Acest grup de
tulburari include:
(A). Dissomniile: stari primar psihogene, in care tulburarile predominante afecteaza cantitatea, calitatea sau durata somnului, datorate cauzelor emotionale, de ex.:insomnia, hipersomnia si tulburarea ritmului somn-veghe.
(B). Parasomniile: evenimente episodice anormale ce apar in timpul somnului, care in copilarie sunt in principal corelate cu dezvoltarea copilului, in vreme ce la adult ele sunt predominant psihogene, de ex.: somnambulismul, terorile nocturne si cosmarurile.
Aceasta Sectiune include numai acele tulburari care apar in timpul somnului in care cauzele emotionale sunt considerate a fi un factor primar. Tulburarile somnului de origine organica, cum ar fi sindromul Klein-Levin (G47.8) sunt codificate in capitolul VI
(G47.-). Tulburarile non-psihogene ale somnului, inclusiv narcolepsia si catalepsia (G47.4) si tulburarile ritmului somn-veghe (G47.2) sunt deasemenea cuprinse la cap.VI, ca si apneea de
somn (G47.3) si tulburarile de miscare episodice care includ mioclonusul nocturn (G25.3). In final, enuresisul (F98.0) este listat impreuna cu alte tulburari emotionale si comportamentale cu debut specific in copilarie si adolescenta, in vreme ce
enurezisul nocturn primar (R33.8), ce este considerat a fi datorat unei intarzieri in maturitia controlului vezical in timpul somnului este cuprins in cap. XVIII la simptomele ce implica sistemul urinar.
In multe cazuri, o tulburare a somnului este unul din simptomele unei alte tulburari, fie mentale, fie somatice. Chiar cand o tulburare specifica a somnului pare sa fie independenta clinic, un numar de factori asociati psihiatrici experientasau somatici pot contribui la aparitia sa. daca o tulburare a somnului la un anumit pacient este o stare independenta sau doar una din trasaturile altei tulburari (clasificata altundeva, in cap.V sau la alte capitolE), este un fapt care trebuie determinat in timpul consultatiei pe baza aspectelor sale clinice si a cursului evolutiei, precum si pe baza consideratiilor si prioritatilor terapeutice. In orice imprejurare, ori de cate ori tulburarea somnului este una din acuzele predominante ale pacientului trebuie pus un diagnostic de tulburare de somn. In general, este totusi preferabil de a lista diagnosticul unei tulburari specifice de somn impreuna cu multe alte diagnostice pertiente pentru a descrie adecvat psihopatologia experientasau patofiziologia implicata in cazul dat.
Exclude: tulburarea (organicA) de somn (G47.-).
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor