Exoftalmia este un simptom inconstant al maladiei Basedow. Unilaterala sau bilaterala, intensitatea protuziei oculare nu a putut fi corelata cu nilul hormonilor tiroidieni circulanti sau cu nilul imunoglobulinelor tireostimulante. Tesuturile grase si musculare retro-oculare sint tesuturi tinta ale hormonilor tiroidieni si suporta modificari ale morfologiei si densitatii in cursul exoftalmiilor. Numeroase exoftalmii cu bilant plasmatic
tiroidian mut prezinta aceleasi modificari anatomo-patologice ale tesuturilor retro-oculare ; ele pot ra-mine izolate sau sa preceada o maladie Basedow.
Ls subiectul normal
hormonii tiroidieni sint intotdeauna prezenti in licliidul lacrimal cu valori identice la cei doi ochi. Proportia hormonului T3 in lacrimi (23'40\"/0 din totalul hormonilor tiroidieni) este cu mult mai mare fata de cea din plasma (1'2%)- La nilul tesuturilor oculare T3 este probabil putin sau deloc degradat. Doua constatari lasa sa se presupuna ca ar_ puica exista o corelatie intre nilul hormonilor in lacrimi si meolismul de la nilul tesuturilor retro-oculare :
' anatomica : cinatatea acestor tesuturi cu fundul de sac cortjunctival ar putea permite difuziunea catre filmul lacrimal al hormonilor T3 si T4 ;
' biochimica : Gachon a evidentiat in lacrimi doua proteine, o albumina si o globulina TBG, amindoua fixind T3 si T4 in plasma. Prezenta acestor proteine a fost confirmata prin metode imunologice.Intr-o cercetare stiintifica efectuata pe doua grupe de subiecti (normali si suferinzi de exoftalmii de etiologii dirse) ;iu fost dozate in lacrimi : globulina TBG (Thyroxin Binding Globuline), albumina si hormonii tiroidieni T3 si T4.
T3, T4 si TBG au fost dozate prin tehnica imurioenzima-tica ELISA,\' iar albuminele prin imunodifuzie. Lichidul lacrimal a fost prelevat cu pipeta prin aspiratie (capilaritate) la nilul fundului de sac inferior.
Pentru a aprecia meolismul hormonilor tiroidieni in tesuturile periculoase s-au urmarit citiva parametri :
' diferenta dintre nilul hormonilor T3 si T4 in lacrimi si in plasma ;
' raportul concentratiilor lacrimo-plasmatice in T3 si T4 ;
' proportia de T3 in lacrimi ' raportata la suma hormonilor tiroidieni (permite evaluarea cantitatii de T4 care a fost deiodat in T3).
Discutia rezultatelor :
In lichidul lacrimal, nilul T4 a -fost gasit aproape de cel plasmatic, pe rind nilul T3 in lacrimi este de aproape 20 de ori mai mare decit in plasma. Cea mai mare parte din T3 provine din T4 prin monodeiodare tisulara. S-a studiat daca celulele epiteliale conjunctivale sint responsabile de deiodarea T4 in T3. Pentru aceasta s-au prelevat celule conjunctivale prin raclaj, s-au incubat la 37A°, dar nu s-a produs nici o transformare T4 in T3 decelabila.
Este deci probabil ca deiodarea lui T4 are loc in tesuturilo retroocularc musculare sau grasoase, in timp ce deiodarea lui T3 este aproape nula.In disfunctiile
tiroidiene tratate :
' nilele plasmatice s-au normalizat in hipotiroidiir iar in hipertiroidii in jur de 2/3 ;
' nilele lacrimale nu au fost intotdeauna influentate de tratament, mai frecnt intilnindu-sc nile de T3 si T4 inferioare normalului in hipotiroidii;
' parametrii lacrimo-plasmatici (raporturile intre valorile lacrimale si plasmatice) au prezentat :
» usor deficit al nilului hormonal in lacrimi fata de plasma la subiecti normali ;
» balanta net crescuta la hipertiroidieni;
» balanta net scazuta la hipotiroidieni.
Aceste valori patologice inregistrate la parametrii lacri-moplasmatici, in timp ce nilele hormonale plasmatice s-au normalizat prin tratament, indica o hiperimpregnare tisulara retroorbitaia in hipertiroidii si o hipoimpregnare in hipotiroidii, mai greu decelabile prin studiul izolat al nilelor lacrimale, decit prin cel al parametrilor lacrimo-plasmatici.
Concluzii :
Studiul exoftalmiilor de etiologie dirsa evidentiaza citeva caracteristici biologice interesante asociate hipertrofie! tesuturilor retroorbitare grasoase, musculare sau tumorale.
Hipertrofia tesutului grasos apare ca factor tisular esential in meolismul hormonilor tiroidieni, asociata modificarilor foarte sensibile ale parametrilor lacrimo-plasmatici. Ea este insotita de o scadere considerabila a balantei lacrimo-plasmatice, cel mai adesea prin scaderea raportului T3 L/P, uneori si a lui T4 L/P. Cele 2 scaderi se pot intilni si asociate. Prin aceasta se poate concluziona ca in tesuturile retrooculare se produce o degradare accentuata a T3 si/sau T4.
Hipertrofia musculara pare a aa efect inrs. Ea este insotita ac o balanta lacrimo-plasmatica crescuta. Nile T3 si T4 crescute lacrimal indica faptul ca degradarea T3 si T4 sint local scazute, intrucit raportul T3/T3 + T4 ramine normal. Nilele lacrimale T3 si T4 sint crescute paralel cu intensitatea exoftalmiei.
Procesele tumorale sint caracterizate printr-o scadere foarte importanta a T4 in lacrimi, datorita pe de o parte deiodarii crescute de T4 in T3 (T3 in lacrimi este foarte crescut), dar pe de alta parte datorita unei cai meolice ' probabil specifica tesuturilor tumorale. Balanta lacrimo-plasmatica este accentuat negativa, ceea ce arata ca T3 lacrimal nu este in raport echimolecular cu T4 care dispare.
Determinarea conjugata a nilelor lacrimale si plasmatice de T3 si T4 prezinta si interes diagnostic, in special in exoftal-miile cu hipertrofie grasoasa (sindromul lui De Saint Ys) cu bilant plasmatic normal. Mai mult, se clarifica fiziopatologia acestor exoftalmii, sugerind existenta unei modificari in meolismul hormonilor T3 si T4 in tesuturile perioculare (51).
NA : Cita competenta i s-ar atribui oftalmologului doct in aceasta problema, intr-un ideal consult interdisciplinar cu endocrinologul!
