Definirea reflexologiei

Ca ramura a medicinii orientale reflexologia este stiinta zonelor reflexogene, ale organismului situate pe suprafata corpului in general la distanta fata de organele pe care le reprezinta. Organele sunt componente inseparabile in ansamblul organismului uman, avand legatura vasculara si energetica directa cu zonele corespunzatoare reflexogene. Ea este arta stiintifica de diagnosticare si vindecare prin apasarea si stimularea anumitor zone reflexogene de la nivelul extremitatilor organismului, care corespund tuturor organelor si partilor corpului uman.
Reflexul este activitatea fundamentala a sistemului nervos cu ajutorul caruia se regleaza relatiile dintre organe si relatiile dintre organism si mediul inconjurator.

Scurt istoric

Nu se cunoaste cu exactitate originea reflexoterapiei, dar se stie ca ea provine din orientul antic. Cu mai mult de 4000 de ani in urma asa cum arata fresca din mormantul medicului din Saqara, Egipt, erau deja cunoscute beneficiile terapeutice ale masarii unor puncte specifice de pe extremitatile corpului. Se stie ca si chinezii foloseau reflexoterapia in paralel cu acupunctura, izvoarele amintind-ul pe doctorul Wang Wei in secolul IV i. C. care dupa ce aplica acele pe diferite puncte ale corpului pe meridiane energetice, presa puternic in talpile pacientilor cu policele.
Reflexoterapia si occidentul
Cercetatorul de frunte care a si popularizat aceasta terapie in occident, la sfarsitul secolului XIX-lea a fost medicul orelist William Fitzgerald. La intoarcerea lui din Europa in statele unite, incepe sa promoveze reflexologia, ajutat de doctorul Riley si de fizioterapeuta Eunice Ingham, aceasta din urma introducand-o in sectia de fizioterapie a spitalului in care lucra.
Doctorul Fitzgerald a fost cel care a redescoperit reflexologia, iar Eunice Ingham, cea care a promovat-o si desavarsito, deschizandu-si un cabinet de reflexoterapie, iar mai tarziu (in 1930), a scris prima carte de specialitate si a infiintat prima scoala in domeniu.
Reflexoterapia in Romania este promovata pe scara larga la sfarsitul anilor 90, dar ea a fost practicata si inainte, intr-un mod limitat.

Diferenta dintre reflexologie, reflexoterapie si reflexodiagnostic

Reflexologia a fost definita mai sus si ea se imparte in reflexodiagnostic si in reflexoterapie.
A) Reflexodiagnosticul - consta in reperarea punctelor sensibile, dureroase si incarcate, din zonele reflexe, putandu-se descoperi astfel o suferinta morfo-functionala a organului reflexogen, palpand zona reflexogena, foarte bogata in terminatii nervoase si vasculare, in profunzime.
B) Reflexoterapia - este componenta reflexologiei care se ocupa cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexogene, diagnosticate ca fiind sensibile. In timpul masajului aceste puncte reflexe trebuie controlate in permanenta pentru a nu se traumatiza zonele invecinate si a putea face o evaluare corecta a deblocarii cristalelor. Daca nu se acorda atentie acestor depozite, din starea lor incipienta se vor descoperi ulterior tulburari la distanta, in zonele si organele corespondente.

Un diagnostic corect

Se recomanda efectuarea reflexodiagnosticului, la nivelul picioarelor si nu al mainilor, deoarece acolo se vor acumula cele mai multe toxine, datorita perioadei mari pe care oamenii o petrec in picioare sau sezand, acestea au tendinta de a cobori spre zonele inferioare ale corpului. Diagnosticarea cu ajutorul punctelor reflexogene de la maini este greoaie si mai putin precisa, deoarece activitatea zilnica la care acestea sunt supuse duce la scaderea sensibilitatii pe care o urmarim.
Pentru a face o diagnosticare corecta nu este suficient sa cunoastem amplasarea punctelor reflexe, ci este necesar sa se faca o examinare corecta, deoarece unele puncte pot fi sensibile datorita unor afectiuni locale. Starea de sanatate a pacientului o evaluam in functie de cantitatea depozitelor existente si de toleranta la durere pe care acesta o are, putand stabili astfel daca ne aflam in fata:
- unui organ bolnav - acumulari multe si durere mare;
- ori care a trecut prin suferinte - doar depozite, durere de loc sau foarte scazuta.
- a unui organ predispus la imbolnavire - prezenta depozitelor, insotite de dureri surde;
- unui deficit energetic al organului respectiv -nu exista depozite doar sensibilitate, sau uneori o durere acuta.
Unele persoane pot acuza dureri peste tot in aria plantara si palmara, aceasta fiind o hipersensibilitate, sau o oboseala accentuata, si atunci se recomanda frictionarea extremitatilor pe toata suprafata, pana devin calde, dupa care se incepe diagnosticarea, cu apasari usoare. Daca pacientii nu reactioneaza la palpare, punctele vor trebui presate cu mai multa forta.

Modul cum actioneaza reflexoterapia

Masarea zonelor reflexe afectate, pe parcursul mai multor sedinte, imbunatateste substantial circulatia sangvina ajutand la transportarea acestor depozite de toxine, spre organele de eliminare, precum si la transportul de material nutritiv, plastic, hormoni si anticorpi spre organe si tesuturi.
O alta modalitate prin care reflexoterapia actioneaza asupra organismului este stimularea punctelor reflexe corespunzatoare sistemului nervos si a celui endocrin, care activate fiind vor contribui la buna functionare a intregului organism.

Zonele reflexe

Se cunoaste faptul ca acestea sunt dispuse in general la extremitatile corpului, maini picioare, dar o adevarata harta a corpului omenesc este reprezentata si la nivelul urechilor si al limbii, precum si in alte zone ale corpului: coloana vertebrala, fata, cap, etc. Se pot spune atatea lucruri despre o persoana prin simpla examinare a acestor zone.
Cel mai des se lucreaza la nivelul picioarelor, deoarece aici se simt cel mai bine acele acumulari importante intr-o diagnosticare corecta, dar si pentru ca s-a ajuns la concluzia ca la acest nivel tratamentul are o mai mare eficienta. Picioarele sunt considerate ca fiind radacinile corpului omenesc si deoarece legile naturii sunt universale si nimic nu le poate sta impotriva, ca si plantele, buna functionare a omului trebuie coordonata de la radacina sa.
Sedintele de reflexoterapie se pot combina si cu masarea celorlalte zone, a mainilor, unde localizarea punctelor este aproximativ egala cu cea de la picioare, (dar depozitele se simt mult mai putin datorita activitatii manuale zilnicE) si cu un masaj usor al urechilor (actiunea directa asupra fiecarui punct din aceasta zona fiind mai dificila, deoarece acestea sun foarte mici, dar ne putem folosi de un instrument subtire si rotunjit in capat, care sa semene cu o mina de piX).

Principiile reflexoterapiei

 Corectarea celor trei factorii negativi implicati in procesul de boala : congestia (responsabila de aparitia tumoriloR), inflamatia si tensiunea (responsabile de diminuarea eficientei sistemului imunitaR).
 Imbunatatirea circulatiei in organism si eliminarea reziduurilor astfel incat toxinele sa nu se mai acumuleze in concentratii daunatoare, in ficat rinichi sau intestin.
 Scaderea senzatiei de durere, prin stimularea eliberarii de endorfine (analgezice naturalE), de catre hipofiza.
 Reflexoterapia are actiunea cea mai eficienta atunci cand este folosita pentru tratarea intregului organism si nu numai pentru anumite afectiuni. In acest mod ea imbunatateste toate functiile organismului ce stimuleaza procesul natural de vindecare facand-ul mai rapid si mai eficient.
 Este o metoda de intretinere preventiva a bunastarii corpului.

Avantajele reflexoterapiei

. Cel mai mare avantaj este ca acest gen de tratament poate fi efectuat tuturor indiferent de varsta, sex, stare de sanatate, atat in scop curativ cat si ca o buna profilaxie.
. Reflexodiagnosticul este extrem de important deoarece ne ajuta sa facem o verificare a starii de sanatate a unui individ, intr-un timp foarte scurt.
. Reflexoterapia actioneaza in totdeauna in sensul normalizarii, neexistand nici un pericol de agravare a unei starii de sanatate.
. Nu trateaza simptomatologia bolilor, ci cauzele lor.
. Un mare avantaj il reprezinta lipsa completa de toxicitate.
. Normalizarea circulatiei sangvine in organul sau zona afectata este extrem de importanta deoarece sangele transporta substante de asimilatie, dezasimilatie si aparare, o buna circulatie sangvina ducand la accelerarea vindecarii si reconstituirii tesuturilor si organelor lezate.
. Tratarea cu ajutorul reflexoterapiei nu implica o dotare speciala si poate fi efectuata chiar si de persoana in cauza.

Reactii posibile

Efectul cel mai des intalnit este o relaxare totala, pacientii descriind o senzatie de descarcare, usurare, in special la nivelul picioarelor. Uneori in timpul tratamentului pacientii acuza stari de frig, somn, datorita relaxarii, sau o transpiratie excesiva, cauzata de emotii.
Dupa tratament pacientii reactioneaza felurit, uni neobservand nici o modificare imediata, fiind nevoie de mai multe sedinte, pentru a incepe procesul de purificare. Iar la alti aceasta se instaleaza chiar dupa prima sedinta. Pe masura ce ies din corp reziduurile ar putea cauza variate reactii cum ar fi: somnolenta, insomnie, migrene, transpiratii, agitatie, iritabilitate, un gust rau in gura, prurit, ameteala, greata, mictiuni si scaune mai frecvente, chiar diaree.
In cazul acestor reactii se recomanda o pauza de una doua zile, in efectuarea tratamentului, si consum de lichide multe, astfel in cat organismul sa poata elimina toxinele.
De multe ori acest gen de reactii pot aparea inca din timpul sedintei, nu este un lucru de speriat, ci doar o dovada ca pacientul reactioneaza la tratament.

Alte reactii posibile:

. cresterea in volum a varicelor deja existente;
. inflamatii articulare, datorate stazelor limfatice;
. deschiderea ulcerelor varicoase la gambele cu tulburari cronice de circulatie;
. aparitia unor echimoze atunci cand se preseaza insistent punctele corespunzatoare circulatiei sangvine sau cand la nivelul organismului exista o tulburare privind asimilarea calciului;
. durerii vi in organele corespondente datorita cresterii rapide a volumului sangelui care asigura functionarea acestora;
. febra, daca in corp exista o infectie latenta si se stimuleaza formatiunile limfatice.

Indicatii

Reflexoterapia se recomanda ca:

 profilaxie impotriva oricarui gen de imbolnavire;
 pentru mentinerea unei circulatii sangvine si implicit energetice bune;
 pentru eliminarea toxinelor acumulate din alimente, bauturi si medicamente;
 ca tratament adjuvant in afectiunile acute si cronice.

Contraindicatii

Aproape ca acestea nu exista, cum ici exceptii:
 Nu se recomanda reflexoterapia in tromboflebita pentru a nu facilita deplasarea cheagurilor sangvine, odata cu cresterea fluxului sangvin.
 La femeile insarcinate se recomanda evitarea zonelor reflexe corespunzatoare organelor genitale, pentru a nu provoca o expulzare prematura a fatului; de asemenea organele genitale vor fi evitate si la femeile aflate in perioada menstruatiei, pentru a nu provoca o hemoragie.
 La persoanele cu tensiune arteriala crescuta se recomanda asezarea acestora si nu culcarea lor, pentru a evita o si mai mare crestere a tensiunii.
 Unii o contraindica si la cei cu tumori maligne, dar practica ne-a dovedit ca ea nu face nici un rau, dimpotriva imbunatateste starea psihica a bolnavului si in fazele mai avansate calmeaza durerile, ajungandu-se chiar la renuntarea la morfina.
 De asemenea, atunci cand exista leziuni sau traumatisme la nivelul picioarelor, se vor masa alte zone reflexogene (maini, urechi, etc.).

Importanta starii psihice

Sanatatea noastra depinde intr-o mare masura si de starea psihica, teama, emotiile, stresul si supararile ducand la imbolnavire. S-a demonstrat ca acestea pot modifica, compozitia si circulatia sangelui, creste aciditatea gastrica si pot modifica valorile normale ale unor hormoni. Psihiatri sustin ca orice afectiune in plan fizic este generata sau sustinuta de una in plan psihic, existand o permanenta corelare intre mintea si corpul unui individ. Sanatatea oamenilor nu se poate imbunatatii pana cand acestia nu au mai intai dorinta de vindecare si certitudinea ca starea lor se poate ameliora. Reflexoterapia favorizeaza inceperea unui proces de vindecare, efectuarea ei corecta, ducand la o stare de echilibru si creand conditiile in care poate sa apara vindecarea. Trebuie sa existe o permanenta comunicare intre reflexoterapeut si pacient, pentru ai insufla acestuia increderea in sine si ai explica modul in care reflexoterapia actioneaza, facandu-l sa inteleaga ca doar printr-o buna colaborare se va ajunge mai repede la efectele dorite.

Sensibilitatea

Daca o persoana pare a fi sensibila la nivelul tuturor zonelor reflexogene, denota ori oboseala fizica, ori stres si emotii, ori o perturbare energetica.
In 99,9% din cazuri exista un anumit grad de sensibilitate in ceea ce priveste un reflex sau altul, care ar putea fi un indiciu al existentei unei tensiuni, congestii sau a unei functionari incorecte la nivelul partii corespunzatoare a corpului, putand insa evidentia si ranile, traumele sau interventiile chirurgicale din trecut. De asemenea o sensibilitate pe o anumita zona ne poate arata un deficit energetic la nivelul organului respectiv, care nu inseamna neaparat patologie, ci o predispozitie la boala, sau oboseala, sau o dereglare a campurilor energetice a pacientului. Cu acest gen de probleme ne confruntam cand intr-o anumita zona exista doar o sensibilitate si nu gasim si depozite.
Pacientii vor avea aceasta sensibilitate cu precadere la inceput, ea diminuandu-se pe parcursul tratamentului, sau chiar disparand total. Dupa cateva sedinte vor ramane sensibile doar zonele pe a caror corespondente exista o afectiune cronica.
Recomandam revenirea asupra acestor puncte in repetate randuri, pe parcursul unei sedinte si nu presarea lor pret de cateva minute, pentru ca astfel se diminueaza durerea si puteti actiona in mod corect asupra lor.

Cauzele depunerilor toxice in zonele reflexe si ce reprezinta acestea

Factori care determina, intretin si agraveaza depunerile toxice pentru organism, in zonele reflexogene sunt multipli si depind de:
 Modul de viata prin alimentatie, stare psihica si stare mentala;
 Circulatie sangvina insuficienta intr-un anumit organ sau segment din corp.
 Bataturile de la maini sau picioare conduc la staza circulatorie zonala;
 Fracturi consolidate gresit si/sau calusul vicios la maini si picioare, antreneaza presiuni anormale pe vase si nervi implicand perturbari circulatorii zonale, care, in timp, afecteaza organele corespondente prin insuficienta circulatorie sau nervoasa.
 Folosirea de incaltaminte stramta si incomoda care pericliteaza circulatia sangvina la nivelul picioarelor.
Nu s-a dovedit ce reprezinta cu adevarat aceste depozite, acumulate in zonele reflexe, dar se crede ca ele nu sunt altceva decat acumulari de toxine ca de exemplu: acizi (urici, proteicI), grasimi toxice, oxalati de calciu, saruri si alti componenti chimici daunatori organismului.

Regularitatea sedintelor

Persoanelor sanatoase, care apeleaza la reflexoterapie in scop profilactic, sau pentru mentinerea echilibrului fizic, psihic si energetic, li se recomanda toamna si primavara un set de 10 sedinte (zilnic sau macar de trei ori pe saptamanA), iar in rest un ape saptamana sau chiar la doua saptamani.
In cazul afectiunilor cronice tratamentul se recomanda cu regularitate de doua trei ori pe saptamana, iar in cazul celor acute, sau dupa o interventie chirurgicala, sau un accident vascular, se poate apela la reflexoterapie chiar de doua trei ori pe zi, cu mentiunea ca sedintele vor fi mai scurte si fara o presare intensa.

Durata unei sedinte

In cazul afectiunilor cronice, sau a efectuarii unui tratament in scop profilactic, cand masajul se adreseaza numai picioarelor, recomandam un minim de patruzeci de minute (douazeci la fiecare picioR), durata crescand atunci cand este nevoie sa se insiste mai mult asupra unui organ, sau atunci cand se vor masa si celelalte zone reflexe, maini, urechi, coloana, etc. Pentru maini sunt suficiente douazeci de minute, iar la urechii unde este destul de dureros si putine persoane rezista, cam zece minute.
In cazul afectiunilor acute sedinta de reflexoterapie va fi mai scurta, cam 30 de minute, pentru a nu obosi bolnavul si pentru ca oricum se recomanda doua trei sedinte pe zi.

Liniile principale de pe maini si picioare

Acestea reprezinta niste repere imaginare, care servesc la impartirea mainilor, picioarelor si respectiv a corpului in sectoare sau zone. Toate punctele reflexogene de pe maini si picioare se afla dispuse in jurul acestor linii orizontale, una singura fiind trasata pe vertical si anume cea a tendonului, sau ligamentara. Liniile principale de pe maini sunt mult mai apropiate decat cele de pe picioare datorita dimensiunilor diferite ale acestora.
1. Linia diafragmei - este situata imediat deasupra oaselor metacarpiene, la maini, si deasupra metatarsienelor, la picioare, si este usor de localizat deoarece culoarea tegumentelor deasupra acestei linii este mai inchisa decat restul tegumentului de la acest nivel.
2. Linia taliei - se afla in mijlocul talpii si a palmei, reprezinta talia unei persoane, fiind mai sus la cei cu talia inalta si mai jos la cei cu talia joasa
3. Linia pelvisului sau bazinului - este situata la baza calcaiului, pe talpi numindu-se si linia calcaiului, iar in palme, la aproximativ 2,5 cm de articulatia policelui cu restul mainii.
4. Linia umerilor - (numai pe partea palmara si plantarA) este denumita si linie secundara si se afla la baza degetelor.
5. Linia ligamentara sau a tendonului - la nivel plantar se gaseste impingand halucele inapoi si palpand in spatiul dintre acesta si al doilea deget, unde se va simti un ligament vertical aflat in tensiune, de aici ea se intinde pana la calcai, pe palme linia ligamentara pleaca dintre index si medius si tine pana la articulatia proximala a policelui.
Acestea reprezinta niste repere imaginare, care servesc la impartirea mainilor, picioarelor si respectiv a corpului in Corelarea picior-corp, respectiv mana-corp

Ca si celelalte zone reflexe, picioarele si mainile pot fi considerate adevarate oglinzi ale corpului omenesc. Puse una langa alta reflecta corpul omenesc in intregime, asa cum este el dispus anatomic. Asadar piciorul si mana dreapta cuprind reflexe ale parti drepte a corpului, iar piciorul si mana stanga cuprind reflexe ale parti stangi a corpului, cu mentiunea ca la nivelul capului punctele reflexe sunt dispuse invers si anume degetul mare de la mana si piciorul drept reflecta emisfera stanga a capului, iar degetul mare de la mana si piciorul stang, reflecta emisfera dreapta a capului.
Suprafata picioarelor si mainilor poate fi impartita in zone care corespund celor existente in intregul corp. Astfel:
- Reflexele capului gatului si a organelor de simt sunt localizate pe suprafata cuprinsa intre varfurile degetelor si linia curburii sau a umerilor.
- Reflexele oricarei parti de la nivelul cutiei toracice (inima, plaman, san, umar, etc.), se gasesc la nivelul pernitelor, intre baza degetelor si linia curburii, sau altfel spus in zona articulatiilor interfalangiene proximale.
- Reflexele organelor interne se afla la nivelul piciorului pe partea plantara de la baza falangelor pana la calcai, iar la nivelul mainilor in palma.
- Reflexele coloanei vertebrale sunt localizate pe partea mediana, de a-lungul liniei centrale a curburii ambelor picioare si de a-lungul partii mediane a policelui (degetul marE), de la varf pana la baza.
- Pentru sistemul endocrin se gasesc reflexe in toate zonele descrise pana acum, in functie de localizarea anatomica a glandelor.
- Reflexele aparatului reproducator, sistemului vascular si limfatic, precum si ale unor articulatii (coxofemurale, genunchI), se gasesc pe partile laterale, la picioare in jurul articulatiilor talo-crurale, tibialo-peroniene distale, si intertarsiene, iar la maini in jurul articulatiilor intercarpiene si radio-carpiana.
- Partea dorsala a mainilor si picioarelor contine diverse reflexe cum ar fi: san, ureche interna, amigdale, etc.
Pe langa activarea acestor zone periferice (maini picioarE) masajul reflexogen se mai poate adresa si altor parti ale corpului, mergand pe principiul zonelor corelate, conform caruia stimularea unei zone duce la vindecarea nu numai a ei ci si a celei aflate in corelatie cu ea.

Zonele corelate sunt:

 picior - mana: police - haluce, celelalte degete ale piciorului - degetele mainii, glezna - baza maini;

 gamba - antebrat;

 coapsa - brat;
 centura pelviana - centura scapulara;si viceversa.

Ordinea masarii punctelor reflexe

Fie ca masajul se efectueaza la picioare sau la maini, specialistii recomanda urmatoarea ordine:
- In primul rand va fi stimulat aparatul urinar (rinichi, ureter, vezica, uretrA), pentru al pregatii in vederea eliminarii toxinelor din corp, fara o supraincarcare a circulatiei sangvine (circa 3-5 minute fiecare traseU).
- Se va trece apoi la masarea punctelor corespondente capului (cam 3 minute la fiecare emisferA) ceea ce va determina o buna coordonare si adaptare a organismului la tratament.
- Urmeaza sistemul endocrin, care realizeaza si coordoneaza pe cale umorala functiile organismului, sub control permanent al sistemului nervos - aproximativ 5 minute.
- Se continua cu organele metabolice si de detoxifiere (stomac, ficat, vezica biliara, intestin subtire si groS), timp de 5-7 minute.
- Aproximativ 5 minute se acorda punctelor corespondente circulatiei sangvine si limfatice, sangele fiind mediul principal de transport al nutrientilor si oxigenului necesar celulelor metaboliactive ale corpului precum si transportorul dioxidului de carbon pentru eliminare, iar limfa avand rol in hranirea tesuturilor acolo unde nu ajunge sangele si in colectionarea si transportarea deseurilor.
- restul de timp se acorda celorlalte organe si zone ale corpului, insistandu-se in mod special asupra celor afectate.

Instrumente necesare pentru practicarea reflexoterapiei

Cele mai bune si mai uzitate instrumente sunt mainile, care la inceput vor da semne de oboseala, insa asemenea oricarui muschi si cei ai antebratului, mainii si degetelor, vor deveni mai puternici, pe masura ce sunt folositi mai intens. Instrumentul principal va fi deci policele sau uneori indexul terapeutului, unghiile lungii fiind strict interzise.
In ceea ce priveste folosirea unor instrumente ajutatoare (dispozitive din lemn, metal sau plastiC), ramane la latitudinea fiecarui terapeut, recomandam insa, pentru incepatori folosirea degetelor pentru a localiza mai bine punctele si a nu traumatiza pacientii. De asemenea nu trebuie neglijat faptul ca mainile sunt adevarate antene, captatoare si emitatoare de energie si ca un contact direct l-ar avantaja pe cel caruia i se adreseaza tratamentul.
O alta problema mult discutata este folosirea, sau nu, a cremelor, lotiunilor si balsamului, pentru maini si picioare. Consideram ca utilizarea acestora este pe deplin justificata, neinfluentand in nici un fel tratamentul, unguentele faciliteaza doar contactul dintre degetele terapeutului si picioarele sau mainile pacientului. Daca le folosim avem nevoie si de un prosop (de preferinta din in sau canepA), pentru a sterge si a masa usor picioarele sau mainile la sfarsitul sedintei. Va fi o relaxare si o stare de bine adusa in plus pacientilor.

Pozitia in reflexoterapie

De preferinta ca pacientul sa fie intins pe un pat de masaj, (cu fata in sus, cand masajul se adreseaza punctelor de pe maini, picioare si urechi, si cu fata in jos cand se lucreaza pe coloana vertebralA), ca sa poata sta cat mai relaxat in timpul tratamentului. Se mai poate opta si pentru un fotoliu, cand tratamentul se efectueaza asupra mainilor sau chiar si pentru picioare, in lipsa altei alternative. Si terapeutul trebuie sa fie asezat pe un scaun, mai jos decat fotoliul sau patul pacientului, Intr-o pozitie comoda, pentru ca tratamentul dureaza si altfel efortul ar fi mult prea mare.
Daca se lucreaza pe maini, acestea vor fi asezate pe o perna pusa pe genunchii pacientului, iar pentru picioare, atunci cand nu avem un pat, ele se aseaza tot pe o perna dar pe genunchii terapeutului.
In cazul auto-masajului pozitia trebuie sa fie la fel de relaxanta si cat mai corecta, pentru a nu suprasolicita coloana vertebrala. Se poate opta tot pentru un fotoliu sau pentru un scaun cu spatar.

Modul de masare a punctelor reflexe

De obicei una dintre maini este activa iar cealalta inactiva, cea dintai trebuind sa efectueze masajul, iar cea din urma sa sustina mana sau piciorul pacientului. Pentru a avea o maxima libertate de miscare nu conteaza care din maini este activa si care inactiva, acestea se pot schimba in functie de pozitie.
Ordinea si tehnicile de masare a punctelor reflexe vor fi aceleasi atat pentru maini cat si pentru picioare, acestea putand fi activate simultan sau alternativ (se poate actiona deci, mai intai asupra unui picior si dupa terminare asupra celuilalt, sau asupra unei zone de la piciorul drept, apoi se trece la acelasi punct de pe piciorul stang.
Se incepe prin pozitionarea policelui pe punctul reflexogen. Nu se utilizeaza chiar varful degetului ci pulpa acestuia, sau pentru o mai puternica presiune se poate apela si la articulatia interfalangiana distala, in cazul acesta degetul fiind indoit.
Directia de miscare a policelui (sau a indexuluI) este inainte, inapoi, sau circular, dar se evita alunecarile pentru a nu pierde punctele reflexe. Miscarile trebuie sa fie lente si precise.
Se poate apela si la presarea punctelor, prin apasarea si retragerea in mod repetat a degetului. Apasarea trebuie sa fie in limite suportabile pentru pacient. Intensitatea masajului va fi la inceput usoara, crescandu-se presiunea treptat si observandu-se reactia pa¬cientului.

Tehnicile de masare

Se utilizeaza tehnici diferite in functie de localizarea punctului masat iar miscarea se poate efectua atat cu pulpa degetului cat si cu articulatia distala, avand degetul indoit:
1. Apasare si retragere - se foloseste in cazul actiunii asupra unui singur punct reflex care necesita o apasare profunda si individualizata (de exemplu hipofiza, epifiza, vezica biliara, etc.). Pe masura ce se apasa degetul poate fi usor tras spre palma, iar intensitatea este crescuta in momentul presarii si scade in timpul tragerii degetului.
2. Ridicare si apasare - se poate utiliza mai ales atunci cand nu avem o crema sau o lotiune care sa ne faciliteze miscarea pe un punct reflexogen, sau cand degetele sunt deja obosite. Degetul mainii active apasa punctul, iar cea inactiva sustine si ridica piciorul (sau mana pacientuluI). Pe masura ce apasarea se repeta se si amplifica.
3. Tragerea inainte si inapoi - reprezinta o miscare de presare si tragere a degetului, pe un punct sau mai multe, putand fi efectuata inainte, inapoi, sau combinat. In cazul organelor excretoare nu se recomanda decat in sensul evacuarii.
4. Masarea circulara - se aplica pe puncte mai mari si bine individualizate (ficat, vezica biliara sau urinara, etc.).
5. In zig-zag - se foloseste pentru a acoperii din toate unghiurile o zona intinsa, (intestin subtirE).

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor