Eversiunea congenitala a pleoapelor superioare este o afectiune rara a noului-nascut, a carei prima descriere a facut-o Adams in anul 1896.In literatura toti nou-nascutii afectati de aceasta patologie sint de rasa neagra. Interesarea ochilor este de obicei bilaterala, dar sint descrise si cazuri cu afectare unilaterala. Cel mai des sint interesate pleoapele superioare, insa sint descrise si cazuri de interesare concomitenta, superioara si inferioara.
In majoritatea cazurilor
sarcina si
nastere si nasterea la domiciliu" class="alin2">nasterea au decurs normal, nou-nascutul fiind intr-o stare excelenta de sanatate.
Astfel au stat lucrurile si cu un caz recent descris de autori francezi, fiind rba de un nou-nascut de rasa neagra, cu greutatea la nastere de 4 kg si Apgar 10.
De la nastere oftalmologii au fost chemati in ajutor intru-cit copilul prezenta o eversiune completa a ambelor pleoape superioare cu un chemozis major la care se asocia si hiperemia conjunctivei bulbare.
Prin examen atent s-a evidentiat aspectul normal al pleoapelor inferioare si al globilor oculari. Riscul de infectie si de desi care al conjunctivelor a determinat inceperea rapida a unui tratament local constind in instiiarea de antibiotice si corticoizi, precum si realizarea ocluziei palpebrale printr-un material adeziv, pare de altfel a trebuit rcplasat frecvent in cursul primelor ore datorita tendintei spontane de eversiune.
Dupa 36'48 de ore eversiunea a disparut odata cu regre-sia progresiva a chemozisului. Hiperemia conjunctivelor a disparut treptat sub tratament in circa 3'5 saptavnini, permitind un examen atent al ambilor ochi, gasiti de altfel in perfecta stare.
Mecanismul fiziopatologic de eversiune congenitala a pleoapelor superioare este inca neelucidat.
Primele ipoteze au fost emise de Duke-Elder, Stillerman, Cersnanik, care incrimineaza un factor traumatic, pasajul prin defileul utero-vaginal. Contraargumentele sint ca aceste traumatisme apar frecvent intr-un
travaliu normal, dar eversiunile sint foarte rare. In plus nu se explica exclusivitatea la rasa neagra ; este posibila si existenta unui factor predispozant.
Alte studii recente pun in evidenta si o particularitate anatomica a unor nou-nascu ti din rasa neagra si anume acoperirea partiala a marginii libere a pleoapei inferioare de catre pleoapa superioara. Prin iritatia locala se poate declansa o eversiune prin autointretinerea blefarospasmului si chemoei-sului.
In 1984 Bletchman si Isenberg aduc argumente anatomice suplimentare prczentind existenta unor cazuri cu hernie a grasimii orbitare datorita insuficientei dezltarii aponevrozei ridicatorului si a septului orbitar.
In ce priveste tratamentul, majoritatea autorilor inclina spre unul conservator, in special local, institutii de antibiotice si corticoizi la care se adauga diverse procedee mecanice de contentie a pleoapelor. Cind chemozisul impiedica tendinta spontana de repozitionare palpebrala se pot efectua injectii subcon june ti vale cu hialuronidaza.
Dupa parerea majoritatii oftalmologilor nu sint necesare interventii chirurgicale de tipul tarsorafiei sau rezectiei con-junctivale. Sub tratamentul medical descris mai sus, elutia este constant farabila, rezolutia completa obtinindu-se in 4'6 saptamini (57).
