Primele marturii despre folosirea masajului sau a altor tehnici manuale in scopul reanimarii unui bolnav in stare grava le gasim in tratatul medicului chinez Ko-Hong (281-340 e.n.), Tcheou-Heou-Pei-Tsi-Fang (Prescriptii de urgenta"), reeditat de mai multe ori. intr-unui din modulele sale, autorul mentioneaza cum poate fi salvat de la moarte un bolnav in stare grava, daca i se ciupesc energic urechile.
O parte din metode au fost preluate de catre japonezi, care le-au adus imbunatatiri substantiale. Primul tratat de medicina de urgenta in limba-japoneza, numit Kokeisai Kvuho, apare in anul 1790.
Manevrele Kuatsu au fost multa vreme pastrate in mare secret, ele fiind practicate de un foarte restrans numar de medici. Treptat au fost admisi in randul lor si unii sporti, pentru a putea veni in ajutorul colegilor lor accidentati cu ocazia competitiilor traditionale de Judo, Karale, Aikide si Kendo. Candidatii pentru lectii Kuatsu erau in mod riguros selectionati, ei trebuind sa treaca cu succes cateva probe, unele din ele chiar dificile, printre care o strangulare de proba reanimata prin metoda Kuatsu.
Primele urgente care au beneficiat de metoda Kuatsu au fost lipotimia, sincopa, loturile olente cu pierderea cunostintei.
Pentru Kuatsu se folosesc masajul, percutia, presiunea anumitor zone sau puncte de pe corp, executate cu ajutorul degetelor, palmei, pumnului, cotului, genunchiului sau calcaiului. Cele mai multe dintre manevre sunt destul de usor de executat, chiar fara o pregatire de specialitate. Aplicate cu mare iuteala si precizie, ele pot actiona de la distanta, in mod reflex, asupra inimii si plamanului, in extrema suferinta in urgentele amintite.
Europenii au luat cunostinta despre metodele Kuatsu pentru prima data in anul 1925, gratie lucrarilor lui J. Regnault si E. Winter.
Pentru cei interesati sa foloseasca aceasta metoda de reanimare, in cazul unei lipotimii, sincope, loturi olente, inecati, spanzurati etc, vom expune cele mai simple manevre ce pot fi intrebuintate de oricine, dupa simpla lectura a randurilor ce vor urma.
Loturi la cap:
» masaj bland pe tample si ceafa (. 88 a, b);
» percutii usoare cu palma pe regiunea lombara (sale), iar cu varful degetelor, pe vertebra III lom bara (. 88 c).
Loturi la gat:
» percutii usoare cu varful degetelor pe vertebra VII cercala (. 88 d). Aceasta vertebra este cea mai proeminenta.
Loturi la testicule:
» percutii cu pumnul pe marginea interna a talpilor (. 89).
tesi n-sincopa:
» se va deschide gura bolnavului in mare graba, prin apasare cu doua degete pe obraz, intre maxilare; pentru usurarea acestei menevre, mai inainte se va ciupi obrazul (. 90 a):
- se va apasa puternic cu unghia, in santul dintre gingia si buza superioara (. 90 b). inecatii:
» ctima va fi luata in spate (. 91) sau se asaza pe un butoi sau capra, cu fata in jos; in aceste doua ultime pozitii se va percuta usor cu palma pe spate;
» dupa ce a varsat o cantitate apreciabila de apa (intr-una din pozitiile de mai sus) si isi va relua Cunostinta, se continua prin alte manevre: se asaza in pozitie orizontala, eu membrele inferioare intinse, iar celor superioare salvatorul le va imprima miscari de rotatie.
Daca manevrele au ramas fara rezultat, ctima se pune in pozitie sezand, cu capul aplecat in fata; salvatorul, sustinandu-i pieptul cu o mana, ii va percuta rapid intreaga coloana vertebrala, cu cealalta.
Dupa reanimare, ctima va fi ajutata sa se ridice si, insotita de salvator, va face mici plimbari. Pe timpul plimbarii i se va percuta usor spatele cu palma.
Spanzuratii:
- se taie cat mai repede posibil cordonul de care s-a spanzurat ctima, apoi se va aseza pe un scaun; aceasta pozitie ii va favoriza reluarea respiratiei cat si executarea in cele mai bune conditii a altor manevre: masajul cefei (. 88 e) si percutia cu varful unui deget pe vertebra VIT cercala (. 88 d); plasarea unei surse de caldura (o tigareta aprinsa) in apropierea degetului mare de la picior.
|
