Hipersomnia organica este definita ca o stare, fie a unui
somn diurn excesiv si "atacuri" de somn (nejustificate de o cantitate inadecvata de somN), fie a unei tranzitii prelungite spre o stare de veghe deplina in timpul trezirii. Cand nu pot fi gasite dovezi certe privind etiologia organica, aceasta stare este asociata de obicei cu tulburarile mentale. Este gasita adesea reprezentand un simptom al unei
tulburari afective bipolare, in prezent in faza depresiva (F31.3, .4, .5), al unei tulburari depresive recurente (F33) sau a unui episod depresiv (F32). Uneori, totusi, criteriile pentru diagnosticul unei alte tulburari mentale nu pot fi intrunite, desi este adesea evident un anumit grad de psihopatologie bazala.
Unii pacienti fac ei insati conexiunea intre tendinaa lor de a adormi in momente nepotrivite, si unele trtiri diurne neplacute. Altii neaga o astfel de conexiune, chiar daca un clinician experimentat identifica prezenta unor astfel de trtiri. In unele cazuri nu pot fi identificati prea usor factorii emotionali, sau alti factori psihologici, dar presupusa absenas a factorilor organici sugereaza ca hipersomnia este mai probabil de origine psihogena.
INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Urmatoarele trasaturi clinice sunt esentiale pentru un diagnostic cert:
(A). Somn diurn excesiv, sau "atacuri" de somn care nu se justifica prin cantitate nejustificata de somn experientasau o tranzitie prelungita spre o stare de vigilitate deplina in timpul trezirii ("betia somnului");
(B). Aceasta tulburare a somnului apare zilnic timp de mai mult de o luna de zile, sau in perioade recurente de durata mai scurta si cauzeaza fie suferinta marcata, fie interferarea functionarii ocupationale sau sociale;
(C). Absenta unor simptome auxiliare de narcolepsie (cataplexie, paralizii ale somnului, halucinatii hipnagogicE), sau a unor dovezi clinice pentru apneea morfeica (oprirea nocturna a respiratiei, sunete de sfortit intermitent tipice, etC).
(D). Absenta oricarei stari neurologice sau medicale, unde somnolenaa diurna poate fi simptomatica.
daca hipersomnia apare doar ca unul din simptomele unei tulburari mentale, cum ar fi o tulburare afectiva, diagnosticul trebuie sa fie cel a bolii de baza. Diagnosticul de hipersomnie psihogena trebuie adaugat totusi, daca hipersomnia este acuza predominanta a pacientului cu alte tulburari mentale. Cand un alt diagnostic nu poate fi pus, prezentul cod trebuie folosit singur.
Diagnostic diferentiat:
Diferentierea hipersomniei de narcolepsie este esentiala. In narcolepsie (G47.4) unul sau mai multe simptome auxiliare, cum ar fi cataplexia, paralizia de somn, si halucinatiile hipnagogice sunt de obicei prezente; atacurile de somn sunt irezistibile, si mai putin reconfortante;
somnul nocturn este fragmentat si prescurtat. In contrast, in hipersomnie numarul atacurilor diurne de somn este mai redus, desi fiecare din ele are o durata mai mare; pacientul este adesea in stare sa previna aparitia lor; somnul nocturn este de obicei prelungit si exista o dificultate marcata in atingerea unei stari de veghe completa in timpul perioadei de trezire ("betia somnului").
Este important a diferentia hipersomnia non-organica de hipersomnia corelata cu apnee morfeica si alte hipersomnii organice. Majoritatea pacientilor cu apnee morfeica au in plus fata de simptomul somnului excesiv diurn un istoric de oprire nocturna a respiratiei, sfortituri, intermitenae tipice, obezitate, hipertensiune, impotenas, afectare cognitiva, hipermotilitate nocturna, transpiratii profuze, o
cefalee matinala si incoordonare. Cand exista o suspiciune puternica pentru apneea de somn, confirmarea diagnosticului si cuantificarea evenimentelor apneice trebuie sa fie facuta cu ajutorul inregistrtirilor in laborator ale somnului.
Hipersomnia datorata unor cauze organice definibile (encefalitate, meningite, contuzii si alte leziuni cerebrale,
tumori cerebrale, leziuni cerebro-vasculare, boli degenerative si alte boli neurologice, tulburari metabolice, stari toxice, anormalitati endocrine, sindromul post-iradiatiE) poate fi diferentiata de hipersomnia non-organica prin prezenta unui factor organic nociv (agresiV), asa cum rezulta din relatarea clinica a pacientului, si rezultatele unor teste de laborate adecvate.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
