Comportamentul pacientului intruneste criteriile pentru stupor, dar examinarea si investigarea nu releva nici o dovada pentru o cauza somatica. In plus, ca si pentru alte
tulburari disociative, exista o dovada pozitiva a unei cauze psihogene sub forma fie a unor evenimente stressante recente, fie de probleme proeminente interpersonale sau sociale.
Stuporul este diagnosticat pe baza diminuarii profunde sau absentei miscarilor voluntare si a raspunsului normal la stimuli externi, cum ar fi lumina, zgomotul, sau atingerea. Pacientul zace sau sta nemiscat pentru lungi perioade de timp. Vorbirea si miscarea spontana si cu scop sunt absente sau aproape complet absente. Desi unele grade de perturbare a nivelului de constiinta poate fi prezent, tonusul muscular, postura, respiratia, uneori deschiderea ochilor si miscarilor oculare coordonate sunt de o asemenea maniera incat e clar ca pacientul nu este nici adormit, nici inconstient.
INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Pentru un diagnostic cert trebuie sa existe:
(A). Stupor, asa cum a fost descris mai sus;
(B). Absenta unei tulburari somatice sau psihiatrice care pot explica stuporul;
(C). Dovada unor evenimente stressante recente, sau probleme curente.
Diagnostic diferentiat:
Stuporul disociativ trebuie sa fie diferentiat de stuporul catatonic si stuporul depresiv sau maniacal. Stuporul din schizofrenia catatonica este adesea precedat de simtome sau comportament sugestive pentru schizofrenie. Stuporul depresiv sau maniacal se dezvolta de obicei mai lent, astfel incat o relatare de la una informant trebuie sa fie decisiva. Stuporul depresiv si maniacal sunt tot mai rare, in multe tari, pe masura ce tratamentul precoce al bolii afective devine mai raspandit.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
