Este normal ca prescolarii si copii mai mici sa exprime un grad de anxietate in cazul separarii sau a amenintarii cu separarea de persoanele de care sunt atasate. Tulburarea tip anxietate de separare trebuie diagnosticata doar cand frica de separare constituie focalizarea anxietatii, si cand o astfel de anxietate apare in primii ani de viata. Se diferentiaza de anxietatea de separare normala cand exista un grad de severitate neobisnuit (statistiC) (inclusiv cu persistenta anormala dupa perioada de varsta obisnuita, si cand este asociata cu probleme semnificative de functionalitate sociala. In plus, diagnosticul necesita lipsa unei perturbari generalizate a dezvoltarii comportamentului de functionare; daca exista, trebuie luat in considerare un cod de la F40-F49. Anxietatea de separare ce apare la o varsta comportamental neadecvata (de exemplu, in adolescentA) nu trebuie codificata aici decat daca reprezinta o continuare anormala a anxietatii de separare adecvata comportamental.

INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Trasatura diagnostica cheie este focalizarea de anxietate excesiva pe separarea de acele persoane de care copilul este atasat (de regula parinai sau alti membrii de familiE) care nu este parte a unei anxietati generalizate in situatii multiple. Anxietatea poate lua urmatoarele forme:

(A). Preocupare si ingrijorare nerealista ca persoanelor de care este atasat li se poate intampla ceva rau, sau ca vor pleca si nu se vor mai intoarce:

(B). Preocupare si ingrijorare nerealista ca se poate intampla ceva neasteptat, de exemplu ca el (copiluL) sa fie rapit, sa se piarda sau sa fie internat in spital, sau omorat, ceea ce il va desparti de persoanele la care tine;

(C). Opozitie sau refuz permanent de a merge la scoala din cauza fricii de separare (mai curand decat teama de unele evenimente ce s-ar produce la scoalA);

(D). Opozitie permanenta sau refuz de a merge la culcare daca nu este in apropierea persoanei (persoaneloR) de care este atasat;

(E). O teama persistenta si neadecvata de a ramane singur, sau fara prezenta persoanelor de care este atasat, acasa si in timpul zilei;

(F). Cosmaruri repetate avand ca tema separarea;

(G). Aparitia repetata a simptomelor somatice (greata, dureri de stomac, de cap, vomitismente, etC) cu ocazia separarii de persoana de care este atasat, cum ar fi, plecatul la scoala;

(H). Disconfort excesiv si recurent (manifestat prin anxietate, plansete, tipete, lamentari, apatie sau retragere socialA) la anticiparea sau in timpul (sau imediat dupA) separarii de persoana de care este atasata.

Multe situatii care implica separarea implica deasemenea si alti potentiali stressori ca sursa a anxietatii. Diagnosticul se bazeaza pe demonstrarea ca elementul comun ce amorseaza anxietatea in situatii variate sunt circumstantele de separere de persoana de care copilul este atasat in mod special. Aceasta apare probabil de obicei in relatie cu refuzul de a merge la scoala (sau "fobia") care insa reprezinta adesea, dar nu intodeauna (mai ales in adolescentA), anxietate de separare. Refuzul de a merge la scoala ce apare in adolescenta nu trebuie codificat aici, decat daca el este o functie primara a anxietatii de separare, si daca aceasta anxietate a existat in mod anormal in timpul perioadei prescolare. Numai daca aceste criterii sunt intrunite sindromul poate fi codificat intr-una din categoriile din F93 sau de la F40-F48.

Exclude: tulburari ale dispozitiei (afectivE) (F30-F39); tulburari nevrotice (F40-F49); tulburarea anxios-fobica din copilarie (F93.1); tulburarea de tip anxietate sociala a copilariei (F93.2).

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor