SIDA a devenit cunoscuta publicului la inceputul anilor '80. Deoarece aceasta boala fatala a aparut in America si Europa la barbatii homosexuali, la drogati si la cei care si-au facut transfuzii de sange, ea a devenit foarte repede o problema atat sociala, cat si medicala. Spre mijlocul anilor '90, cercetatorii devoltasera deja medicamente puternice pentru combaterea efctelor SIDA care au extins durata vietii celor infectati cu HIV si, totusi boala a ramas incurabila.
Virusul imunodeficientei umane (HIV) determina intr-un corp pierderea imunitatii la boli. Odata intrat in corp virusul penetreaza si se multiplica in globulele albe de tip T4, care au un rol vital in apararea corpului impoptriva unor infectii si a cancerului. In cele din urma celulele se sparg, raspandind HIV-ul in sange, fapt care afecteaza si alte celule T4. Cand aceasta se intampla, corpul este vulnerabil la boli, cum ar fi unele tipuri de pneumonie si cancer, care profita de slaba aparare a corpului si sunt deseori fatale.
Infectarea cu HIV nu duce imediat la SIDA; asta poate dura pana la 8 ani, asa ca oamenii care au HIV pot sa nu-si dea seama, transmitand-ul si altora.
Testul de HIV implica analizarea unei mostre de sange, cauntandu-se semne de existenta a anticorpilor de HIV. Anticorpii sunt substante produse de corp ca raspuns la infectii cu un anumit virus si prezenta anticorpilor de HIV in sangele unei persoane indica faptul ca persoana respectiva a fost infectata cu acest virus. Aceasta persoana se numeste seropozitiva.
Daca crezi ca ai fi putut fi infectat/a cu HIV, contacteaza-ti doctorul sau o clinica pentru a-ti face un astfel de test. Cu toate acestea, deoarece exista o perioada de mai multe luni de incubare intre momentul expunerii la virus si momentul in care persoana devine seropozitiva, testul poate aparea negativ. De aceea transfuziile de sange nu sunt 100% sigure.

Transmiterea

Calea principala de transmitere a virusului este contactul sexual, deoarece virusul este przent intr-o cantitate foarte mare in sperma unui barbat infectat. Astfel poate fi transmis prin contact sexual, vaginal sau anal. Virusul este prezent si in sangele persoanelor infectate, putand fi transmis prin ace de seringi folosite in comun. De asemenea, poate fi transmis prin sange contaminat (la o tranfuziE) si de la o mama infectata la un nou-nascut, ori in uter ori in timpul nasterii.
Teoretic vorbind, transmiterea virusului de la o persoana la alta in timpul contactului sexual poate fi blocata prin orice fel de bariera fizica, care previne amestecarea sangelui, a fluidelor seminale si a secretiilor vaginale.
Prezervativul este dovedit a fi o cale buna de a face sex protejat, deoarece virusul nu poate penetra prezervativul. Spermicidele ajuta de asemenea. Folositul prezervativelor si a spermicidelor impreuna are mare importanta in controlul raspandirii HIV-ului.
SIDA afecteaza atat heterosexualii cat si homosexualii, desi in prezent majoritatea oamenilor cu SIDA sunt barbati, deoarece initial exista, aproape in totalitate, in comunitatile de homosexuali. Desi barbatii homosexuali inca reprezinta o proportie mare din persoanele infectate, ei au fost deschisi la ideea de a face sex protejat. In acest moment, cel mai mare pericol de raspandire a SIDA il reprezinta cei care folosesc droguri intravenoase si heterosexualii.
Multe cazuri tragice de SIDA la femei au nascut ideea ca un singur contact sexual cu o persoana infectata este de ajuns pentru a contracta HIV. Intr-adevar exista multe cazuri de femei care au contractat acest virus dintr-un singur contact sexual cu un partener infectat.

Protectia impotriva SIDA

Se dezvolta ideea, conform cu care oamenii arc trebui sa fie mai atenti in legatura cu protectia impotriva SIDA. Este preferabil ca un cuplu sa isi faca teste de HIV inainte de a se implica in orice fel de contact sexual.
Deoarece anticorpii se formeaza la 6 luni dupa dobandirea virusului, este recomandat pentru cupluri sa nu faca sex in aceasta perioada, dupa care sa faca un al doilea test de HIV.
In acest rastimp este recomandabil sa se experimenteze alte tipuri de activitati sexuale care nu implica schimbul de fluide. Aceste lucruri ar puteas fi chiar excitante, putand lua locul sexului vaginal, fiind chiar mai placut daca nu au fost experimentate niciodata.

Simptome

Unele persoane infectate cu HIV nu prezinta simptome, dar pot infecta alti oameni. Putini manifesta o boala glandulara asemanatoare cu febra, imediat dupa infectare, care se vindeca de la sine, dar majoritatea nu au nici o problema.
Oamenii care au fost infectati de mai multe luni sau mai multi ani pot manifesta umflari pemanente ale glandelor limfatice si infectii ale pielii; dupa aceea apar o varietate de simptome incluzand : febra, pirdere in greutate, diaree.
Tratament
Posibilitatea de a gasi un tratament pentru cei care sunt deja infectati cu HIV sau de a gasi un vaccin pentru prevenirea infectarii este o simpla presunere in acest moment. Majoritatea autoritatilor in domeniu cred ca aceasta nu se va intampla in urmatorii cativa ani. Un vaccin impotriva unui virus functioneaza stimuland sistemul imunitar al corpului in a produce anticorpi care sa distruga virusul sau sa-l faca inofensiv.
Este foarte dificil sa produci un vaccin impotriva HIV-ului decat impotriva altor virusi, deoarece el distruge sistemul imunitar al corpului, care este cel care ar trebui sa produca anticorpii. De asemenea, mutatii ale virusului apar rapid, schimbandu-se, astfel incat devine imposibil pentru anticorpi sa-l combata eficient.
In acest moment nu exista un medicament care sa vindece complet o infectie cu HIV. Singurul lucru care poate fi facut este o diminuare a simptomelor si tratarea bolilor secundare rezultate din slabirea sistemului imunitar.
Perspective
Infectiile grave sunt consecintele cele mai intalnite ale bolilor cauzatoare de imuno-deficienta. Aceste complicatii pot cauza diaree, pierdere in greutate si infectii permanente. Aceste simptome sunt tratate cu o varietate de antibiotice, medicamente antibacteriene, medicamente antivirale etc. Cancerul la piele rezultat din SIDA nu poate fi tratat prin obisnuita terapie de cancer; aceste proceduri afecteaza sistemul imunitar si mai mult.
Majoritatea oamenilor cu SIDA mor la doi ani dupa dezvoltarea HIV-ului in boala efectiva (SIDA).Nimeni nu moare din cauza bolii in sine. Cu toate acestea, de obicei, moartea survine din cauza unei forme neobisnuite de pneumonie, care nu prea afecteaza polpulatia sanatoasa (pneumocystis cariniI) sau o forma virulenta de cancer la piele numita sarcomul lui Kaposi.
Alte infectii oportuniste, pe care, in circumstante normale, corpul le-ar indeparta cu usurinta, pot fi fatale celor bolnavi de SIDA. Recent a fost descoperit ca virusul poate afecta creierul in mod direct, distrugand astfel capacitatea corpului de a functiona.
HIV

Care este diferenta dintre HIV-1 si HIV-2 ?

Exista in prezent doua tipuri de HIV in acest moment : HIV-1 si HIV-2. Pe mapamond, predominat este HIV-1, iar oamenii cand vorbesc despre HIV fara a mentiona tipul, se refera la HIV-1. Atat HIV-1 cat si HIV-2 se transmit pe cale sexuala, prin sange, de la mama la nou-nascut si par a cauza acelasi tip de SIDA. Cu toate acestea, HIV-2 se transmite mai greu, iar perioada de stare latenta este mai lunga decat la HIV-1.

Cate subtipuri de HIV-1 exista ?

HIV-1 este un virus care are foarte multe mutatii, schimbandu-se foarte rapid. Variantele de HIV-1 pot fi clasificate in grupe si subtipuri si exista doua grupe : M si O. In septembrie 1998 cercetatorii francezi au anuntat ca au gasit o noua varianta de HIV-1 la o femeie din Camerun, in vestul Africii. Aceasta varianta nu apartine nici grupei M nici grupei O si a fost gasita doar la trei oameni, tot din Camerun. In grupa M exista in acest moment 10 subtipuri, distincte genetic, cunoscute. Aceste subtipuri sunt de la A la J. Subtipurile din grupa M difera intre ele la fel de mult cum difera de cele din grupa O.

Unde se gasesc diferitele subtipuri ?

Subtipurile sunt distribuite inegal pe mapamond, spre exemplu subtipul B este in principal gasit in: Americi, Japonia, Australia, Caraibe si Europa; subtipul A si D predomina in regiunea din sudul Saharei; subtipul C in Africa de Sud si in India; subtipul E in Republica Centrafricana, Tailanda si alte tari din sud-estul Asiei. Subtipul F (Brazilia si RomaniA), G si H (Rusia si Africa centralA), I (CiprU) si grupa O (CameruN) au o mica raspandire. In Africa exista aproape toate subtipurile, desi subtipul B este mai putin raspandit.
Care sunt diferentele majore intre aceste subtipuri ?
Cea mai mare diferenta dintre ele este structura genetica; diferentele biologice observate in vitro si/sau in vivo pot reflecta acest lucru. S-a spus si faptul ca anumite subtipuri ar fi predominant asociate cu anumite moduri de transmitere, spre exemplu subtipul B corespunde contaclui homosexual si folosirii drogurilor intravenoase. Subtipurile E si C sunt asociate cu contactul heterosexual. Studii facute de cercetatori au aratat ca subtipurile C si E infecteaza si se inmultesc mai puternic decat subtipul B in celule din mucoasa vaginului, cervix si preput, dar nu pe peretele rectului. Aceste experimente sugereaza ca subtipurile E si C au un potential de transmitere pe cale heterosexuala mai ridicat decat subtipul B. Cu toate acestea, rezultatele studiilor nu sunt inca definitivate .
Sunt unele subtipuri mai molipsitoare decat altele ?
Unele studii recente sugereaza ca subtipul E se imprastie mai repede decat subtipul B.
Detecteaza testul obisnuit de HIV orice subtip ?
Testele obisnuite de HIV detecteaza toate subtipurile acestui virus.
Afecteaza, in vreun fel variatia, HIV-ului cercetarile in domeniu ?
Este nevoie de mai multa cercetare. S-a observat in laborator ca unele subtipuri de HIV au o dezvoltare si niste caracteristici imunologice diferite; aceste diferente trebuie demonstrate si in vivo. Nu se stie daca variatiile genetice ale subtipului E sau ale altor subtipuri difera in ceea ce priveste transmiterea, raspunsul la terapie antivirala sau prevenirea prin vaccin. Daca aceste variatii genetice difera in vreun fel in ceea ce priveste eficienta vaccinului,aceasta ar putea reprezenta un obstacol major in descoperirea unui vaccin general. Vaccinul antigripal trebuie modificat periodic si reactualizat datorita modificarilor genetice in virusul gripal. S-ar putea sa fie nevoie de aceeasi procedura si in cazul vaccinului impotriva HIV-ului.

Feluri prin care se ia HIV

Te poti infecta cu HIV.
-de la o persoana care are virusul, fie din sperma (daca este barbaT) fie din fluidele vaginale (daca este femeiE). Fluidele corpului poarta HIV. Asta inseamna ca poti lua HIV prin contact sexual cu o persoana care a fost infectata cu acest virus, chiar daca ea pare sa fie sanatoasa
-daca o persoana se protejeaza cu un prezervativ dublat de un lubrifiant pe baza de apa, asta o poate ajuta sa nu se infecteze cu HIV. Sexul neprotejat este extrem de periculos
-din sangele persoanei care are virusul. Asta inseamna ca poti lua HIV daca sangele persoanei infectate intra in sangele tau
-daca esti dependent de droguri si folosesti ace in comun cu altii. Cand faci o injectie la doctor nu exista acest risc, deoarece sunt utilizate seringi de unica folosinta. Daca iti faci gauri in urechi, nas, etc sau tatuaje asigurate intai ca acul folosit este unul nou, curat si de unica folosinta
-femeia cu HIV poate transmite virusul la nou-nascut, in uter sau la nastere. De aceea unii copii se nasc cu HIV. Exista medicamente pe care femeia infectata cu HIV le poate lua pentru a nu transmite copilului virusul. Unele femei pot da virusul copilului prin alaptare.
Din fericire oamenii de stiinta si doctorii au descoperit moduri prin care oamenii se pot proteja impotriva transmiterii HIV-ului si sa scada sansele dezvoltarii in SIDA.
Abstinenta este singurul mod complet sigur de a te proteja
Nu poti lua lua HIV .
-prin atingere, lupta in joaca, cand dai mana cu cineva, prin pupic pe obraz sau cand bati palma cu cineva.
-din mancarea, farfuria, pieptanele, peria, colacul de la WC, manerul de la usa pe care o persoana cu HIV le-a atins.
-la fel cum iei raceala, pentru ca germenele virusului nu calatoreste prin aer. Asta inseamna ca nu poti lua HIV dintr-un stranut sau din tuse.
-cand donezi sange sau cand te ciupeste un tantar sau un purice
-cand stai in aceeasi camera cu o persoana care are HIV sau cand mergi la scoala cu ea, sau cand inoti in aceeasi piscina
-cand te duci la acelasi spital cu o persoana care are HIV

Subtipul F

Epidemia de HIV-1 la copiii din Romania care traiau in orfelinate a fost descoperita in perioada '89-'90. Studii epidemiologice au aratat ca majoritatea copiilor s-au infectat prin transfuzii sau prin folosirea echipamentului medical nesterilizat. S-a aratat ca tipurile de HIV-1 descoperite in cazuri izolate din sud-estul Romaniei sunt foarte apropiate din punct de vedere genetic.
Alte analize au aratat ca ramurile de HIV-1 descoperite in Romania erau foarte asemanatoare cu o ramura descoperita in Brazilia, denumita mai tarziu subtipul F.
In analiza subtipului F din Romania si din Brazilia este prezentata in poza de mai sus. Astfel in sud-estul tarii noastre au fost gasite ramurile cuprinse intre L19570-L119579, iar in zona central-nordica au fost gasite R18586 si R18598. Ramurile cu BR si BZ sunt din Brazilia iar cele cu CA sunt din Camerun.
Analiza a dovedit ca ramura de HIV descoperita in Romania si cea descoperita in Brazilia sunt asemanatoare si se incadreaza in subtipul F. Distanta genetica intre ramurile din Romania si Brazilia si cele din Camerun este cuprinsa intre 16,5% si 24,1%.
Dupa cum am precizat mai sus, distanta dintre subramurile de HIV descoperite in Romania este foarte mica, ceea ce sugereaza o legatura intre aceste subramuri si o perioada scurta de evolutie. Prezenta a doua subramuri foarte apropiate ale aceluiasi virus in doua regiuni diferite ale Romaniei indica faptul ca epidemia initiala din tara noastra a pornit de la o singura sursa de infectie. Aceasta presupunere este sustinuta si de faptul ca subtipul F este extrem de rar si, de aceea, sansele ca aparitia independenta, la copiii romani, a diferitelor subramuri ale subtipului F sunt foarte scazute. Este posibil ca sursa initiala sa fi fost un grup de adulti infectati.

Se poate transmite HIV-ul prin insecte ?

De la inceputul epidemiei cu HIV s-a pus problema transmiterii virusului prin muscaturile insectelor. Cu toate acestea, studii conduse de cercetatatori nu au confirmat aceste ipoteze - nici macar in zonele unde exista omare raspandire a bolii si un numar mare de insecte. Lipsa unor izbucniri epidemice in aceste zone sustine ideea ca HIV-ul nu se transmite prin insecte.
Rezultatele experimentelor si observatiilor facute asupra comportamentului insectelor, indica faptul ca, atunci cand o insecta musca o persoana, nu are loc injectarea cu sangele propriu sau al victimei precedente. Mai degraba injecteaza saliva. Unele boli, cum ar fi febra tifoida sau malaria pot fi transmise prin saliva unor anumite specii de tantari. Cu toate acestea, Hiv-ul traieste foarte putin in corpul unei insecte si, spre deosebire de alte organisme, care sunt transmise prin muscaturi de insecte, HIV-ul nu se reproduce (si astfel nu poate supravietuI) in insecte. Astfel, chiar daca virusul intra intr-un tantar sau alta insecta care musca si suge, insecta nu va deveni infectata si nu poate astfel transmite HIV-ul la urmatorul om pe care il musca.
Exista si teama ca o insecta, cum ar fi tantarul, poate transmite HIV de la o persoana la alta prin sangele infectat ramas pe trompa. Exista doua motive care fac infectarea prin acest mod improbabila: persoanele infectate nu au un nivel ridicat constant de HIV in sange si trompa insectei nu retine cantitati mari de sange pe suprafata ei. In plus, oamenii de stiinta au descoperit ca insectele muscatoare nu merg de la o persoana la alta imediat dupa ingerarea sangelui.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor