Apa marii este detinatoarea unor virtuti si disponibilitati terapeutice cunoscute si valorificate inca din Antichitate.In decursul istoriei medicale a omenirii, numerosi medici au studiat cu deosebit interes acest agent terapeutic natural care este apa de mare.
Tratamentele cu apa de mare erau practicate de chii egipteni, chinezi, indieni si greci. In multe traditii si mitologii, marea reprezinta un simbol dinamic al vietii, acest mediu natural fiind din anumite puncte de dere un loc al nasterilor, al transformarilor si al renasterilor.
Chiar si cel mai mare filosof al Antichitatii, Platon, spunea ca marea spala toate relele omului\".
Baile in mare calesc organismul, imbunatatesc circulatia sangelui (mai ales pe cea noasa), tonifica pielea si muschii.In epoca moderna, datorita instigatiilor cu caracter interdisciplinar intreprinse in acest domeniu, au putut fi demonstrate si rificate experimental proprietatile terapeutice ale climatului marin, in general, si ale apei de mare, in special.
Medicina marii, cu elementele sale tonifiante, cu microclimatele sale, reprezinta o terapie naturala cu multiple posibilitati de vindecare a diferitelor afectiuni.
Cura heliomarina exercita efecte dintre cele mai benefice asupra organismului uman, si anume :
- contribuie la ridicarea tonusului psihic si fizic;
- ajuta in mod substantial la calirea organismului, ca si la revigorarea sa prin helioterapie, bai in mare si talasoterapie;
- are un efect benefic in profilaxia a numeroase boli la copii, contribuie in cazul acestora la intarirea sistemului imunitar si la stimularea cresterii in inaltime;
- amelioreaza afectiunile respiratorii cronice datorita inspirarii aerosolilor marini;
- influenteaza in mod pozitiv vindecarea bolilor
reumatice inflamatorii cronice, mai ales poliartrita cronica evolutiva, ce afecteaza in special articulatiile mici ale mainilor si picioarelor.
Apa de mare are un continut complex de saruri (sodiu, potasiu, calciu, brom, rubidiu, litiu s.a.m.d.), acizi organici, substante radioacti, oligoelemente (zinc, titan, magneziu, cobalt, crom), microorganisme (fitocton, zoocton) ce secreta substante antibiotice, bacterio-statice si antivirale, care au un rol important in redobandirea si mentinerea sanatatii organismului uman. La contactul pielii cu apa marii, o parte din
minerale si oligoelemente trarseaza bariera cutanata actionand benefic asupra functionarii tuturor celulelor corpului.
De asemenea, apa de mare contine proteine si
vitamine furnizate de algele marine, pe langa iod si sare, doua antiseptice naturale foarte eficiente in anumite afectiuni cutanate.
Efectele terapeutice ale factorilor marini (apa de mare, aerosolii, atmosfera incarcata cu ioni negativi) se concretizeaza prin stimularea nutritiei celulare, printr-o revigorare generala si prin imbunatatirea asimilarii substantelor minerale.
Baile marine au un efect tonifiant asupra circulatiei sangvine si limfatice si favorizeaza eliminarea toxinelor din organism prin cresterea cu 10-l5% a meolismului.
Apa de mare are efecte antiinflamatorii si intensifica meolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor, calciului si fosforului.
Deosebit de reconfortante sunt dusurile cu apa de mare, baile calde sau masajele, care se pot efectua in oricare dintre statiunile balneoclimaterice de pe Litoralul romanesc.
Utilizarea apei de mare si a fortei valurilor (talaso-terapie) este indicata si in afectiunile ginecologice cronice, in boli de piele, in alergii cutanate sau in anumite afectiuni neurologice.
Cura heliomarina este contraindicata in cazuri de :
-
insuficienta cardiaca;
- hipertiroidism;
- insuficienta renala si nefrite cronice;
- bolile sistemului nervos central, boli psihice si nevroze;
-
tuberculoza in fazele evoluti.In cadrul terapiilor care se pot face la mare, talaso-terapia ocupa un rol important, atat pentru efectele sale terapeutice, cat si de relaxare. Talasoterapia reprezinta un complex de metode si mijloace terapeutice oferite de climatul maritim si de baile in mare, utilizate in scop profilactic, curativ si de recuperare functionala.
Marea Neagra ofera conditii climatice si terapeutice favorabile pe toata lungimea tarmului romanesc, de 245 km. cu apa de adancime mica in dreptul plajelor, ceea ce favorizeaza o buna penetratie si retentie a radiatiei solare, media temperaturii estivale a apei marii fiind de 21-24 A°C. in zona sudica a Litoralului, la Mangalia, sub apa marii, ca si pe uscat se gasesc numeroase izvoare de apa minerala sulfuroasa, bicarbonatata, sodica, hipotermata si mezotermala (21-28 A°C).
Talasoterapia actioneaza asupra corpului prin componentii chimici ai apei de mare, prin factorul termic (temperatura minima admisa in talasoterapie este de 15 A°C pentru adulti si 18 A°C pentru copii) si prin factorul mecanic (valurile si presiunea hidrostatica, ce influenteaza direct circulatia periferica noasa si neuroreceptorii periferici). Indicatiile talasoterapiei sunt
tulburari de crestere la copii, boli dermatologice, alergodermii (eczeme, urticarie, prurigo, neurodermita), boli ale aparatului respirator,
bronsita cronica.
Prima lucrare stiintifica de hidroterapie publicata in Romania ii apartine lui Gheorghe Baiulescu si e intitulata Hidroterapia medicala (1904). Ulterior, Marius Sturza a fost cel care a pus bazele metodologiei stiintifice de hidroterapie.
Pielea este un important organ neuroreceptor si, in consecinta, o vasta suprafata reflexogena, pe acest fapt bazandu-se metodele aplicate in hidroterapie.
Apa actioneaza asupra organismului uman atat prin stimuli termici, cat si prin cei mecanici sau chimici.
Oamenii au trait acuri de-a randul intr-o intima comuniune cu natura si au invatat sa-si gaseasca in ea atat cele necesare traiului, cat si remediile utile pentru a rezista in fata bolilor si pentru a se mentine sanatosi. Asa s-a ajuns la folosirea unor te ca agenti terapeutici, a produselor apicole, a izvoarelor tamaduitoare, a marii sau a muntelui. Toti acesti factori naturali alcatuiesc in esenta terapiile naturale sau alternati, care au rezistat probei timpului.
