Definitie

Deficitul de dizaharidaze reprezinta o entitate clinica relativ frecventa, nu intotdeauna recunoscuta si de aceea generand o suferinta cronica digestiva. Se datoreste lipsei sau insufientei secretorii de dizaharidaze la nivel enteral.
Dizaharidele sunt compusi formati din doua molecule de monozaharid (lactoza = glucoza + galactozA), care sub actiunea dizaharidazelor se desfac la monozaharide, ce vor fi apoi absorbite intestinal. Dizaharidazele din intestin sunt: lactaza, maltaza, sucraza si trehalaza, iar substratul asupra carora ele actioneaza este constituit din: lactoza, maltoza, sucroza si trehaloza. Localizarea activitatii secretorii a dizaharidazelor este "marginea in perie" enterocitara. Exista o programare genetica a secretiei de dizaharidaze la nivelul "marginii in perie" intestinale, astfel ca pierderea capacitatii de sinteza poate fi expresia acestei programari.
Deficitul de dizaharidaze poate fi:
- congenital (deficitul congenital de lactaza: noul nascut nu tolereaza laptele de la nastere; deficit congenital de sucraza; maltaza sau trehalazA).
- dobandit in timpul vietii si care poate fi tranzitoriu sau definitiv (cel mai frecvent este deficitul de lactaza, cu intoleranta adultului la laptE).

Fiziopatologie
Absenta sau scaderea dizaharidazei din intestin vor face imposibile desfacerea dizaharidului la monozaharid si respectiv absorbtia acestora. Dizaharidul neabsorbit determina o crestere a osmolaritatii intraluminale, cu transfer de apa in lumen si cresterea volumului chilului intestinal. Totodata, stimularea osmo- si chemoreceptorilor intestinali va produce mediatori chimici prochinetici (serotonina, bradikininA). Substratul zaharic nescindat, care ajunge in colon, va suferi un proces de fermentare bacteriana cu producere de gaze (CO2, hidrogen, metaN) si acizi organici cu lant scurt (acetic, propionic, butiriC). Toate aceste fenomene fiziopatologice se vor traduce clinic prin aparitia dupa ingestia unui dizaharid a scaunelor diareice, cu borborisme, flatulenta.
De retinut ca amploarea manifestarilor clinice depinde de:
-gradul deficitului de dizaharidaza (total sau partiaL);
-cantitatea de dizaharid consumata o data.

Avand in vedere ca cea mai frecventa deficienta intalnita in practica clinica curenta este deficitul de lactaza, vom descrie aceasta entitate, care, de altfel, reprezinta un model si pentru celelalte deficite dizaharidazice.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor