ceea ce ar permite un diagnostic precis. Gratie acestor studii s-a evidentiat formarea in ochi, de Ac.
Cu toate acestea, rezultatele in clinica nu s-au ameliorat.
A aparut apoi o alta infectie oculara, pina atunci necunoscuta - toxoplasmoza. Aceasta se preta bine la cercetarea Ac in UA.
A doua perioada, a fost marcata de eforturi intense de cercetari imunoiogice in UA si ser. Raportul Iui Campinchi si colab. (1970) a subliniat puternic acest aspect. La inceputul acestei perioade, cu ajutorul testului Middlebrock-Dubos, a testului ASLO, a "dyc\"-testului pentru toxoplasrnoza, a aglutinarilor diferitelor leptospire si a diferitelor reactii de fixare de complement se puteau demonstra bine infectiile specifice in uite ; cu toate acestea numarul rezultatelor poziti diminua de la an la an, fapt probabil legat de utilizarea masiva a antibioticelor si de luarea de masuri igienice care faceau ca infectiile hematogene ale uei sa devina rare. Cu toate eforturile considerabile, umane si materiale, randamentul nu era satisfacator reusindu-se un diagnostic cert doar in circa 10% din uite.
Din nefericire, aceasta este adevarata pentru un grup de uite pe care autorul le-ar numi "pseudoctiologice\" si aici jnT tra cei trei mari B : uite in cursul sarcoidozei din boala Besnier-Bock-Schaumann, uita anterioara acuta si fibrinoasa din spondilartrita Bechterew si panuitele recidivate .cu hipo-pion din sindromul Behcet.
Tablourile clinice sint caracteristice si diagnosticul se poate sili cu certitudine. Dar in nici una din cele trei uite nu se cunoaste etiologia cu certitudine. Putem adauga aici uita anterioara cronica a copilului cu pauciastrita reumatismala junila si probabil a altor sindroame mai rare : Posner-Schlossmann, Vogt-Koyanagi-Harada, heterocromia Fuchs, oftalmia simpatica.
Un lou clinic tipic prezinta si uita intermediara (pars ita in nomenclatura americana). Dar aceasta nu aduce nici o lamurire asupra etiologiei acestei boli curioase ce afecteaza in special tineri aparent sanatosi.
Astazi am in multe cazuri tratamente eficace, desi ele nu sint specifice si, odata cu pierderea importantei marilor infectii, bolile
virale si mi coti ce au denit mai numeroase.
Tabloul clinic al uitelor virale este destul de tipic, cu toate ca diferentiem greu o infectie herpetica de una variceiica. In plus, virusurile se pare ca pot produce astazi boli pina acum necunoscute, cum este necroza retiniana acuta.
Citomegalia nu e chiar asa de rara cum credem si poate afecta subiecti sanatosi.In toate bolile virale reactiile serologice de fixare de complement sint indispensabile pentru un diagnostic sigur, fapt demonstrat de prezenta Ac, a caror formare experimentala in ochi este demonstrata.
Acest ultim aspect este important pentru
micozele aparute la toxicomani si care dau un lou clinic caracteristic.
In privinta uitei facoanafilactice sau facoantigenice, greu de diferentiat de oftalmia simpatica, si in care multe cazuri erau diagnosticate doar prin examen histologic clasic, autorul a putut demonstra prin hemaglutinare cu proteine cristaliniene existenta anticorpilor specifici in UA si s-au putut rezolva cazuri prin extractia cristalinului cataractat. Se pare ca ar fi o boala autoimuna.
Se poate admite ca examenul ciinic minutios duce la un diagnostic aproape sigur, dar pentru a-l face net sigur sint necesare teste serologice poziti, care nu pot explica decit 20% din cazuri.
Perioada a treia, este o perioada de cercetari asupra imunitatii celulare. Nimeni nu se indoieste ca uita este o manifestare imunologica, iar sistemul imunologic este inca in studiu fiind insuficient cunoscut.
In ue se gasesc toate celulele responsabile de reactie imunologica : limfocite, monocite, plasmocite, leucocite, neu-trofile, eozinofile, bazofile, macrofage, mastocite.
Reactia imunologica este o "cascada\" si fiecare dintre aceste celule, are un anumit rol.
Aceasta conceptie a dus la examinarea citologica a UA (introdusa de catre Amsler si Verrey) si la incercarea de a se diferentia limfocitele B si T, ambele cu rezultate inca contradictorii.
Diferentierea este utila deoarece exista 4 tipuri de reactii imunitare dupa celulele si
anticorpii ce intra in joc.In tipul I (anafilactic) IgE fabricate de plasmocite provoaca degranularea mastocitelor care elibereaza histamina, substanta vasodilatatoare. Este reactia alergica imediata care, se crede, ar fi responsabila de
conjunctivita primavaratica, dar rolul lor in uite pare putin important.In tipul II (citotoxic) intra in joc limfocitele B care se transforma in plasmocite si produc diferite tipuri de IgC si IgM. In combinatie cu activarea complementului C3, Ca si C9 aceasta reactie produce citoliza.
In tipul III, complexele imune Ag-Ac, in prezenta complementului, so depun pe tesaturi, fapt ce ar putea explica simp-tomele din boala Bechcet.In tipul IV (celular) intra in actiune doar limfocitele T, responsabile de hipersensibilitatea intirziata. Oftalmia simpatica ar fi un exemplu. In acest tip de reactie, limfokinclc joaca un rol esential. Este normal sa existe o interactiune intre aceste tipuri de reactii imunitare si diferitele celule din jur. Diferentierea lor ar permite deci o mai buna clasificare a uitelor, dar nu ajuta in studierea etiologiei. Prezenta limfocitelor T ar pleda pentru o reactie autoimuna, dar trebuie gasit Ag.
Notiunea de autoimunitate a fost reactualizata de Faure si Kostils prin lucrari asupra antigenului S din segmentele externe ale celulelor vizuale retiniene, care, la iepuri produc in special uite posterioare, fapt nedemonstrat in corioretinitele umane.
Nu se poate incheia fara citeva referiri la rolul antigene-lor HLA, deci in fond aspectul genetic al uitelor. Acestea ar juca un rol in anumite afectiuni inflamatorii in virtutea cinatatii cu genele raspunsului imun si a sistemului de complement pe cromozomul 6. Asociatia HLA B27 cu spon-dilartrita anchilozanta este un exemplu in acest sens (120).
NA : Credem ca aceste citeva rinduri trebuie sa ne dea de gindit, din multiple puncte-de dere.
