Hipolacrimia este o afectiune frecvent intilnita in numeroase cazuri patologice. Hipolacrimia se caracterizeaza prin
insuficienta secretiei lacrimale, cel mai adesea bilateral, obiectivata prin testul Schirmer.
Break-up time (BUT = timpul de ruptura a filmului lacrimal) test calitativ al silitatii filmului lacrimal, permite sa se aprecieze mai bine hipolacrimia : insuficienta de secretie apoasa si mucinica, tulburare de etalare a filmului lacrimal.
Batrinetea nu este singurul factor in cauza. Etiologiile hipolacrimilor sint numeroase : in majoritatea cazurilor este vorba de o leziune dobindita.
Medicamentele sint la originea unui anumit numar de hi-polacrimii. Tratamentele prelungite cu atropina, medicamentele psihotrope pot sa provoace in timp o hiposecretie lacrimala.
Alte cauze destul de frecvente sint cele mecanice (arsuri, nt, trahom, inflamatii cronice sau acute) dar hipolacrimia poate sa surna in cursul maladiilor generale ce se acompaniaza cu atingerea glandelor lacrimale.
Consecinta hipolacrimiei este o modificare a filmului lacrimal, care nu mai poate asigura toate functiile sale fiziologice si in special adezitatea la microlozitatile epiteliului cornean. Corneea este mai putin bine protejata si gratatea complicatiilor uneori grave ale corneei este de temut ; acestea sint keratitele si keratoconjunctitele prin uscaciunea oculara, in stare normala, filmul lacrimal este sil. EI poseda numerosi constituenti dintre care mucopolizaharidele prezinta proprietati mucinice.
Mucinele sint substante gelatinoase, seoase sau filante. Unele asigura lubrefierea intercelulara, iar altele coeziunea conductelor. In cursul hipolacrimiei exista alteratii ale filmului lacrimal ; el isi pierde calitatile sale fundamentale, intre care si adezitatea la epiteliul cornean (53).