Simptome: manifestari functionale resimtite subiectiv de pacienti si decelate prin anamneza.
Semnele: manifestari functionale si/sau organice ale bolilor, decelate in mod direct prin examenul clinic obiectiv.
Totalitatea simptomelor si semnelor coexistente la un moment dat inseamna tabloul clinic al unei afectiuni. Tulburarile functionale identificate prin anamneza si la examenul clinic obiectiv, fie pot pune diagnosticul de boala, fie constituie criterii de apreciere al stadiului de evolutie, a formei clinice si a prognosticului bolii (+raspunsul la tratament, inclusiv cel kinetiC).

Semnele si simptomele pot fi:

-specifice aparatului cardiovascular (palpitatiI);

-nespecifice (tuseA);

-de ordin general (edem, coloratia tegumenteloR).

Dispneea

Dispneea este un semn specific pentru aparatul cardiovascular. Reprezinta greutate in respiratie. Se clasifica astfel:
1).Dupa modul de aparitie si intensitate (4 gradE):
-dispneea la eforturi fizice mari (apropiate de cele efectuate de persoane normalE);
-dispneea de gradul II: apare la eforturi moderate;
-dispneea de gradul III: eforturi fizice mici;
-dispneea de gradul IV (de repauS): exacerbata de gesturi ale vietii cotidiene, astfel incat poate fi numita dispnee continua.
Dispneea este forma cea mai comuna de manifestare a insuficientei ventriculare stangi, rezultand cresterea presarcinii (hipertensiune intrapulmonarA). Acest tip de dispnee apare in stenozele mitrale sau aortice si in cazul hipertensiunii arteriale cu insuficienta ventriculara stanga sistematica.
2).Dispneea paroxistica: modul de aparitie este brusc, brutal la modificarea pozitiei corpului-trecere din ortostatism in clinostatism. Forma majora este edemul pulmonar acut, caracterizat prin dispnee intensa, continua cu ortopnee, cu stare de anxietate, tuse, expectoratie seroasa, spumoasa, aerata, uneori rozata, reprezentata de transsudat alveolar.
Dispneea paroxistica nocturna apare in insuficientele ventriculare stangi si se datoreaza cresterii presiunii vasculare intrapulmonare insotita de congestia venoasa a peretilor bronsici. Se datoreaza anastomozelor anatomice dintre venele circulatiei pulmonare si ale circulatiei sistemice, cu sau fara bronhospasm.
3).Dispneea acuta se asociaza cu anxietate, dureri toracice, tuse si sputa hemoptoica, rezultand diagnosticul de tromembolism pulmonar care se poate datora fibrilatiei atriale sau trombozelor venoase.
Staza venoasa cu defectele de coagulare pot duce la aparitia trombelor venoase.
4).Ortopneea este forma de dispnee ce nu permite bolnavului sa ia pozitia clinostatica (decubiT). Diagnosticul diferential in cazul ortopneei de cauze cardiace se pune cu ortopnee din bolile bronhopulmonare, obezitate, anemie, tulburari metabolice sau psihice.
5).Dispneea periodica apare la hipertensivi sau la coronarieni si consta in perioada de tahipnee, alternand cu perioade de bradipnee.

Oboseala

Oboseala (simptom generaL) este progresiva; apare la eforturi moderate si treptat la eforturi tot mai mici, fiind simptom caracteristic insuficientei cardiace globale. Se datoreaza debitului cardiac scazut cu deficit de irigare a muschiului scheletic.

Tusea

Tusea insoteste uneori dispneea. Tusea poate fi seaca sau productiva. Se insoteste de sputa caracteristica in edemul pulmonar acut, in stenoza mitrala, in tromembolismul pulmonar. Tusea nocturna este un semn de insuficienta ventriculara stanga; in cazul acestui simptom se realizeaza diagnosticul diferential cu cel din afectiuni respiratorii sau neurologice.

Hemoptizia

Hemoptizia este un semn nespecific. Poate avea grade variate de la o sputa rozata la una hemoptoica pana la gradul de sputa hemoragica. Se intalneste in edemul pulmonar acut. Insotita de junghi toracic si dispnee brusc instalata sugereaza un infarct pulmonar prin tromemboliza. Diagnosticul diferential trebuie realizat cu boli bronhopulmonare, bronsiectazii, neoplasme, tuberculoza sau cu sindroame hemoragipare (apar in tulburarile de coagularE).

Durerea toracica

Durerea toracica in cazul aparatului cardiovascular poate fi de origine cardiaca, aortica, pericardica.
Durerea coronariana este cea mai frecventa si cea mai caracteristica durere toracica (durere precordiala sau precordialgiE).
In angina pectorala de efort, durerea are sediu retrosternal, este de intensitate variabila, de la o simpla jena (senzatie de presiunE) pana la durere de tip constructiv (transfixianttraverseaza toracelE).
Pacientii descriu aceasta durere ca o "gheara care strange", o senzatie de presiune, greutate pe torace; "corset de fier ce inconjoara toracele si il striveste". Se descrie o senzatie de intepatura, arsura. Durerea este dificil de localizat; pacientii o arata cu toata palma.
Durata durerii este in general de cateva minute si dispare in repaus sau la administrarea de vasodilatatoare specifice, coronariene. In cazul infarctului miocardic acut, durerea este de o intensitate deosebita, socogena; dureaza peste 30 de minute, pana la ore sau zile; nu este calmata de nitroglicerina; poate fi ameliorata fara a disparea la administrarea calmantelor majore (morfinA). Durerii coronariene i se asociaza iradierea.
Iradieri caracteristice: umarul stang; marginea laterala stanga a gatului catre mandibula sau maxilar; urechea stanga; axila stanga; fata mediala a membrului superior stang cu intensificari in bratara la nivelul cotului sau a pumnului stang (varful ultimelor 2 degete-IV si V).
Iradieri necaracteristice: spatiul interscapulo vertebral stang; spatiul interscapular si coloana; in ambii umeri ("pelerina de plumb"); in ambele membre superioare; pe ambele fete laterale ale gatului; dureri atipice-dureri dentare (inexplicabilE), dureri in epigastru (confundate cu gastrite sau ulcerE).
Durerile atipice pot anunta un infarct atipic.
Durerea de tip aortic poate aparea in anevrisme de aorta, in disectia de aorta, in anevrisme mari ale aortei. Poate fi discreta, are caracter pulsatil. Este localizata mediastinal si poate fi insotita de disfonie, nevralgii intercostale sau frenice, tuse iritativa, alte semne de compresie traheobronsica.
In anevrismul disecant de aorta (disectia de aortA) se produce dilacerarea mediei elastice ducand la solutie de continuitate, la departarea mediei de perete, astfel incat o parte din fluxul sanguin nu trece prin lumenul aortei si forteaza cu fiecare pulsatie dand false semne de hemoragie si durere puternica.
In disectia de aorta durerea are intensitate foarte mare; este localizata in regiunea mijlocie a toracelui, in profunzime si treptat coboara prevertebral. Este insotita de inegalitatea pulsului in periferie; are caracter pulsatil, nu este calmata de nitriti.
Durerea pericardica este descrisa frecvent in pericarditele acute; are sediul precordial (inaintea inimiI)-proiectia pe torace a matitatii cardiace. Are intensitate si durere mari; se intensifica cu miscarile respiratorii si la modificarea pozitiei trunchiului.
La examenul clinic se observa: matitate cardiaca crescuta (lichid in sacul pericardiC); reducerea intensitatii zgomotelor cardiace; frecatura pericardica.
Alte 2 forme particulare de durere cardiaca sunt:
A).durerea din sindromul postinfarct Dressler: se adauga pericardita, revarsat plural (stanG), febra sau subfebrilitate, artralgi;
B).angorul restant: dupa operatie pe cord, cand sunt prinse fibre nervoase in cicatricea de revasculare.

Palpitatii

Palpitatiile (simptom specifiC): activitatea ritmica a inimii nu este perceputa. Palpitatiile sunt iruptia in campul constientei a unui fenomen care are loc inconstient (normaL) si ramane nesesizat; este vorba de o perceptie amplificata, deformata cu rasunet psihic si vegetativ. Aceasta perceptie se produce uneori in conditii fiziologice, in eforturi sau emotii mari (ca si dispneeA).
Palpitatiile sunt senzatiile resimtite de pacient in torace; sunt legate de activitatea inimii si sunt descrise variat ca batai puternice, ritmice sau aritmice, insotite de senzatie de vid in torace cu caracter intermitent, ca batai rapide survenite brusc sau progresiv, ca batai dureroase, ca senzatii de rostogolire in zona inimii, ca senzatie de falfaire, ca senzatie de oprire momentana a inimii.
Sediul palpitatiilor este perceput variat: la nivelul gatului, in regiunea precordiala, la nivelul epigastrului. Palpitatiile pot fi simple sau cu iradieri variate.
Cauze:
. Cardiace: aritmiile de orice fel, in special extrasistole;
-tahicardiile ectopice;

-fibrilatia atriala;

-toate afectiunile organice ale miocardului (miocardiopatiI);
-tensiunea arteriala sistemica cu cresterea fortei de contractie a ventriculului stang;
-orice alta boala cardiaca.

. Extracardiace:

A).de vecinatate: iritante (mecanic sau refleX);
-pleurale (pulmonare sau mediastinalE);
-diafragmatice sau subdiafragmatice;
-afectiuni abdominale gastrice sau colice (colon transverS);
-colecistite;

-anexite;

-apendicite;

-ptoza renala.

B).generale: stari psihologice tensionate;
-stari nevrotice (astenica, depresivA);
-distonii neurovegetative (hiperexcitabilitate neurocardiacA);
-stari infectioase cronice (infectii de focaR);
-stari toxice exogene (fumat, alcool, cafea, ceaI);
-afectiuni endocrine (hipertiroidia, insuficienta ovariana, hiperestrogenismuL);
-stari fiziologice particulare (pubertate, sarcinA).

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor