Farmacodependenta
"Stare psihica si cateodat fizica rezultand din interactiunea dintre organismul viu si un medicament, caracterizandu-se prin modificari de comportament si prin alte reactii care contin totdeuna o pulsiune de a lua medicamentul fie continuu, fie periodic pentru a regasi efectele psihice si cateodata de a evita starea de rau a privatiunii".
Farmacodependenta se refera la prizele de droguri ilicite si de substante medicamentoase deturnate de la utilizarea lor terapeutica curenta si chiar a unor substante pentru care nu exista nici o interdictie legala ca si cafeaua si nicotina.
Ansamblul fenomenelor de dependenta sunt subdivizate in: obisnuinta (sau dependenta psihicA) si toxicomania propriuzisa sau starea de dependenta fizica, adesea asociata cu fenomenul de toleranta si aparitia sindromului de sevraj la oprirea administrarii substantei.
Dependenta psihica obisnuinta este o stare mentala caracterizata prin impulsiunea care solicita consumul periodic sau continuu a unui drog in scopul de a crea o placere sau o anulare a tensiunii intrapsihice.
Toleranta este o stare de adaptare a organismului la o substanta care se manifesta prin necesitatea de a creste dozele pentru obtinerea acelorasi efecte sau efectul scade daca se mentine constanta cantitatea.
Dependenta fizica corespunde uor exigente ale organismului prin care acesta necesita, in vederea asigurarii unui eventual echilibru, aportul regulat al unei molecule chimice exogene. Aceasta dependenta este obiective prin aparitia sindromului de sevraj (abstinent ace survine la oprirea sau privatiunea consumului de substanta generatoare de dependentA).

Epidemiologie

Ratele de farmacodependenta sunt mai mari in zonele periferice defavorizate ale oraselor mari. Grupul cel mai vulnerabil il reprezinta adolescentii in anii terminali de liceu cu o pondere mai mare sub 20 de ani. O alta categorie vulnerabila este a indivizilor care nu au o ocupatie, a somerilor, a indivizilor care nu au locuri de munca fixe si a celor cu studii intrerupte.
Familia de origine joaca un rol important in propensiunea spre consum de drog in special in situatiile in care exista alcoolism (in special tataL) dezechilibru in atmosfera familiala printr-un tata absent sau violent sau cu o mama rigida sau posesiva, sau daca familia este dezorganizata prin separarea parintilor.
Cauzele abuzului de drog
Determinismul consumului de drog este pluricauzal. Factorii cei mai importanti sunt:
- inabilitatea de copping cu probleme zilnice

- sensation seeking

- impulsivitate

- disponibilitatea drogului

- personalitatea vulnerabila

- personalitatea antisociala borderline

- presiunile sociale de a consuma drogul pentru a atinge statutul grup
Factorii farmacologici devin importanti cand s-a ajuns la consum constant de drog.
Disponibilitatea
Caile prin care se ajunge la consum de drog sunt:
- calea iatrogena prin prescriere de medicamente cu calitati de drog in scop terapeutic de catre medici, fara un control ulterior al consumului pacientului
- calea procurarii libere fara reteta a unor substante inductoare de modificari psihologice agreabile.
- vulnerabilitatea structurala a unor adolescenti care incep prin a "experimenta" din curiozitate si sfarsesc prin a deveni dependenti.

Motivatia conduitelor toxicomane (Guelfi, 1987)

- curiozitate la adolescentul cautand senzatii noi

- atractia exersata de placerea interzisa

- fascinatia legata de perceptia pericolului potential

- conotatia antisociala

- evadarea

- cautarea naiva a unei comuniuni

- caracter de promovare
- cresterea performantelor intelectuale sau a capacitatilor de creativitate artistica
- nevoia de afirmare narcisica
- dificultatea de a tolera orice frustrare pentru unii din subiecti.
Drogul este o substanta capabila sa modifice dispozitia afectiva, constiinta de sine si raportarea fata de lume a individului, imediat dupa ingestie/ administrare. Din cele ma sus rezulta ca anumite categorii de sunbstante psihotrope au valente de drog prin realizarea imediata a "starii de bine".
Drogurile pot apartine celor trei mari categorii de substante psihotrope: psiholeptice, psihoanaleptice si psihodisleptice.
Prezenta unui model maladaptativ al consumului de substante conduce la afectare sau suferinta clinica semnificativa manifestata prin trei (sau mai multE) din urmatoarele aspecte care apar oricand in aceeasi perioada de 12 luni.
(1) Toleranta definite prin oricare din urmatoarele:
A). Nevoia de o crestere marcata a cantitatii de substante pentru realizarea intoxicatiei sau a efectului dorit.
B). Marcata diminuare a efectului prin continuarea consumului cu aceeasi cantitate de substanta.
(2) Sevrajul manifestat prin urmatoarele:
A). indromul de sevraj caracteristic pentru substanta respectiva
B). Aceeasi substanta (sau una inrudiatA) amelioreaza sau evita simptomele de sevraj.
(3) Substanta este adesea luata in cantitati mai mari sau pe o perioada mai lunga decat s-a intentionat
(4) Exista o dorinta persistenta sau un efort fara success de a suprima sau de a controla consumul de substanta.
(5) Foarte mult timp este cheltuit in activitati necesare pentru obtinerea substantei
(6) Activitati importante profesionale, sociale sau recreationale sunt intrerupte (neglijatE) datorita consumului de substanta.
(7) Consumul de substanta este continuat in ciuda cunoasterii efectelor psihice sau somatice (persistente, recurente sau exacerbatE) cauzate de substante.

I. PRODUSII SEDATIVI AI SNC - PSIHOLEPTICELE

1. Opiaceele
Termenul de opiacee se aplica opiumului si derivatilor sai (morfina, codeina, heroinA) precum si morfinomimeticelor de sinteza cu actiune antalgica: pethidina (DolosaL), dextromoramid (PalfiuM).Ansamblul acestor substante este cunoscut si sub numele de stupefiante din cauza efectelor clinice asociate efectului antalgic.
Opiumul este un extract - suc vegetal - din capsulele de mac (papaverum somniferum albuM). Poate fi mancat sau fumat. Heroinomanii folosesc opium ca produs de substitutie. Amestecul de opium cu marijuana favorizeaza rapid dependenta fizica precum si trecerea spre produsi mai incisivi.
Morfina reprezinta principalul alcaloid extras din opium. Modul de administrare este subcutanat, intravenous, intramuscular. Proprietatile sale antalgice au facut ca preparatul sa fie folosit in medicina. Substantele morfinomimetice de sinteza (Palfium si DolosaL) si analgeticele centrale cu actiune inrudita (FortraL) sunt folosite in present ca substante de substitutie.
Heroina (DiacetylmorfinA) a fost descoperita in 1874. Este unul din drogurile care antreneaza dependenta cea mai intensa atat psihica cat si fizica. Modul de administrare este pe cale intravenoasa si mai rar subcutanat sau in inhalatii nazale. Exista doua feluri de heroina: heroina bruna amestecata cu cofeina si heroina alba legata de lactoza, bicarbonate, manitol, aspirina sau chiar stricnina.
Cantitatea zilnica consumata este de aproximativ 1 gram in 2 pana la 5 injectii/zi. Dependenta se instaleaza la 3 - 4 injectii intravenos/zi.
Intoxicatia acuta. Injectia intravenoasa de heroina produce o senzatie violenta, imediata (flasH) de placere intensa si caldura traita intr-o dispozitie afectiva euforica, adesea comparata de toxicomani cu orgasmul.
Euforia persista cam 3 - 6 ore dupa disparitia flash-ului sub forma de bina general cu detasare de realitate. Obiectiv apare mioza (contractia pupilarA) care este un semn orientativ fundamental.
Sindromul de sevraj la opiacee survine la 6 - 8 ore de la ultima priza de heroina la un toxicoman dependent, atinge maximul in 2 - 3 zile si dispare in 7 - 10 zile.
Sindromul de sevraj seamana cu un tablou pseudo-gripal constand in lacrimare, rinoree, transpiratii, frisoane, cascat frecvent, dureri abdominale, dureri la nivelul regiunii lombare si a membrelor, insomnie si chiar hipertermie.
Supradozarea opiaceelor poate surveni imprevizibil sau in scop suicidar. Tabloul clinic se asocieaza cu coma si deprimare respiratory cu risc vital prin stop respirator. Tabloul este rapid reversibil la o injectie intravenoasa a unui antagonist morfinic ca Nalorphina in doza de 0,4 - 1 mg.

Complicatiile toxicomaniei la opiacee

1). Complicatii infectioase - din cauza administrarii intravenoase exista risc de septicemie cu germeni anaerobi, abcese cuatanate, HIV etc.

Tratament:

Creste criza - solicita direct medicului heroina

- acuza o boala dureroasa

- supradozarea duce la un tratament medicamentos
- complicatiile acute duc la tratamente de specialitate.
2). Complicatii pulmonare - embolii pulmonare septice de origine endocarditica, edem pulmonar acut prin supradozare, pneumonii de aspiratie etc.

Sevraj planificat

- managementul psiho, regimul drogului, relatia terapeutica
- viteza sevrajului - discutata cu pacientul pentru - a fi cooperant
- a nu prelungi dependenta
- la doze mici tratamentul simptomatologic pentru crampe musculare, diaree, anxietate, insomnie Diphenoxylat + Benzodiazepine (3 zilE), 2 tablete/6ore in prima zi si 1 tableta/6ore a doua zi.
- la doze mari inlocuirea cu Methadona - sevrajul e aproximativ la fel de potenta la grmaj echivalent, dar T1/2 in crestere (1-2/zI)
- tratamentul *** Clonidina 20 - 40mg/zi Naltrexona.
3). Complicatii cerebrale - legate de supradozare ca:

1). edem cerebral;

2). encefalopatie postanoxica

3). Neuropatii periferice

4). Poliradiculonevrite.

*** terapeutice

- constientizare, preocupare pentru altii (social skileS).
4). Complicatii renale - glomerulonefrite asociate heroinei, nevropatii tubulo-interstitiale acute.
5). Complicatii digestive - afectarea hepatica, constipatie pana la ocluzie intestinala acuta.
6). Complicatii cutanate - leziuni in raport cu intepaturile
7). Complicatii endocrine - oligomenoree, amenoree
8). Complicatiile posihiatrice constau in tulburari datorita degradarii relationale si sociale progresive si sindromul deficitar.
Sindromul deficitar consta in inertie fizica si psihica, reducerea activitatii, astenie, incetinire, saracie intelectuala, tulburari amnezice, indiferenta afectiva. Sindromul deficitar este agravat in cursul sevrajului.

Hipnoticele barbiturice

Preparatele hipnotice barbiturice pot antrena o dependenta psihica si fizica considerabila.Toxicomania barbiturica apare predominant la femei de varsta mijlocie care initial cauta un somn artificial ca refugiu in anxietatea lor nevrotica.Exista tendinta de crestere a dozelor vesperal, apoi de multiplicare a acestora si in cursul zilei.
Deseori, apare asocierea cu tranchilizante, alcool sau cu amphetamine ducand la politoxicomanie.
Modul de administrare principal este cel oral dar se poate recurge si la injectii intravenoase.
Toleranta rapida este conditionata de accelerarea degradarii moleculelor la nivel hepatic prin activarea sistemelor enzimatice continute in microzomii celulelor hepatice de catre barbiturice.
Risc: toleranta se dezvolta efectele sedative mai mari decat efectele deprimante ale sistemului nervos central care duc la supradoze fatale.
Intoxicatia acuta se aseamana cu intoxicatia alcoolica si se mai numeste si" betie barbiturica".
La doze mici exista un efect paradoxal prin rezistenta la efectul sedativ. Efectul paradoxal consta in dezinhibitie psihomotorie, iritabilitate, labilitate emotionala, logoree. Tabloul ebrios este realizat prin lipsa de coordonare motorize, dizartrie, alterarea capacitatii de concentrare a atentiei, tulburari de memorie. In raport cu efectul dezinhibitor pot aparea tulburari de conduita sexuala si impulsiuni agresive in special daca se asociaza si intoxicatia alcoolica.
Sindromul de sevraj survine in 12 ore - 3 zile. Sevrajul brutal este foarte periculos existand rirsc virtual. Se realizeaza un tablou asemanator sevrajului alcoolic din care lipsesc tremuraturile.
Sindromul de sevraj de mica intensitate consta in stare de rau general cu anxietate si iritabilitate, tulburari neurovegetative ( tahicardie, transpiratii, hipotensiune ortostatica, greturi si uneori cresteri ale tensiunii arterialE).
Sindromul de sevraj mai intens se caracterizeaza printr-un tablou confuzo-oniric insotit de tulburari neurovegetative, mioclonii, uneori crize convulsive (de tip grand maL). Cand survin astfel de crize se injecteaza diazepam intravenous si fenobarbital.

Complicatiile toxicomaniei barbiturice

Intoxicatia acuta masiva duce la coma cu deprimare respiratorie de origine centrala. In consumul cronic complicatiile sunt de ordin psihic si comporatmental. Pot surveni stari confuzionale.
Sindromul deficitar apare mai frecvent si mai rapid decat la opiacee si seamana ca tablou clinic cu sindromul deficitar dat de consumul cronic de opiacee.
Hipnoticele nonbarbiturice sunt in mai mica masura prdispozante spre toxicomanie fata de barbiturice.
Tranchilizantele. Grupa denzodiazepinelor dar si meprobamatul (carbamaT) poate duce la toxicomanie. Exista adesea asociatii cu barbituricele, alcoolul si chiar cu opiacee. Dependenta psihica foarte frecventa se insoteste mai rar de fenomene de toleranta.
Sindromul de sevraj poate aparea in caz de prize de doze mari, dar si in cazul dozelor mici.
II. PRODUSI STIMULANTI AI SISTEMULUI NERVOS CENTRAL-PSIHOANALEPTICELE
1. Amfetaminele si substantele ingradite
Mult timp amfetaminele au fost utilizate in tratamentul asteniei si ca stimulante ale capacitatii intelectuale. Prin efectul lor anorexigen au fost folosite ca adjuvante in regimurile de slabire. Toxicomania amfetaminica este in prezent foarte raspandita.
Intoxicatie acuta se caracterizeaza prin stare de hipervigilitate cu expansivitate intelectuala si ritmica, faciliatatea initiativei, hiperactivitate motorie si sexuala, anorexie, ambesnta senzatiei de oboseala. In intoxicatia acuta predomina actiunea simpaticomimetica ca tahicardie, midriaza, cresteri ale tensiunii arteriale, transpiratii, frisoane, greturi, vomisment, uneori diaree. Insomnia este bine suportata, chiar cautata la inceput ulterior conduce la consum exesiv de barbiturice. Intoxicatia masiva se manifesta prin delir paranoid, idei de referinta, anxietate, agresivitate, ostilitate, uneori stare confuzo-onirica cu labilitatea afectelor si comportament violent. Supradozarea implica risc vital prin stop cardiac.
Sindromul de sevraj se instaleaza in 3 zile de la orpirea consumului de substanta. Se asociaza cu dispozitie depresiva cu idei de suicid, oboseala marcata, somn perturbat cu activitate onirica crescuta. Tulburarea de somn, depresia si iratabilitatea pot dura saptamani sau chiar luni.
Complicatii
Intoxicatia cronica poate imbraca forma unei psihoze paranoide cu delir de referinta, halucinatii, pseudohalucinatii, eventual organizate in automatism mental. Exista uneori un comportament violent. Mai pot aparea ca si complicatii tulburare cronica de somn, slabire persistenta si un potential convulsivant serios.
Sindromul deficitar este asemanator cu cel al opiaceelor.
2. Cocaina este un alcaloid extras din frunzele de coca - arbust din America de Sud (ColumbiA). Dupa extragere se prezinta ca o pulbere alba, care adesea este amestecata cu zahar, anestezice locale sau cu amfetamine.
Modul de administrare este prin prize nazale, uneori cocaina mai putand fii administrate subcutanat pe cale intravenoasa cand este asociata cu heroina.
Dependenta este mai mult psihica decat fizica. Pot fi prezente fenomene de toleranta.
Intoxicatia acuta se caracterizeaza prin: senzatie de euforie si incredere acompaniata de sensibilitate crescuta la stimuli senzoriali.Se mentioneaza adesea un effect aphrodisiac. Durata intoxicatiei este mai scurta decat a amfetaminelor.In peripada de trecere a intoxicatiei pot surveni anxietate, iritabilitate, oboseala, depresie.
Supradozarea, complicatiile, problemele diagnostice sunt comparabile cu cele ale amfetaminelor. Nu apare sindrom de sevraj propriu zis.
De semnalat ca si complicatie tardiva anosmia data de eroziunea mucoasei nazale in caz de inhalare cronica ( sinuzita, sangerari, perforarea septului nazaL).

III PSIHODISLEPTICELE

Psihodislepticele sunt produsi care perturba activitatea psihica.
1. Hasisul provine din Canabis Indica - o canepa care se sezvolta in zone tropicale(canepa din zonele temperate are doar proprietati textilE).
Sunt utilizate frunzele si varfurile inflorite ale tijelor care sunt uscate si apoi faramitate sau rulate.
Cannabis este considerat un drog minor (usoR) care secreta o rasina cu proprietati psihotrope numita hasis.
Hasisul este in general fumat amestecat cu tutun sub forma de tigarete sau in pipe mici (chiloM). Hasisul poate fi amestecat si cu opiacee sau poate fi mancat sub forma de preparate de patiserie (prajituri, dulceata etC). Pricipiul active este THL (delta-9- tetra-hidro-cannabinoL). Uleiul de cannabis este cel mai bogat in THL (60%).
Tigarile au o concentratie variabila de la 1 mg la 40mg de unde si efecte foarte diferite.
Experienta consumului de hasis este plasata in adolescenta. Consumul cel mai raspandit este cel ocazional. Nu apare farmacodependenta daca cannabisul este consumat singur.
Intoxicatia acuta este in functie de doza si de personalitatea subjacenta a individului. Tipic semnele apar la inceputul inhalarii si ating maximul intr-o jumatate de ora. Atenuarea are loc in 3 ore. Efectele sunt mai prelungite in cazul ingestiei de hasis. Starea indusa de cannabis este de destindere si euforie cu intensificarea subiectiva a perceptiilor si cu o sensatie de incetinire, (dilatarE) a timpului. Se poate asocial depersonalizarea si derealizarea uneori cu halucinatii. Alte simptome ale intoxicatiei acute sunt tahicardie, injecterea conjunctivala, stimularea apetitului si uscaciunea gurii. In unele situatii poate aparea perturbarea coordonarii motorii asemanatoare ebrietatii.
Starea de excitatie euforica este in general urmata de o stare de torpoare si de somnolenta.
Complicatiile apar in cazul unor personalitati fragile prin manifestari anxioase, chiar atacuri de panica, cefalee, vertij, cu delir paranoid si conduita agresiva.
Sindromul de sevraj la cannabis nu se cunoaste.
Sindromul deficitar poate aparea in cazul intoxicatiei cronice si este comun tuturor substantelor psihoactive.
2. Halucinogenele (prezinta un nucleu indolic si o structura asemanatoare serotonineI).
Substante naturale halucinogene pot fi gasite in diferse plante sau ciuperci de exemplu peyotl al carui alcaloid este mescalina si ciupercile mexicane al caror alcaloid active este psilocybina. Dintre subsatantele de sinteza cel mai cunoscut este LSD (dietilamida acidului lysergiC).
Din punct de vedere social a existat o "miscare psihedelica" prin care se recurgea la halucinogene ca mijloc de experienta mistica sau scop de stimulare a creatiei artistice.
Halucinogenele nu dau dependenta fizica si nici toleranta. Dependenta psihica este moderata. Halucinogenele sunt consumate per os.
Intoxicatia acuta este denumita de toxicomani "calatorie". Primele semne apar la jumatate de ora dupa ingestie, precedate de simptome neurovegetative si dureaza intre 4-24 ore. Tipul de personalitate a subiectului influenteaza derularea efectelor.
Apare o modificare a perceprtiilor pe fondul unei stari de vigilitate nealterata in sensul intensificarii subiective a acestora - a aparitiei de iluzii cu distorsiunea realitatii ambiante (exemplu vedere in culori asociata unui sunet intenS). Este deformata perceperea timpului. Tabloul clinic este unul feeric in care formele se fac si se desfac. Mai pot aparea hiperesrezie genitala si euforie. Uneori se produce o perturbare a coordonarii motorii cu dizartrie si accelerarea gandirii. Simptomele neurovegetative sunt: midriaza, tahicardie, palpitatii, tremuraturi, transpiartii, tulburari de vedere.
Complicatii. Tonalitatea afectiva ce acompaniaza priza de halucinogene poate fi uneori disforica cu anxietate. Poate aparea de personalizarea insotita de teama de "a nu innebuni" pot aparea idei de referinta, idei paranoide, uneori chira acte de auto si heteroagresivitate (raptus suicidar sau acces de violenta intensivA).

Sindrom de sevraj nu exista la halucinogene.

3. Solventii organici eter, tricloretilena, lipiciuri cu acetone, toluen, aurolac (in RomaniA).
Toxicomania la solventi organici apare la adolescenti si copii care provin dintr-un mediu socio-economic deteriorat. Utilizarea poate fi episoadica sau cronica. Dependenta este variabila, predominant psihica, dar si fizica cu prezenta tolerantei mai ales in cazul eterului.
Modul de utilizare este prin inhalare.
Intoxicatia acuta provoaca o stare de betie cu exaltare a dispozitiei si uneori exaltare intelectuala. Uneori se pot asocia greturi si cefalee. Poate apare uneori un sindrom confuz-oniric si chiar treceri la acte agresive.
Sindromul de sevraj din intoxicatia cronica cu eter poate sa se manifeste printr-o stare confuz-onirica asemanatoare cu delirium tremens.
Complicatiile pot fi: decadere fizica si psihica cu deterioare mentala in urma intoxicatiei cronice prelungite. Pot aparea complicatii toxice hematologice sau viscerale (ficaT). Moartea poate surveni prin asfixie in cazul in care subiectii adorm cu sacul de plastic mentinut pe fata.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor