Definitie
IRA se caracterizeaza prin scaderea presiunii partiale a oxigenului PaO2 sub 60 mmHg si/sau fara cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon PaCO2 peste 46 mmHg, datorita incapacitatii aparatului respirator de a asigura schimburile gazoase adecvate intre aerul alveolar si capilarele pulmonare.

Etiologie

Afectiunile care pot induce IRA se pot clasifica in:

A. obstructia cailor aeriene superioare prin:

1. corp strain

2. edem laringian

3. tumori laringiene

4. epiglotita

B. boli pulmonare
- afectiuni ale cailor respiratorii: bronsita cronica obstructiva acutizata, astm bronsic
- afectiuni ale parenchimului pulmonar: bronhopneumonie, pneumonii severe, abces pulmonar
- afectiuni ale vaselor: embolie pulmonara, staza pulmonara din IVS acuta
C. boli extrapulmonare
1. disfunctia centrilor respiratori: medicamente (anestezice, sedativE), alcool, tulburari metabolice: hiponatremie, hipocalcemie, hipoglicemie, alcaloza, traumatisme craniene severe, sindrom de hipertensiune intracraniana
2. afectiuni ale maduvei spinarii si nervilor periferici: poliomielita, poliradiculonevrita, scleroza laterala amiotrofica
3. afectiuni ale muschilor respiratori: botulism, distrofie musculara, miastenia gravis
4. afectiuni ale cutiei toracice si pleurei: deformari toracice, traumatisme, hidro-, pneumo-torax

Fiziopatologie
Valoarea normala a PaO2 este de 95-96 mmHg, iar a PaCO2 este de 40mmHg +/- 5.
Hipoxemia reprezinta scaderea PaO2 sub valoarea normala si poate fi:

Usoara PaO2= 95-60 mmHg

Moderata PaO2 = 60-45mmHg

Severa PaO2 <45mmHg

Deci IRA implica existenta unei hipoxemii moderate sau severe.
Hipoxia poate apare prin urmatoarele mecanisme:inegalitatea raportului ventilatie / perfuzie in diferite zone ale plamanilor,
- hipoventilatia alveolara
- alterarea difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilara produce hipoxie izolata si se corecteaza la administrarea de oxigen.
- suntul intrapulmonar dreapta-stanga
Hipercapnia reprezinta cresterea Pa CO2 >40mmHg si poate fi:
- usoara: PaCO2= 45-50 mmHg

- medie: PaCO2= 50-70 mmHg

- severa: PaCO2 >70mmHg..
Hipercapnia este produsa in majorotatea cazurilor prin hipoventilatie alveolara.

In functie de prezenta/absenta hipercapniei, IRA se clasifica in:
- IRA de tip I- PaCO2 este normala sau scazuta- IRA hipoxemica
- IRA de tip II- cu hipercapnie- hipoxemica, hipercapnica. Acest tip de IRA duce dupa depasirea mecanismelor compensatorii la instalarea acidozei respiratorii (IRA decompensatA).

Manifestari clinice in IRA

1. Manifestarile clinice ale hipoxemiei acute sunt:
- dispneea- prezenta totdeauna, dar avand caracter diferit in functie de etiologia IRA
- cianoza- este indicatorul cel mai specific
- simptome cardiovasculare: tahicardie, hipertensiune.
Hipoxemia severa poate prouce bradicardie, hipotensiune si soc prin deprimare miocardica.
- manifestari neurologice: instabilitate motorie, alterarea ideatiei (asemanator cu sindromul de alcoolism acuT).

2. Manifestari clinice induse de hipercapnie sunt:
- respiratorii: dispneea cu tahipnee .
La cresteri mari ale PaCO2 apare depresie respiratorie cu atenuarea tahipneei.
- neurologice: encefalopatie hipercapnica la PaCO2>70mmHg. Se manifesta prin somnolenta sau insomnie, dezorientare tempospatiala, tremor, asterixis.

Coma hipercapnica apare la PaCO2 >80mmHg.

- cardiovasculare: tahicardie, aritmii
- prin vasodilatatie cutanata: extremitati calde transpirate; vasodilatatia este implicata in aparitia sdr. de HTIC.

Manifestarile clinice ale IRA sunt putin specifice si ele se intrica in practica cu manifestarile bolii de baza care a produs IRA.

Pentru stabilirea diagnosticului de IRA ESENTIALA ramane masurarea gazelor sangvine.

Alte explorari paraclinice utile in urgenta la bolnavul cu IRA sunt:
- parametrii acidobazici

- ECG

- Monitorizarea Pulsoximetriei (saturatiei Hb cu oxigeN)

- Radiografia toracica

+/-Ex. sputei, bronhoscopia, probele ventilatorii

Principii de tratament in IRA
1. Pozitie sezanda pe targa, oxigenoterapie si asigurarea unei ventilatii adecvate
2. corectia factorilor potentiali reversibili

3. tratament etiologic

4. tratamentul tulburarilor acidobazice existente.

IRA PRIN OBSTRUCTIE DE CALE AERIANA SUPERIOARA

Cauze:
- corp strain in caile aeriene superioare (proteza dentara, dinti, nasturi, alimente, secretii, limba la bolnavul comatoS)
- edemul glotic alergic- edem Quinke

- epiglotita

Simptomatologie:a. comuna obstructiei de CAS

- dispnee inspiratorie + stridor

- cianoza

- scaderea nivelului de constienta: anxietate, agitatie, obnubilare, coma hipoxicab. alte semne dependente de etiologia obstructiei:

1.corp strain in caile respiratorii superioare:

- tuse
- semnul clasic al asfixiei prin corp strain; mainile incrucisate in "V" in regiunea anterioara a gatului
- anamneza pozitiva

2. edem glotic alergic:

- disfonie

- teren atopic si anamneza sugestiva

- manifestari cutanate alergice: eruptie eritematoasa, edematoasa, pruriginoasa,+/- bronhospasm
- hipotensiune arteriala, tahicardie, ce pot evolua pana la soc anafilactic.
3. epiglotita

- frecventa mai ales la copil

- febra inalta precedata de manifestari de faringita acuta

- disfonie, disfagie

- tiraj intercostal, cornaj

Paraclinic: hipoxemie cu hipercapnee.

Tratament
1.Obstructia de CAS prin corp strain: tratamentul este diferentiat in functie de starea de constienta a bolnavului:a. bolnav constient: - calmarea pacientului, stimulat sa tuseasca
- se aplica 5 lovituri puternice cu toata palma interscapular

- manevra Heimlich

- extragerea corpului strain sub control laringoscopic, bronhoscopie
- asigurarea chirurgicala a caii aeriene: cricotiroidotomie / traheostomie.b. bolnav inconstient
- plasam bolnavul in decubit lateral si se aplica 5 lovituri toracice interscapular, verificand apoi cavitatea bucala.
- in caz de ineficienta , bolnavul in decubit dorsal si se practica manevra Heimlich.
- extragerea corpului strain sub laringoscopie directa, bronhoscopie

- cale aeriana asigurata chirurgical

2.Edem Quinke

- asigurarea cailor aeriene libere, oxigen ,

- 2 linii i.v., p.e.v. cu ser fiziologic
- Adrenalina ca medicatie de prima linie, i.v. sau s.c.
Doza de 0,1mg administrat repetat, monitorizand efectul
- Administrarea de corticosteroizi: hemisuccinat de hidrocortizon 200-300mg i.v., putand creste dozei la nevoie pana la 1g
- Administrarea de antihistaminice: Clorfeniramin 1f i.v., sau Romergan 1f i.m.

- Administrarea de calciu gluconic 1-2 f i.v.

- Daca se asociaza si bronhospasm - miofilin 1 f lent i.v.

- Oprirea contactului cu alergenul

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor